Statul român a fost avertizat, în numeroase rânduri, de Uniunea Europeană că riscă sancțiuni drastice pentru condițiile din penitenciare și pentru modul în care sunt tratați cei care execută ani de detenție.
Cu toate acestea, măsurile întârzie să apară. Statul român continuă să demonstreze că măsurile sale nu sunt de corecție, ci de tortură, comparabile cu cele din lagărele comuniste, o perioadă de care România pare să nu se poată desprinde.
Cazul dramatic al omului de afaceri Dan Adamescu, decedat în penitenciar, este un exemplu elocvent pentru modul în care, în țara noastră, nu sunt respectate drepturile minimale ale omului.
În data de 24 ianuarie 2017, imediat după miezul nopții, Dan Adamescu, în vârstă de 68 de ani, a decedat la un spital din București, fără familie lângă el. “Condamnat pe 5 iunie 2014, în urma unui proces care s-a bazat pe mărturii false, a fost încarcerat consecutiv in 3 penitenciare, unde starea de sănătate i s-a agravat continuu. Spitalizat în ultimele luni de viață – pe care și le-a petrecut intubat și în comă semiindusă – cele 15 afecțiuni de care suferea i-au slăbit constant corpul, lovitura fatală fiindu-i dată de bacteria patogenă stafilococul auriu, cu care a fost contaminat în condițiile inumane din închisoare”, afirma, la acea vreme, într-o scrisoare deschisă, fiul omului de afaceri, Alexander Adamescu.
Dan Adamescu a trecut prin momente extrem de dificile în penitenciare, având în vedere starea sa de sănătate.
Nu doar familia lui Dan Adamescu a acuzat însă condițiile inumane din penitenciarele României.
Închisoarea, “ca un grajd”
Omul de afaceri George Becali susținea, de asemenea, că lui Dan Adamescu i-au fost încălcat drepturile în perioada pe care a petrecut-o în spatele gratiilor.
”Eu știu, din punctul de vedere al situației din penitenciare. Părerea mea, că a murit datorită acestor situații, pentru că am fost acolo, am trăit, am simțit și am văzut ce înseamnă penitanciarele din România. Aici mă refer la penitenciarul din Jilava, la care am fost. Am fost eu la spitalul din penitenciar, e ca un grajd. Pușcăria e făcută ca omul sa fie reintegrat și redat societății. Așa spun legile. La noi, pășcăria e făcută ca omul să fie dresat, nu educat. Omul a stat cam un an și jumătate-doi în pușcărie. Adamescu putea să vină 25 de zile acasă în primul an și încă 30 de zile în al doilea an. În 55 de zile, omul poate nu murea. Făcea un tratament. Un tratament psihic, pentru că omul ăsta se relaxa”, a declara Becali, la B1 TV.
Întrebat de ce lui Adamescu nu i s-a permis inițial să se trateze într-un spital de stat, Becali a răspuns: ”E discriminare. Dacă ești în pușcărie, trebuie să ai drepturi ca un om liber să te tratezi la medicii privați. E discriminare dacă mă oprești să mă duc la un spital privat. Ministrul Justiției, dacă nu dă afară tot de la ANP, așa va fi pentru că oamenii ăia s-au învățat să fie stăpâni de sclavi și nu le convine să respecte drepturile. Ei sunt niște neica nimeni, dar vor să fie niște stăpâni”.
Dar probabil cea mai bună dovadă a tratamentelor inumane din penitenciarele românești vine chiar de la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO), România plătind o sancțiune drastică, exact în anul în care Dan Adamescu a încetat din viață.
Potrivit CEDO, condiţiile de detenţie din penitenciarele românești contravin Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului şi arată o disfuncţionalitate structurală care necesită adoptarea de măsuri generale.
România a plătit, în cursul anului 2017, peste 2 milioane de euro, în urma condamnărilor CEDO, pentru nerespectarea condițiilor din penitenciare, fiind pronunțate și mai multe decizii decât în anul precedent, arată raportul de activitate Administrației Naționale a Penitenciarelor, pe anul respectiv.
Trei ani au trecut de la cazul decesului lui Dan Adamescu, iar niciun răpuns nu a fost dat de către statul român, iar condițiile din penitenciare ne aduc noi și noi condamnări din partea instanței europene.
