CCR a admis sesizarea de neconstituționalitate şi a constatat că Legea pentru modificarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr.74/2013 privind unele măsuri pentru
îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală,
precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative este
neconstituţională în ansamblul său.
,,I. În ziua de 21 mai 2019, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul
art.146 lit.a) teza întâi din Constituție și al art.11 alin.(1) lit.A.a) și art.15 din Legea
nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în
dezbatere, în cadrul controlului anterior promulgării, sesizarea de
neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea Ordonanței de urgență a
Guvernului nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea
activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea
și completarea unor acte normative, sesizare formulată de un număr de 104 deputați
aparținând Grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal, Uniunii Salvați
România, Partidului Mișcarea Populară, precum și deputați neafiliați.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis
sesizarea de neconstituționalitate şi a constatat că Legea pentru modificarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr.74/2013 privind unele măsuri pentru
îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală,
precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative este
neconstituţională în ansamblul său.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Președintelui
României, președinților celor două Camere ale Parlamentului și prim-ministrului.
II. În aceeaşi zi, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d)
din Constituția României, al art.11 alin.(1) lit.d) și al art.29 din Legea nr.47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere
următoarele excepţii de neconstituţionalitate:
A. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.2 alin.(1), (2) și (3) și
art.6 alin.(1) din Legea nr.364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției
judiciare.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis
excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.6 alin.(1) din Legea nr.364/2003
privind organizarea și funcționarea poliției judiciare și a constatat că aceste dispoziții
de lege sunt neconstituționale.
Dispoziţiile art.6 alin.(1) au următorul conţinut: „Numirea, promovarea şi
eliberarea poliţiştilor în/din funcţiile structurilor poliţiei judiciare se fac potrivit
normelor de competenţă aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne, cu
avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.”
Cu unanimitate de voturi, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată,
excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2 alin.(1), (2), (3) din Legea
nr.364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare.
B. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.14 alin.(4) din Anexa VII
la Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din
fonduri publice, care au următorul conţinut: „Unităţile, categoriile de personal,
condiţiile, criteriile şi mărimea compensaţiei se stabilesc prin ordin al ordonatorului
principal de credite.”
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis
excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.14 alin.(4) din Anexa
VII la Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri
publice sunt neconstituționale.
C. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.61 din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări
sociale de sănătate și ale art.15 alin.(2) din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor
militare, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului.
Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:
-Art.61 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.158/2005: „Prevederile
prezentei ordonanţe de urgenţă sunt aplicabile şi persoanelor care îşi desfăşoară
activitatea în ministerele şi instituţiile din sectorul de apărare, ordine publică şi
securitate naţională, cu excepţia personalului militar în activitate, poliţiştilor şi
funcţionarilor publici cu statut special. ”
– Art.15 alin.(2) din Legea nr.80/1995: „Cadrele militare în activitate, femei şi
bărbaţi, au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului până la
împlinirea vârstei de 2 ani şi, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea
vârstei de 7 ani, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare.”
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis
excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.15 alin.(2) din Legea
nr.80/1005 privind statutul cadrelor militare și sintagma „cu excepţia personalului
militar în activitate, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special” din art.61
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.158/2005 privind concediile și
indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate sunt neconstituționale.
Deciziile sunt definitive și general obligatorii și se comunică celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanțelor de judecată care au sesizat
Curtea Constituțională.
III. De asemenea, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art. 146 lit.j)
din Constituţie, art.48 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale şi al prevederilor Legii nr.189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, a luat în dezbatere iniţiativa legislativă a cetăţenilor intitulată “Lege privind modificarea unor acte normative în materie electorală”.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a constatat că iniţiativa legislativă a cetăţenilor intitulată “Lege privind modificarea unor
acte normative în materie electorală” nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.74
alin.(1) din Constituţie, respectiv numărul de susținători (de cel puțin 100.000) și dispersia teritorială (să provină din cel puțin un sfert de din județele țării, iar în fiecare
din aceste județe, respectiv în municipiul București, să fie înregistrate cel puțin 5.000
de semnături).
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Senatului.
Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Plenul Curții Constituționale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul
Oficial al României, Partea I”, se arata in comunicatul transmis de CCR.
