La 16 ani de la prabusirea comunismului fostii detinuti politici din Romania sunt intr-o situatie stranie. Teoretic, ideile pentru care au luptat vreme de 60 de ani au avut castig de cauza. Totusi, orice demers pentru aflarea adevarului si pentru condamnarea crimelor comunismului a parut sa se loveasca de un zid. Spre deosebire de alte tari foste comuniste Romania nu are o lege a lustratiei. Legea deconspirarii Securitatii a fost votata intr-o forma amputata, a fost refuzata anularea sentintelor date de tribunalele comuniste. Chiar recent, presedintele Traian Basescu afirma ca nu exista suficiente dovezi referitoare la abuzurile comunismului. Si le-a spus acest lucru chiar fostilor detinuti politici, torturati de regimul comunist.
Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania (AFDPR) a fost infiintata pe 2 ianuarie 1990 ca o organizatie non profit a ultimilor supravietuitori ai inchisorilor comuniste. Printre obiectivele AFDPR se numara continuarea luptei impotriva comunismului si a oricaror forme totalitare, cinstirea memoriei celor care si-au jertfit viata in lupta impotriva comunismului, condamnarea morala in fata opiniei publice si traducerea in justitie a celor vinovati de genocid si crime in fata poporului roman.
Presedintele AFDPR Constantin Ticu Dumitrescu a intreprins prima actiune in justitie impotriva unor slujitori ai regimului comunist Ð securisti, comandanti de lagare si inchisori, gardieni, magistrati, militari, membrii ai Comitetului Central. Astfel, s-a depus in 1991 un denunt penal la Procuratura Generala. Moartea suspecta a lui Alexandru Nicolski si disparitia lui Alexandru Draghici, chiar in ajunul audierii la Procuratura Generala – au fost pretextele pentru care actiunea a fost anulata.
In numele asociatiei, Constantin Ticu Dumitrescu a continuat lupta pe cale parlamentara si a initiat mai multe proiecte de lege. A fost vorba mai intai de o motiune, pe care in 1993, a extins-o ca “Proiect al legii deconspirarii Securitatii”. A urmat un proiect de lege a lustratiei (1994) – “Accesul la functiile publice si politice al fostilor demnitari comunisti si al membrilor aparatului de opresiune”. A fost depus, de asemenea, un proiect privind anularea sentintelor politice date in perioada comunista de tribunalele militare (1997).
Insa, initiativele AFDPR nu avut succes. Legea privind deconspirarea Securitatii a avut nevoie de sase ani de zile pentru a fi aprobata. De altfel, in 1997 liderul AFDPR a redepus proiectul de lege in speranta ca va avea mai multe sanse in conditiile in care CDR ajunsese la putere. Legea a fost votata in 1999, dupa ce au fost modificate o serie de articole esentiale. De exemplu, prevederea potrivit careia SRI preda CNSAS intreaga arhiva sau cea prin care intreaga Securitate era definita drept politie politica. Legea privind anularea condamnarilor politice nici nu a fost luat in discutie fostii detinuti politici purtand sI astazi stigmatul dat de justitia comunista.
Daca proiectul de “Lege al deconspirarii Securitatii” a devenit Legea 187/1999, dupa ani de tergiversari, dezbateri si modificari in partile sale esentiale, celelalte doua proiecte de lege n-au fost nici macar discutate in comisiile parlamentare, fiind de fapt respinse, cu singura motivare a avizului negativ dat in ambele cazuri de Consiliul Legislativ.
Membrii AFDPR s-au implicat atat in cadrul actiunilor societatii civile cat si in proiecte care au privit moralitatea in politica. Prin cele 41 de filiale judetene, AFDPR a sprijinit organizarea Aliantei Civice. De anul trecut, AFDPR s-a alaturat initiativei ICAR in derularea unui proces al comunismului.
In decembrie 1990, AFDPR avea in jur de 150.000 de membrii. Astazi, numarul acestora a scazut dramatic, in jur de 50%, din cauza disparitei biologice. Cei care traiesc se afla intr-o situatie neplacuta, multi dintre ei traind in conditii dificile cu pensii de trei – patru milioane lei pe luna. Mai mult, cu toate ca Decretul Lege 118/90, care reglementeaza drepturile fostilor detinuti politici este o lege organica, actul normativ a fost modificat, de mai multe ori, prin tot felul de ordonante ale guvernului sau reglementari ale CNSAS, in urma carora detinutii politici din inchisorile comuniste au devenit intrat in categoria “si altii”. Consecinta: gratuitatea prioritara a asistentei medicale – inclusiv a medicamentelor – a devenit una conditionata.
In schimb, cei care au fost de cealalta parte a baricadei si au slujit regimul comunist au pensii de 25-30 de milioane lei plus asistenta medicala prioritara si gratuita.
