Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Palatul Elisabeta, o casă pentru Casa Regală

Destinul acestui palat se leagă de cel al Majestăţii Sale, Regelui Mihai I al României, care şi-a mutat Curtea din Palatul Regal, bombardat de aviaţia germană în 24 august 1944, în Palatul Elisabeta. Avocatul Ioan-Luca ...

Rl online 0 comentarii

Destinul acestui palat se leagă de cel al Majestăţii Sale, Regelui Mihai I al României, care şi-a mutat Curtea din Palatul Regal, bombardat de aviaţia germană în 24 august 1944, în Palatul Elisabeta. Avocatul Ioan-Luca Vlad, consilier privat onorific al Familiei Regale a României, a publicat un articol în care evocă istoria acestui edificiu reprezentativ. Iată articolul integral:

 

”Palatul Elisabeta sau România Regală

 

La 18 mai 2013 s-au împlinit 12 ani de când Majestăţile Lor Regele Mihai I şi Regina Ana ai României alături de Alteţele Lor Regale Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu ai României au început să folosească Palatul Elisabeta ca principala reşedinţă regală din Bucureşti. Pentru Rege, aceasta era o reîntoarcere, într-un loc care, deşi original a fost menit ca un înlocuitor, i-a fost destinat să-i fie mereu alături.

 

Folosit pentru prima oară după 23 august 1944, când aviaţia germană a bombardat Casa Nouă (aflată alături de Palatul Regal), Palatul Elisabeta nu a fost niciodată proprietatea Majestăţii Sale, fiindu-i pus la dispoziţie de mătuşa sa, pentru a avea o reşedinţă la Bucureşti. Într-un arc peste timp, din 2001 îi este pus la dispoziţie de către statul român, pe viaţă, ca reşedinţă a unui fost şef de stat.

 

Palatul Elisabeta a trecut prin importante transformări în ultimii 12 ani. Mai întâi, a fost momentul (re)construcţiei. Deşi Palatul a fost bine întreţinut în perioada comunistă, în numai 10 ani de capitalism fără ţintă el a fost un loc de joc şi petrecere, ceea ce a distrus mult din amenajarea sa originală interioară. Aşa că primul lucru pe care Familia Regală l-a făcut a fost să îl mobileze. Primele obiecte au venit din Italia, din fostele reşedinţe ale Reginei Mamă Elena, fiind aduse special la Bucureşti. Astăzi, însă, Palatul găzduieşte mii de obiecte frumoase care s-au adunat în aceşti 12 ani, de la Colecţia Regală de Artă Contemporană, până la biblioteca despre România acumulată pe parcursul vizitelor în ţară ale ASR Principelui Radu, o bibliotecă inestimabilă ca valoare de cercetare, în măsura în care multe dintre monografiile oraşelor şi satelor aflate în ea au fost tipărite în tiraje prea mici.

Dintr-un loc de „tranziţie” încărcat de momente istorice negative (întâlnirile Regelui cu reprezentanţii sovietici, momentul abdicării forţate), Palatul Elisabeta a devenit astăzi o Casă şi o Lume.

 

În primul rând este o Casă, o casă frumoasă, generoasă cu spaţiile sale şi frumoasă în armonia sa interioară, aşa cum a gândit-o tânărul arhitect Corneliu M. Marcu. Este o Casă unică în Bucureşti - nicăieri în centrul capitalei nu se mai găseşte un hectar de grădină înconjurată de natură şi alte clădiri tradiţionale. Aici locuieşte Familia Regală - Majestăţile Lor din când în când, împărţindu-şi timpul între Elveţia şi Săvârşin; Cuplul Princiar, mereu, păstrând ridicat Fanionul Regal ca expresie a permanenţei prezenţei regale în ţară. La fel, atunci când un alt membru al Familiei vine aici, în vizită sau pentru totdeauna (cum este cazul Principelui Nicolae), prima uşă deschisă este la Palat.

 

Palatul este însă şi o Lume, şi despre aceasta merită spus mai mult. În calitate de colaborator al Familiei Regale, eu văd Palatul ca pe ultima bucăţică de Românie Regală, aşa cum Oraşul Interzis era ultima bucăţică în care Imperiul Chinez supravieţuia după revoluţia din 1911. Dar, spre deosebire de Oraşul Interzis, care a avut un destin tragic, Palatul are o evoluţie care reflectă rolul Coroanei în societate.

 

Dacă la început Palatul era o oază de refugiu faţă de incoerenţa lumii dimprejur, astăzi el este un centru de atracţie pentru toate categoriile socioprofesionale. Palatul găzduieşte oameni politici, ambasadori, personalităţi ale ştiinţei şi tehnicii, sportivi, profesori, medici, aviatori, militari, experţi în economie, oameni de afaceri, studenţi, pensionari, elevi şi, în general, pe oricine are o viziune comună cu aceea a Familiei Regale. Palatul este generos şi primitor cu toţi, fie în cadrul întâlnirilor private ale Familiei Regale din Salonul Alb, fie cu ocazia ceremoniilor de decorare, care adună elita societăţii pentru a primi recunoaşterea Familiei Regale, fie mai ales la Garden Party, atunci când mii de oameni se adună în curtea Palatului pentru a se bucura împreună de singurul eveniment public de masă care nu emană nici opulenţă, nici populism, ci decenţă.

 

Palatul Elisabeta îşi deschide porţile şi oaspeţilor de rang înalt din străinătate. Numai în ultimii ani, el a fost vizitat de mai mulţi Suverani în funcţie, alţii care locuiesc în republici, de delegaţii din Europa, Asia, Africa şi Americi, care vin aici pentru a lua contact cu o instituţie identitară apolitică a ţării noastre - Coroana.

 

Coroana trăieşte la Palatul Elisabeta. Aşa cum spunea Principele Radu, „Coroana pe care o aşază el [Regele] acum deasupra palatului Elisabeta nu este nici din piatră, nici din aur şi nici din fontă. Este o coroană imaterială pe care, ca s-o vezi, nu ai nevoie de ochi, ci de cetăţenie.” Este Coroana care a plecat în exil pe umerii Regelui, şi care, deşi nu s-a întors încă (România fiind încă republică), şi-a găsit un sălaş în Palatul Elisabeta.

 

Palatul adăposteşte zilnic şi un număr de colaboratori ai Familiei Regale. Prea puţini pentru a se asemăna cu marile castele din Europa, atât la opulenţă, cât şi la intrigi, colaboratorii Palatului sunt binecuvântaţi cu un loc de muncă unic, dar şi cu sentimentul că, păşind pe Intrarea Româneşti, intri în România Regală, în afara timpului normal al istoriei. Este un sentiment pe care şi eu îl am mereu, şi parcă aş vrea ca de fiecare dată ofiţerul SPP să îmi ştampileze paşaportul.

 

Sabia care atârnă asupra Palatului este viitorul său incert, deoarece, fiind proprietate de stat, nu se ştie ce se va întâmpla cu el peste 10 sau 20 de ani. Privit ca o Casă, desigur că el poate fi refolosit oricum. Privit ca o Lume, însă, cred că în aceşti 12 ani el a înmagazinat îndeajuns de mult spirit Regal, încât este de necrezut că el nu îşi va păstra destinaţia actuală.

 

Coroana are nevoie de un locaş în Capitală, aşa cum Parlamentul se află în capitala ţării, la fel şi guvernul, şi instanţele supreme. Prin simpla sa existenţă, Palatul serveşte ca spaţiu al continuităţii istorice, loc de taină şi de calm, loc de întâlnire, dezbatere şi negociere, şi loc de unde puterea soft a Coroanei Române poate fi proiectată.

 

La Mulţi Ani Regali Palatului Elisabeta!”

 

Citește totul despre:

Comentarii

loading...