11.7 C
București
vineri, 29 martie 2024
AcasăSportAtletismPentru un proces al Revolutiei (2)

Pentru un proces al Revolutiei (2)

3.2.2. O alta omisiune, scapare a scenariului, o constituie si faptul ca nu s-a pus in scena macar o singura tentativa de eliberare a lui Ceausescu, care le-ar fi putut servi emanatilor ca o dovada a afirmatiilor lor ca teroristii au fost “fanaticii dictaturii”, “diversionisti devotati lui Ceausescu”.
Si singurul “emanat” care a sesizat aceasta scapare si a incercat sa o corecteze a fost Ion Iliescu. Ce-i drept, cam tarziu. Cu doi ani in urma, declara: “Situatia lui Ceausescu in acea cazarma modesta (de la Targoviste n.n.) era incerta. Erau zvonuri ca se organizeaza comandouri pentru eliberarea lui. Vedeam ca unii voiau sa organizeze asa ceva”. (“R.l.” din 8 decembrie 2003)
Prin aceasta declaratie, voia parca sa spuna: “Cum era sa-l mai lasam in viata de vreme ce teroristii voiau sa-l elibereze?” Fiindca, repet, prin “actiunea-terorista” s-a urmarit intreruperea revolutiei – pentru salvarea sistemului – si justificarea lichidarii imediate a lui Ceausescu. Informarea prezentata la Televiziune de Iliescu, la 23 decembrie '89, proiecta lichidarea lui, dupa cum o sa vedem mai incolo, numai pe motiv ca a dezlantuit “actiunea-terorista” ce face victime. In ultimul timp, Iliescu a mai “inventat” un motiv: “zvonurile” privind pericolul “eliberarii” dictatorului. Desi teroristii nu si-au facut simtita prezenta la Targoviste in nici un fel, continua sa invoce acest motiv, pentru a corecta omisiunea scenariului care n-a prevazut nici macar o singura tentativa de eliberare a lui Ceausescu. De care este suparat. Si pe buna dreptate. Caci nu deconspira si aceasta omisiune ca “totul” a fost o “inventie” marsava a “emanatilor”? Si fara sa-si dea seama ca mai mult se acuza, acelasi lucru il sustine si astazi: “Noi nici nu stiam ceva despre unitatea militara in care se aflau (sotii Ceausescu n.n.); o unitate cu dotare modesta. Circulau tot felul de “zvonuri” pe care nici cei de la Armata nu le stapaneau: despre pericolul unor desanturi care sa-i elibereze sau despre posibilitatea patrunderii civililor, daca ar fi aflat de existenta lor la Targoviste.” (“Adevarul” din 29 iunie 2005)
Si fiindca se refera la: “zvonuri pe care nici cei de la Armata nu le stapaneau”, ma simt obligat sa prezint o marturie a unui ofiter al unitatii militare din Targoviste, in care a fost detinut ca prizonier si in incinta careia a fost lichidat Ceausescu, o marturie ce nu poate fi contestata si care-i demasca pe “zvonisti”: “Capitan Nicolae Ciocarlan: In noaptea de 24 spre 25 decembrie, am primit de la esaloanele superioare informatia potrivit careia o coloana masiva de tancuri se indreapta dinspre Bucuresti spre noi si, ca atare, sa fim pregatiti de riposta… Peste circa o ora, aceleasi esaloane ne ofera o noua surpriza, de si mai mari proportii: iminenta unui atac aerian masiv executat cu elicoptere asupra unitatii…” (“Dupa executie a nins” de Viorel Domenico, pag. 85).
Ei bine, nu este aceasta marturie o dovada de netagaduit ca “emanatii” au fost cei care lansau asemenea “zvonuri”? Caci nu erau “esaloanele superioare” ale Armatei sub comanda “emanatilor” Nicolae Militaru si Victor Stanculescu? Si nu deconspira aceasta marturie contributia emanatilor la acest scenariu lugubru? Si nu “este lipsa de decenta elementara” ca un “emanat” sa invoce: “Zvonuri… despre pericolul unor desanturi care sa-i elibereze” pe sotii Ceausescu, daca aceste “zvonuri” au fost lansate chiar de emanati? Nu-i ridicola incercarea de corectare a omisiunii scenariului printr-o mistificare?
Iar faptul ca spune: “vedeam ca unii voiau sa organizeze asa ceva” nu-l obliga pe Iliescu sa prezinte date precise despre acei “unii”? Caci, cand spune “vedeam”, nu se situeaza in postura de martor? Cine-s acei “unii” care voiau sa organizeze eliberarea lui Ceausescu?
Sunt mult prea multe neconcordante cu adevarul in declaratiile lui Iliescu, insa sunt nevoit sa trec peste ele, fiindca sunt multe alte lucruri mai importante si mult mai incriminante de prezentat. Dar ca sa aratam ca Iliescu minte prezentam si declaratia facuta pe aceasta tema de Virgil Magureanu, in interviul pe care l-a acordat in 1994 televiziunii BBC: “Nu am cunostinta sa fi existat vreun plan de salvare a lui Ceausescu”. (“R.l.” din 22 decembrie 2003).
3.2.3. O alta misiune a scenariului “actiunii teroriste”, mult mai relevanta si mai graitoare, o constituie faptul ca teroristii au incetat focul de arma imediat ce s-au transmis la televizor imagini de la mascarada ce a avut loc la Targoviste – pe care “emanatii” au numit-o “Proces” – cu modul in care i-au fost legate cu sfoara, la spate, mainile lui Ceausescu si cum arata acesta dupa ce fusese secerat de gloantele “comandoului” lui Voican Voiculescu, intins la pamant si cu paltonul imbibat cu sange.
Si era normal, era firesc ca “fanaticii dictaturii”, “diversionistii devotati lui Ceausescu” sa inceteze orice actiune imediat ce au fost prezentate la televizor aceste imagini ce au provocat oroare intregii lumi civilizate? Asta inseamna “fanatism” pentru Stanculescu? Asta intelege Iliescu prin “devotament”?Nici astazi nu pricepe ca e ridicol sa ne spuna ca teroristii au fost “diversionisti devotati lui Ceausescu”? Incetarea subita a oricarei actiuni a teroristilor o data cu anuntarea lichidarii acestuia nu deconspira ca am fost mintiti si ca n-a fost nimic altceva decat o inscenare sangeroasa, criminala? Caci orice om cu bun simt, cu o gandire rationala isi da seama ca daca teroristii au incetat orice actiune indata ce s-a anuntat moartea lui Ceausescu inseamna ca asta au urmarit, ca asta a fost telul luptei lor, sa-l vada mort pe “dictator”. Si cum poporul roman gandeste ca cei care doresc moartea cuiva nu-i pot fi decat dusmani, in mintea tuturor celor cu bun-simt s-a insinuat, fara sa fie formulat, urmatorul rationament (silogism):
a) Cei care-i doresc cuiva moartea nu-i pot fi decat dusmani.
b) Incetand lupta o data cu anuntarea mortii lui Ceausescu, teroristii au demonstrat ca asta au urmarit, ca asta a fost telul luptei lor, sa-l vada mort pe Ceausescu.
c) Si concluzia pe care o deduce orice om normal este: Teroristii au fost dusmanii lui Ceausescu
Incetarea subita o focului de arma al teroristilor i-a tulburat, bineinteles, pe “emanati” si i-a determinat sa elaboreze “ultimatumul” dat teroristilor, pe care l-a citit Gelu Voican Voiculescu la televiziune, in seara zilei de 26 decembrie '89. Acest “ultimatum” a fost o diversiune penibila, la care s-a recurs intr-un moment de panica, pentru distragerea atentiei publicului asupra incetarii subite a focului de arma si evitarea oricarei reflectii si discutii pe aceasta tema. Atunci, pe moment, asta a fost solutia cu care au incercat “emanatii” sa disimuleze respectiva misiune a scenariului. Si tot in acelasi scop a venit la Televiziune, in seara zilei urmatoare, 27 decembrie '89, Oliviu Tocaciu cu “comentariul” sau despre “ultimatum”, in cadrul caruia a declarat: “Pana acum s-au inregistrat cateva cazuri de predare voluntara”. A uitat Iliescu de aceasta declaratie? Iata, noi n-am uitat! Unde sunt teroristii despre care a spus Tocaciu ca s-au predat voluntar? Cine sunt? Cum se numesc ? Crede Iliescu, cred “emanatii” ca suntem un popor de prosti? Faptul ca pana acum nu ni s-a mai spus nimic in aceasta privinta nu vadeste ca totul a fost minciuna, o diversiune criminala a “emanatilor”?
Panica acestora n-a durat insa prea multa vreme. Curand, au uitat de “ultimatumul” dat teroristilor, au uitat si de “comentariul” lui Oliviu Tocaciu pe marginea acestui “ultimatum” si au recurs la o alta solutie de mascare a acestei omisiuni. Iar “emanatul” care a prezentat-o, pentru prima data, a fost tot Gelu Voican Voiculescu. In cotidianul “Dimineata” din 20 martie 1990, el declara: “Demonstratia mea era clara: rezistenta acerba a teroristilor era motivata de frica imensa pe care o exercita sinistra pereche… Faptul ca moartea lor ar fi adus incetarea focului devenise pentru mine o axioma. Peroram cu ceilalti ca Ceausescu nu are fanatici care sa se sacrifice dupa moartea lui”.
Faptul ca Voican ne prezinta o afirmatie a sa drept “demonstratie clara” ne obliga sa apelam la Dictionarul Limbii Romane Moderne – editat in 1958 de Academia Romana, Institutul de Lingvistica Bucuresti. Aici gasim ca demonstratie inseamna: “dovedire pe baza de argumente (dovezi, probe) si de exemple concrete a realitatii unui fapt”. In felul acesta am prezentat prima dovada despre tupeul fara margini al acestui “emanat”; face o afirmatie si ne spune ca-i “demonstratie” si inca una “clara”. Si ce afirmatie? Vorbeste de “rezistenta acerba a teroristilor”, ignorand ca rezistenta semnifica: “impotrivire, respingerea atacurilor repetate ale inamicului si mentinerea pozitiilor proprii”. Au avut teroristii niste “pozitii proprii” pe care le-au mentinut impotriva atacurilor repetate ale unitatilor militare? Poate sa spuna el care au fost aceste “pozitii proprii”? Nu-i inca o dovada a tupeului sau? Si tupeul sau nu se opreste aici, el vine si cu o motivatie a “rezistentei acerbe”, a acestei mistificari, spunand ca a fost determinata de “frica” pe care teroristii o aveau fata de “sinistra pereche”, care deja era prizoniera intr-o unitate militara din Targoviste. Dar sustinerea ca “frica” fata de sotii Ceausescu – care erau deja prizonieri – a determinat dezlantuirea “actiunii teroriste”, cand stiut este ca frica nu poate constitui imboldul nici unei actiuni, nu e o alegatie, nu denota lipsa de bun simt si chiar o crasa insolenta? Sustinerea ca “fanaticii dictaturii” – dupa cum i-a numit Stanculescu pe teroristi – au facut, intre 22 si 25 decembrie '89, din frica fata de doi prizonieri, de zece ori mai multe victime decat au facut, intre 16 si 22 decembrie '89, cand Ceausescu era inca la conducerea statului, nu este o perfidie fara seaman? Iata, in 1990, Voican afirma ca “frica” a determinat dezlantuirea “actiunii teroriste”, iar in dimineata zilei de 22 decembrie 1990, declara pe postul de radio Romania Actualitati: “Teroristii au venit sa ne suprime in primul rand pe noi” (ceata lui Iliescu, n.n.). Dar daca au vrut sa-i suprime in primul rand pe emanati, ce i-a impiedicat de n-au ucis nici unul si nici macar nu l-au ranit? Frica? Si tot “frica” i-a impins sa ucida peste o mie de persoane? Nu-i “demonstratia clara” a lui Voican o aiureala? Nu vadeste iresponsabilitate? Si dupa aceasta aiureala, ne dezvaluie o idee fixa a lui, afirmand: “Faptul ca moartea lor (a sotilor Ceausescu n.n.)ar fi adus incetarea focului devenise pentru mine o axioma”. Sa nu pierdem insa din vedere ca la 20 martie 1990, cand Voican facea aceasta afirmatie, ideea fixa a lui, “obsesia” de care vorbeste era deja un fapt implinit. Este vorba de omisiunea scenariului, de incetarea focurilor de arma al “fanaticilor dictaturii” la anuntartea mortii lui Ceausescu, care-i bagase in panica pe emanati si pentru disimularea careia dadusera acel “ultimatum” teroristilor. Atunci, “ultimatumul” a fost singura solutie la care s-au gandit, pe care au gasit-o. Iar faptul ca Voican a acceptat sa-l citeasca este cea mai buna dovada ca in acel moment nu-i venise acest gand: ca moartea lui Ceausescu trebuia sa aduca incetarea focului nu devenise pentru el o “axioma”. Acest “gand” le-a venit ulterior, iar Voican l-a prezentat ca pe o “obsesie” a sa, din noaptea de 22 decembrie '89: “ca moartea sotilor Ceausescu va aduce incetarea focului”. Formidabila premonitie! Daca n-ar fi fost comunicata post-factum ar fi trebuit rasplatita cu cea mai inalta decoratie a Romaniei. Dar asa, post-factum, apare mai degraba ca o sarlatanie. Si vom vedea ca aceasta “premonitie” despre care Voican spune ca “devenise pentru el o axioma” este “samburele” intregii constructii sofistice a “emanatilor”. Vom vedea ca Iliescu foloseste “premonitia” lui Voican – care nu-i altceva decat omisiunea scenariului pe care o semnalam, incetarea focului la anuntarea mortii lui Ceausescu – ca premisa (idee de baza) intr-un sofism iliescian fesenist pentru inselarea poporului roman. Tocmai din cauza asta spun ca apare ca o sarlatanie, fiindca volatilizeaza omisiunea scenariului, o transforma intr-o idee “de baza” din care sa se poata deduce alte judecati.
Pentru a ne inculca “premonitia” sa si a o face verosimila, Voican continua cu o afirmatie similara: “Peroram cu ceilalti ca Ceausescu nu are fanatici care sa se sacrifice dupa moartea lui”. Care-i tot o inselatorie ce ignora semnificatia cuvantului “fanatic”, sensul real fiind:
Fanatic – “Care tradeaza fanatism, care este insufletit de o ravna exagerata, capabil de actiuni temerare pentru o credinta (devotament fata de cineva sau de ceva), o convingere (parere ferma asupra unui lucru) si intolerant pana la violenta fata de adversari”.
Fanatism – “Atasament patimas pentru o convingere, unit cu o totala intoleranta fata de convingerile altora”.
Atasament – “Afectiune puternica si durabila fata de cineva sau de ceva”.
Devotament – “Atasament sincer fata de o persoana sau fata de o cauza si hotararea de a o servi cu abnegatie in orice imprejurare”.
Abnegatie – “devotament (dus pana la sacrificiu)”.
Prin prezentarea semnificatiei acestor cuvinte am vrut sa argumentez ca un om ori este fanatic, ori nu este, ca devotamentul unui fanatic fata de o persoana este durabil (trainic) si persista si dupa moartea acesteia. Am mai vrut sa relev ca si aceasta “peroratie” a lui Voican este tot o smecherie, o aiureala. El a lansat aceste “aiureli” in scopul injghebarii sofismului FSN-ist, pe care l-a desavarsit Ion Iliescu in declaratia: “s-a ajuns la concluzia ca este vorba de un grup de profesionisti fideli lui Ceausescu. Cata vreme Ceausescu ramane in viata, ei (teroristii n.n.) vor continua sa-si indeplineasca misiunea. Cu fiecare zi, cu fiecare ceas, se amplifica numarul de victime…Era in joc continuarea pierderii de vieti omenesti. De aceea a aparut justificata ideea unui proces… Deliberarea si decizia au fost luate intr-un grup restrans dintre membrii CFSN-ului (Petre Roman, Brucan, Stanculescu, Voican, Militaru)…Cert este ca, dupa executia dictatorilor, pe 25 decembrie, au incetat si confruntarile armate, ceea ce a demonstrat corectitudinea deciziei luate”. (“Adevarul” din 29 iunie 2005).
Sper ca cititorul sa sesizeze ca afirmatia lui Ion Iliescu: “Cata vreme Ceausescu ramane in viata, ei (teroristii n.n.) vor continua sa-si indeplineasca misiunea” este reluarea “premonitiei” lui Voican: “ca moartea sotilor Ceausescu va aduce incetarea focului”, care devenise pentru el o axioma. In felul acesta, fara sa-l formuleze, Iliescu a construit sofismul fesenist cu care insala poporul roman si care ar grai astfel:
a) Actiunea terorista provoaca pierderi de vieti omenesti “in fiecare zi, in fiecare ceas”.
b) Lichidarea lui Ceausescu a adus incetarea ei, punand capat “pierderii de vieti omenesti”.
c) “Ceea ce a demonstrat corectitudinea deciziei luate” este concluzia FSN-ista dedusa explicit de Iliescu.
Iata cu cata perfidie isi construieste rationamentul, adoptand ca premisa “premonitia” lui Voican, un “fapt implinit” in ziua de 25 decembrie '89, care a constat in incetarea focului la anuntarea mortii lui Ceausescu, dar care a fost si este considerata ca o omisiune a scenariului, care deconspira tesatura de minciuni a emanatilor pe aceasta tema. Iliescu nu minte si in declaratia sa, cand da ca sigur faptul ca teroristii aveau sa-si indeplineasca misiunea numai “cata vreme Ceausescu ramane in viata”? Pe ce se intemeia cand gandea astfel? De la cine stia? De la Voican? Nu este o afirmatie eronata?, Tocmai pentru asta am spus ca a construit un sofism, fiindca a folosit ca premisa o afirmatie eronata. Si numai pentru a-si acoperi vinovatia, pentru manipularea poporului roman. Si ca sa-si faca “afirmatia” acceptabila, verosimila, nu-i mai socoteste pe teroristi drept “indivizi fanatizati”, ca in informarea din 23 decembrie '89, ci considera “ca este vorba de un grup de profesionisti fidel lui Ceausescu”. Mizeaza pe ignoranta noastra, ca nu stim ce inseamna “fidel” sau nu stie nici el? Caci daca “fidel” semnifica : statornic in sentimente (fata de cineva sau ceva); foarte devotat, credincios (demn de incredere, pe care te poti bizui), cum de si-a permis sa faca o afirmatie eronata si sa-si intemeieze rationamentul pe asa ceva? Neintelegerea faptului ca odata ce i-a considerat pe teroristi ca “fideli” lui Ceausescu n-avea voie sa ia ca certa incetarea “actiunii teroriste” odata cu anuntarea mortii acestuia dovedeste iresponsabilitate, ridica semne de intrebare asupra luciditatii cu care si-a construit rationamentul. Fiindca daca teroristii ar fi fost fideli lui Ceausescu ar fi continuat lupta si dupa anuntarea lichidarii lui. Si este foarte grav daca Iliescu nu mai este in stare sa priceapa acest lucru si continua sa se joace cu cuvintele, ignorandu-le sensul. Trebuie inteles si ar trebui sa inteleaga, odata si pentru totodeauna, si “emanatii” ca incetarea subita a focului o data cu anuntarea mortii lui Ceausescu dovedeste, fara putinta de tagada, ca teroristii nu i-au fost fideli, ci dimpotriva, i-au fost dusmani (ostili) si au urmarit, au avut un tel: determinarea (justificarea) mortii lui, ceea ce constituie si o motivatie a actiunii-teroriste. Si ar mai trebui sa inteleaga “emanatii” ca numai un om lovit cu leuca poate sa admita ca “frica fata de sinistra pereche”, care era deja prizoniera in unitatea militara de la Targoviste, a fost motivul dezlantuirii actiunii teroriste. In rationamentul sau, Iliescu trebuie sa tina seama ca motivul declansarii actiunii-teroriste sa nu fie contrazis de motivul incetarii ei. Caci si incetarea ei a avut un motiv, fiindca nimic nu se intampla in aceasta lume, fara motiv (cauza). Numai ca Iliescu evita sa spuna care a fost motivatia declansarii actiunii teroriste si ce a determinat incetarea subita a ei. Ce-i drept, arata, indirect, motivatia declansarii, considerandu-i pe teroristi drept “fideli” lui Ceausescu, dar aceasta motivatie este contrazisa de incetarea subita a actiunii o data cu anuntarea mortii acestuia, fiindca, repet, daca-i erau “fideli” cu adevarat, ar fi continuat lupta si dupa moartea lui.
Aceasta contrazicere nu-l deranjeaza insa, nu se oboseste a o explica. Din viclenie sau din neputinta de a o sesiza? Iar la motivul (cauza) care a determinat incetarea focului nu face nici o referire. Ia “incetarea” ca un “dat” ce n-are nevoie de nici o explicatie, pe care Voican zice ca l-a presimtit si foloseste aceasta presimtire (premonitie) la construirea sofismului sau ca premiza. Si cu o perfidie fara seaman volatilizeaza omisiunea cea mai relevanta a scenariului cu teroristii, care-i descopera marsavia de a ne fi terorizat, mintindu-ne ca teroristii sunt niste “indivizi fanatizati” care au fost “instruiti special pentru lupta impotriva maselor populare si apararea dictatorului”. Incat s-a dat un “ultimatum” teroristilor si s-a prezentat un “comentariu” perfid “ce a demonstrat corectitudinea deciziei luate” de a-l lichida pe Ceausescu. Desigur, prin acest sofism, Iliescu incearca sa dea o justificare lichidarii lui Ceausescu, de parca ar vrea sa spuna: “Trebuie sa fie lichidat ca sa inceteze teroristii lupta si sa se puna capat pierderii de vieti omenesti”. Fiindca trebuie sa-i fie clar ca asta reiese din declaratia sa, ca lichidarea lui Ceausescu era singura solutie ca teroristii (fideli lui Ceausescu) sa-si inceteze “misiunea”. Reiese ca teroristii erau pusi “sa-si indeplineasca misiunea” numai “cata vreme Ceausescu ramanea in viata”, iar Iliescu era in fata unei cumplite dileme:
a) sa lase: continuarea pierderii de vieti omenesti sau
b) sa decida lichidarea imediata a lui Ceausescu. Si nu rezulta astfel ca Iliescu “si-a asumat si riscuri… si responsabilitati in momente grele pentru tara?”
Sa intelegem de la Iliescu, Voican si Brucan ca lichidarea lui Ceausescu a determinat incetarea “actiunii teroriste”?
Dar ce a determinat declansarea ei? Este o intrebare la care Iliescu, Voican si Brucan trebuie sa raspunda in fata justitiei, intrebare care justifica necesitatea realizarii unui proces al revolutiei.
As vrea sa relev ca in rationamentul omului normal, cu o gandire rationala, prezentat mai sus, inaintea sofismului FSN-ist, reiese clar ca o motivatie a declansarii actiunii teroriste a constituit-o dusmania (ostilitatea) teroristilor fata de Ceausescu, telul lor de a-i determina (justifica) moartea, ceea ce coincide si cu motivatia incetarii ei. Cum era sa nu-si inceteze teroristii lupta in clipa in care s-au convins ca si-au atins telul?
Si spun “o motivatie” fiindca au fost doua, teroristii au avut doua teluri:
a) Determinarea (justificarea) lichidarii lui Ceausescu, ce are ca argument doveditor incetarea subita a focului la anuntarea lichidarii lui.
b) Intreruperea Revolutiei, pentru salvarea sistemului, iar argumentul incontestabil care confirma acest tel il voi prezenta mai incolo.
Fiindca, repet, telurile actiunii teroriste au mai coincis si cu telul complotului anti-ceausist.

3.3. Declaratia lui Virgil Magureanu
In editorialul “Romaniei libere” din 10 februarie 2005, Bogdan Ficeac il citeaza pe Virgil Magureanu, care “audiat in aceste zile ca martor in dosarul revolutiei”, a declarat: “Despre cele ce urmau ca se intample (evenimentele petrecute in Romania in decembrie '89, n.n.) se stia cu mult inainte de instantele inalte, adica de cele care au hotarat din timp in ce ordine de succesiune urma sa dispara regimul Ceausescu (…) Nu cred sa fi existat vreun grup de persoane care sa fi regizat in vreun fel evnimentele. Modul in care s-a prabusit regimul comunist in Romania s-a stabilit in Romania. Totodata, Moscova si marile puteri stiau despre ce se intampla in Est si Sud-Est”.

Comentarii pe marginea acestor afirmatii
3.3.1. Cine a hotarat inlaturarea lui Ceausescu? Cine a infaptuit Revolutia?
Iata, Magureanu ne dezvaluie ca ordinea (modul de succesiune) in care “urma sa dispara regimului Ceausescu” a fost hotarat de “Instantele Inalte”. Si din vreme. Vrea sa spuna ca ceea ce s-a petrecut in Romania, in decembrie '89, n-a fost nimic altceva decat aducerea la indeplinire a hotararii Instantelor Inalte? Dupa cum vedem, Magureanu nu lasa loc de indoiala. Dar provoaca repulsie. Chiar asa, au hotarat? Nu spune nimic despre alcatuirea instantelor inalte, dar, adaugirea ca: “Moscova si marile puteri stiau despre ce se intampla in Est si Sud-Est”, arata ca Instantele Inalte includeau si Moscova (URSS), asa cum a fost si la Teheran, Ialta si Potsdam. Si ne lasa sa intelegem ca a fost tot un fel de Ialta, ca hotararea s-a luat tot in spiritul de atunci, ca tot Moscova a avut cuvantul greu in ce priveste Romania. Si daca Instantele Inalte au hotarat “din timp” si, mai ales, daca includeau si Moscova, n-avem voie sa credem ca tot “ele” au pus la cale si constituirea complotului anticeausist in vederea indeplinirii acestei hotarari? Nu ne lasa sa intelegem acest lucru, mai cu seama, faptul ca principalii complotisti (Ion Ionita, Ion Iliescu, Nicolae Militaru, Nicolae Radu si Serb) fusesera scoliti la Moscova? Si nu este afirmatia lui Magureanu o confirmare ca telul complotului anticeausist era “inlaturarea” lui Ceausescu pentru salvarea sistemului? Fireste, el nu spune ca inlaturarea lui Ceausescu avea drept scop salvarea sistemului. Cum putea sa spuna? Nu spune nici daca Instantele Inalte au hotarat numai inlaturarea lui Ceausescu sau si suprimarea lui. Am vazut insa ca Iliescu ne lasa sa intelegem, din interviul acordat ziarului “Adevarul”, ca lichidarea lui Ceausescu au determinat-o teroristii: trebuia sa-l lichideze ca sa-si inceteze acestia misiunea, sa se puna capat “pierderii de vieti omenesti”. El nu spune insa cine daduse aceasta misiune, aceasta “insarcinare” teroristilor de a ucide oameni nevinovati pana ce va fi lichidat Ceausescu. Cei care i-au trimis? Dar cine i-a trimis? Sa fi fost teroristii trimisi spre a-l ajuta pe Iliescu la inlaturarea lui Ceausescu?
Intrebari necesare, care ne ajuta sa trecem de tesatura de mistificari intinsa de emanati.
Asta mi-am propus si eu prin acest demers: sa separ adevarul de minciuna, daruirea de tradare, responsabilitatea de iresponsabilitate. Daca recunoastem ca doborarea dictatorului este opera Revolutiei curate a poporului roman, este de inteles ca lovitura de stat nu-si mai avea obiect. De altfel, lovitura de stat era inimaginabila in Romania. Ceausescu nu putea fi inlaturat printr-o lovitura de stat, ci numai printr-o revolutie a poporului roman, asa cum s-a si intamplat. Iar faptul ca teroristii au tras in populatie – fapt recunoscut si de emanati, fapt de notorietate – este dovada de necontestat ca “interventia straina” n-a avut “misiunea” sa sprijine Revolutia, fiindca Revolutia o faceau masele populare revolutionare (asupra carora au deschis focul la ora 18,30), care-l alungasera pe “dictator” si care-l contestau aprig pe Iliescu, strigand: “nu te vrem!”, “nu te vrem!” Si daca teroristii au reusit in felul acesta sa imprastie masele populare revolutionare si sa intrerupa Revolutia, nu este aceasta o dovada indiscutabila ca actiunea teroristilor s-a indreptat si impotriva Revolutiei, ca a fost o Contrarevolutie? Si a avut “interventia straina” vreun rol in alungarea lui Ceausescu daca teroristii au deschis focul la ora 18,30, cand “dictatorul” era deja prizonier in cadrul unitatii militare de la Targoviste? Nu este clar ca “interventia straina” (actiunea terorista) n-a avut alt rol in afara de intreruperea Revolutiei si determinarea lichidarii lui Ceausescu?
Iata! Acesta a fost scopul acestui demers al meu, sa demonstrez ca Revolutia din Romania, din decembrie '89, apartine exclusiv poporului roman si ca n-a fost intinata cu nimic de “interventia straina”.
Poporul roman n-a fost manipulat, Revolutia n-a fost determinata de “Instantele Inalte”, complotistii si aceste instante, cel mult, au stimulat-o. Sistemul comunist este cel care a pregatit-o si a determinat-o, dupa cum a avertizat Panait Istrati inca din 1929, iar Ceausescu este cel care a strarnit-o, care i-a aprins flacara. Iar “trandafirasii” au pandit-o pana a izbucnit, au asteptat pana si-a infaptuit primul tel, apoi s-au substituit maselor populare revolutionare si, uzand de “interventia straina”, au intrerupt-o si au privit cum “se amplifica numarul de victime” dintre opozantii sistemului comunist si ai “dictatorului”. Si cand au socotit ca s-a facut numarul, l-au lichidat pe “dictator” si au oprit “continuarea pierderii de vieti omenesti”. In asta consta perfidia si marsavia lor, asta e “marea tradare” a trandafirasilor” care justifica necesitatea realizarii unui proces al Revolutiei.
La 25 decembrie '89, Procurorul Dan Voinea – terorizat si intoxicat cu minciuni de Voican si Stanculescu – se adresa judecatorului Gica Popa cu intrebarea: “Domnule presedinte, sa ne spuna inculpatul (Nicolae Ceausescu, n.n.) cine sunt mercenarii care si la ora aceasta trag in populatie de pe intreg teritoriul tarii. Cine i-a adus si cine-i plateste pe acesti mercenari?”
Astazi, trebuie sa-l intrebe pe Iliescu: “Domnule Ion Iliescu, fost Presedintele al Romaniei si senator, cine au fost teroristii (mercenarii) care au tras in masele populare revolutionare si care n-au incetat lupta decat in clipa in care s-au convins ca a fost lichidat Ceausescu? Cine a dat teroristilor (mercenarilor) “misiunea” (insarcinarea) sa traga in populatie? Si cum se face ca au ucis numai opozanti ai comunismului si ai lui Ceausescu si n-au reusit nici macar sa raneasca vreunul dintre cei care s-au aflat alaturi de el?”
3.3.2. A fost regizata Revolutia?
Magureanu nu crede “sa fi existat vreun grup de persoane care sa fi regizat in vreun fel evenimentele” (din decembrie '89, n.n.). Trebuie sa remarc ca este o declaratie in stilul FSN-ului, caruia i-a placut si-i place cenusiul, sa amestece albul cu negrul, pentru a-si ascunde crimele. De aceea gasesc ca deschiderea unei discutii pe marginea acestei declaratii nu-si are nici un sens, pana nu se separa albul de negru, pana ce nu se precizeaza care sunt aceste evenimente, pana ce nu sunt nominalizate. Fiindca si aceasta tactica fesenista a contribuit la “implementarea” ideii eronate a loviturii de stat. Socot ca am prezentat suficiente argumente ce arata ca, in decembrie '89, au avut loc doua evenimente: a) Revolutia poporului roman care a urmarit inlaturarea lui Ceausescu si daramarea comunismului; b) Contrarevolutia care s-a desfasurat sub forma “actiunii teroriste”, care a vizat intreruperea Revolutiei pentru salvarea sistemului si disparitia lui Ceausescu.
In ce priveste Revolutia, este adevarat ca n-a fost regizata sau, mai corect, ca n-a putut fi regizata, ca n-a putut fi tinuta sub control, desi s-au facut incercari in acest sens de catre indivizii care indemnau pe revolutionari sa plece acasa, ca vin securistii de la Baneasa, precum si de catre “teroristii-informatiei” care anuntau primejdia iminenta a sosirii militarilor USLA, ramasi fideli lui Ceausescu. Iar cei care spun ca Revolutia a fost regizata prin Televiziune si Radio ignora ca acestea au fost oficinele contrarevolutiei, dirijate de creierul raului, numit Silviu Brucan. “Emanatul” Stanculescu a declarat numai din inconstienta ca: “centrul vital al Revolutiei era Televiziunea”. A oferit cel mai puternic argument ca aceasta a slujit telurile teroristilor, altfel acestia ar fi scos-o imediat din functiune. A mai avut si neobrazarea sa declare ca: “echipa conducatoare (grupul restrans de emanati, n.n.) a fost la un pas de moarte, parasind in ultima instanta cu un TAB cladirea televiziunii, al carei parter era deja ocupat” (“Dimineata” din 20 martie 1990). Va sa zica terorisrii au venit, au ocupat parterul si au plecat. Nu s-au indurat sa faca nici o stricaciune. Nu s-au indurat sa traga in antena ca s-o scoata din functiune. Este si aceasta o dovada certa ca emanatii si-au pierdut mintile si incearca intr-un mod jalnic sa-si creeze alibiul.
Contrarevolutia a fost insa regizata si a fost regizata – dupa cum afirma Iliescu in informarea sa – “cu o cruzime fara precedent”. Si cu multe scapari (minciuni), pe care, ulterior, “emanatii” s-au straduit sa le repare. Insa cu o stangacie penibila, care mai mult ii deconspira. Iar faptul ca Instantele Inalte – dupa cum spune Magureanu – au hotarat din timp “disparitia” lui Ceausescu si ca teroristii si-au continuat lupta dupa intreruperea Revolutiei numai pentru “disparitia” lui Ceausescu ne indreptateste sa gandim ca aici a fost mana Moscovei. De altfel, Eduard Sevardnadze, fostul ministru de Externe al URSS, a si confirmat implicarea KGB-ului in “evenimentele” din Romania. Senatorul Sergiu Nicolaescu a pomenit despre aceasta declaratie a lui Sevardnadze, la sedinta Comisiei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie '89, care a avut loc in decembrie 1994 si la care a fost invitat si Ion Iliescu in problema disparitiei dosarului cu “procesul”(!) lui Ceausescu. Si era nevoie sa confirme acest lucru Sevardnadze, Bucovski si altii? Nu sunt destui romani care au vazut, la inceputul lunii decembrie '89, multimea de masini cu cate 2- 3 turisti sovietici, numai barbati?
3.3.3. A fost daramat sistemul comunist?
Dupa niste dezvaluiri atat de importante, care ne conduc spre “obarsia” teroristilor, Magureanu vine cu o declaratie de-a dreptul ilarianta: “Modul in care s-a prabusit comunismul in Romania s-a stabilit in Romania”.
Consider ca am prezentat suficiente argumente, in cap. 2, care dovedesc ca in Romania comunismul nu s-a prabusit si ca aceasta este si principala cauza ce a facut ca Revolutia sa fie perceputa ca lovitura de stat. Iar aceasta perceptie eronata impiedica intelegerea faptului ca “actiunea terorista” a fost o veritabila contrarevolutie.
Totusi, si aceasta deschidere ne este utila. Ea ne lasa sa intelegem ca, daca in privinta “disparitiei” lui Ceausescu hotararea Instantelor Inalte a fost covarsitoare, in schimb au lasat Bucurestiului libertatea de a stabili “modul” in care sa se prabuseasca comunismul. Si pe cine din Romania puteau sa imputerniceasca? Nu pe Ion Iliescu, liderul complotului anti-ceausist? Iar acesta a stabilit sa se prabuseasca in Frontul Salvarii Nationale “din” Romania.
Nu se reflecta mana Moscovei si in particula “din”?
N-au existat si in tarile baltice “Fronturi” ale Salvarii Nationale?
Traian Ungureanu spune despre “prabusirea” comunismului in Frontul Salvarii Nationale, care i-a “recuperat” pe activisti si a “consfintit” samavolniciile sistemului comunist, ca “aceasta e reusita de proportii istorice a grupului Iliescu”.
Da, asa e, este o reusita de proportii istorice realizata insa prin terorism.

3.4. “Raportul asupra evenimentelor din decembrie '89”
Cred ca cel mai edificator document privitor la evenimentele din decembrie '89, pana la ora actuala, este “Raportul” senatorului Sergiu Nicolaescu “asupra evenimentelor din decembrie '89” pe care l-a publicat in cotidianul “Libertatea” incepand cu nr. 1249 din 16/17 februarie 1994. Mentionam ca senatorul Sergiu Nicolaescu a fost Presedintele Comisiei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie '89 a primului Parlament post-decembrist (1990-1992) si vice-presedinte al acestei Comisii in cel de-al doilea Parlament (1992-1996). Raportul publicat incepe astfel:

“Domnilor senatori,
Doresc a va prezenta intr-un raport sinteza cercetarile si opinia mea privind evenimentele derulate in luna decembrie '89 in Romania.
Pentru a oferi rigoare stiintifica intregului material ne-am straduit sa filtram toate faptele, informatiile si documentele printr-o gandire care sa depaseasca stadiul ingust al interpretarilor subiective, precum si manierismul cronologizant. Afirmatiile facute sunt argumentate in plan faptic si documentar (…) Detalii, dovezi, justificari se gasesc in cele sase sectiuni elaborate deja de Comisia Senatoriala pentru cercetarea evenimentelor din decembrie (prima legislatura).”
Am extras din Raport numai afirmatiile ce aduc lumina asupra subiectului pe care-l dezvoltam si pe care le redam mai jos, insotite de observatii (comentarii) pe marginea fiecareia.

3.4.1 Actiunea terorista a urmarit intreruperea Revolutiei
S.N.: “La ora 18.30, concomitent, incepe razboiul psihologic-radioelectronic si deschiderea focului in Piata Palatului si in alte zone ale Capitalei (…) Ar fi putut ca aceasta actiune terorista sa fie facuta pentru a-l readuce la putere pe Ceausescu? Toate faptele demonstreaza ca Ceausescu era parasit si de Securitate si de Armata, mai mult decat atat, la acea ora era deja prizonier la Targoviste. Concluzia este ca diversiunea a trebuit creata pentru a imprastia multimea din Piata Palatului”.
Obs. Iata, Raportul Presedintelui Comisiei Senatoriale considera ca “diversiunea (actiunea terorista) a trebuit creata pentru a imprastia multimea din Piata Palatului”, ceea ce a insemnat intreruperea Revolutiei. Este, daca vreti, confirmarea oficiala ca Revolutia curata a poporului roman n-a fost intinata cu nimic de “interventia straina”, ca teroristii nu s-au amestecat printre revolutionari, dimpotriva, au deschis focul asupra maselor populare revolutionare pentru a le pune pe fuga si a intrerupe Revolutia. Este o confirmare oficiala ca “actiunea terorista” a fost o veritabila contrarevolutie, o contrarevolutie care a deschis poarta pradarii Romaniei si a inlesnit intinderea putreziciunii de-a lungul si de-a latul ei.

3.4.2.Teroristii n-au fost in slujba lui Ceausescu
S.N.: “Resping categoric ideea pe care unii o sustin, ca asa-zisii teroristi urmareau restabilirea regimului ceausist”. (“Libertatea” nr. 1254).
Obs.: Aceasta afirmatie este o confirmare a veridicitatii rationamentului evident pentru omul normal, ca teroristii n-au fost in slujba lui Ceausescu. Arata ca informatiile date de Iliescu in seara zilei de 23 decembrie '89 cu privire la “actiunile unor bande de teroristi instruiti special…”, precum si cele date de “teroristii-informatiei” au fost minciuni sfruntate, menite sa abata atentia de la intreruperea Revolutiei si sa impiedice perceperea rostului “actiunii teroriste”, a semnificatiei ei reale de contrarevolutie.

3.4.3. Demascarea perfidiei si marsaviei celor care au dirijat actiunea terorista
S.N.: “Pe fondul unui riguros plan de dezinformare, declansat concomitent cu deschiderea focului, se urmarea crearea de victime pentru culpabilizarea Securitatii, pe baza unor lozinci ca “moarte securistilor”, “securisti-teroristi” s.a., unii dintre ei fiind adusi in fata focului aparatorilor: vezi cazul Otopeni, MApN etc.” (“Libertatea” nr. 1254).
Obs. Aceasta afirmatie arata ca cei care au dirijat “actiunea terorista” au dovedit – citez din informarea lui Iliescu – “o perfidie fara seaman, o cruzime care nu gaseste calificativele potrivite”. Se refera la cazul elevilor scolii din Campina care au fost trimisi pentru a fi secerati de gloante la Otopeni si al colonelului Gheorghe Trosca, seful Statului-major al U.S.L.A., chemat de comandantul unitatii, colonelul Moise Ardeleanu, la ordinul lui Nicolae Militaru, pentru a fi impuscat in fata MAp.N. (Trosca era cel care intocmise dosarul de K.G.B.-ist lui Nicolae Militaru si administrase probe in acest dosar). Este dovada marsaviei si a cinismului fara margini a celor care au vrut sa demonstreze ambasadorilor URSS si SUA ca securistii il apara pe Ceausescu, ca acesta: “a organizat din timp si a dirijat o serie de actiuni ostile impotriva poporului roman”, aceasta fiind acuzatia adusa lui Nicoale Ceausescu de Ion Iliescu in Decretul CFSN din 24 decembrie '89. Atunci, Iliescu vroia sa demonstreze ca cel care dirijeaza actiunea terorista este – prizonier fiind – Ceausescu. Astazi, toate aceste probe (dovezi) se-ndreapta impotriva lui Iliescu. In Comunicatul pe care l-a transmis televiziunea din partea Departamentului de Stat al S.U.A., in seara zilei de 24 decembrie, se spunea ca situatia sotilor Ceausescu trebuie solutionata in mod normal, pe cale legala, cu respectarea drepturilor omului si fara precipitare. M-a izbit sintagma “fara precipitare”. Astazi, se deduce cu usurinta, din acest Comunicat, ca ambasadorul S.U.A. se intalnise cu liderii F.S.N., care, dupa ce-i prezentasera probele atrocitatii lui Ceausescu, ii adusesera la cunostinta “decizia” lor de a-l suprima a doua zi, pentru a pune capat “pierderii de vieti omenesti”. Iar sintagma “fara precipitare” (fara graba) arata clar ca n-a agreat solutia lor. N-am auzit si nu stiu sa se fi dat vreun comunicat si din partea Moscovei. Si este lesne de inteles ca, pentru a-i convinge pe cei doi ambasadori sa le incuviinteze solutia, au pregatit aceste probe – sacrificarea elevilor de la Campina si lichidarea colonelului Gh. Trosca impreuna cu alti sapte uslasi – care sa-l satanizeze pe Ceausescu, sa demonstreze “necesitatea” indeplinirii deciziei lor, sa le justifice graba. Au recurs la o monstruozitate. Iar aceasta justifica necesitatea realizarii unui proces al Revolutiei.
Adevarul trebuie sa iasa la iveala! Teroristii trebuie sa fie dati in vileag!

3.4.4. Televiziunea – oficina teroristilor
S.N.: “Avand la baza, asa cum apreciau unii ziaristi, o monstruoasa strategie a dezinformarii, s-a urmarit barbarizarea poporului roman, la care, trebuie sa recunoastem, o contributie de seama si-a adus-o si televiziunea nationala prin imaginile, dar mai ales informatiile date pe post. O parte din acesti teroristi ai informatiei se pretind astazi revolutionari. Am convingerea ca mai toate aceste actiuni din Televiziune au fost o manipulare”. (“Libertatea” nr. 1251).
Obs.: Trebuie spus ca terorizarea poporului roman a inceput in ziua de 22 decembrie '89 nu la ora 18.30, ci la ora 17. Ea a fost declansata de crainicii televiziunii prin anuntul repetat ca militarii U.S.L.A. au ramas fideli lui Ceausescu si se indreapta intr-o coloana de masini blindate catre centrul Capitalei. Caci n-a provocat acest anunt groaza? Si fiindca anuntul a fost fals, nu pe drept cuvant sunt considerati acesti crainici drept “teroristi ai informatiei”? Nu ei au declansat actiunea de terorizare a poporului roman? Dar n-a fost numai atat. Vinovatia lor se agraveaza prin scopurile pe care le-a avut acest anunt: de a-i determina pe revolutionari sa plece acasa si, in felul acesta, sa intrerupa Revolutia;
– de satanizare a Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista si, dupa cum spune un specialist: “de a lipsi Revolutia de specialisti in depistarea si anihilarea adevaratilor teroristi. Iar asta denota ca stiau de la “batranul diversionist – terorist” de prezenta “fortelor venite din exterior” pe teritoriul Romaniei. “Iar acest lucru este foarte grav, impune aducerea lor in fata justitiei, justifica necesitatea realizarii unui proces al Revolutiei”.

3.4.5. Dovada ca F.S.N.-ul a dirijat “actiunea-terorista”
S.N.: “Pentru stergerea urmelor existentei diversionistilor din interior si a fortelor venite din exterior au fost luate masuri de scoatere de sub control a ranitilor, de eliberare a detinutilor, iar pentru retragerea acestora in afara frontierelor nationale au fost deschise granitele.”
Obs.: Aceasta afirmatie duce in mod logic la concluzia ca “actiunea terorista” a fost dirijata de FSN, fiindca fesenistii au preluat, de facto, conducerea statului in seara zilei de 22 decembrie '89 dupa ora 18.30 si numai de ei puteau fi “luate masuri de scoatere de sub control a ranitilor, de eliberare a detinutilor… de deschidere a granitelor”. Este confirmarea oficiala a rationamentelor noastre de mai sus. Iar prezenta pe teritoriul Romaniei a “fortelor venite din exterior” constituie explicatia satanizarii U.S.L.A., explicatie care, la randul sau, dovedeste ca F.S.N.-istii stiau de “interventia straina” si au vrut sa o puna la adapost, satanizand U.S.L.A., punand U.S.L.A. la colt. Nerusinata perfidie! Nu si acest fapt dovedeste ca F.S.N. a dirijat “actiunea terorista”? Si n-a reiesit din toate rationamentele de mai sus ca F.S.N. a dirijat “actiunea terorista”? Afirmatia: “au fost deschise granitele” si “podul de flori” de peste Prut vadesc ca Vladimir Bucovski are dreptate cand afirma ca Ion Iliescu a fost ajutat de K.G.B. sa preia conducerea statului. Intr-adevar, a fost ajutat, dar n-a preluat conducerea statului printr-o lovitura de stat, ci printr-o contrarevolutie sangeroasa, marsava. Pentru care trebuie sa fie adus in fata Justitiei. Trebuie sa marturises ca si eu detin, inca din primele zile ale lunii ianuarie 1990, o dovada a prezentei “fortelor venite din exterior” pe teritoriul Romaniei, in decembrie '89.
Intr-una din primele zile ale lunii ianuarie 1990, plimbandu-ma impreuna cu inginerul Liviu Nancu pe Bdul Republicii, am observat ca pe zidul dinspre strada al blocului cu 10 etaje, situat la numarul 103 al acestui bulevard (azi Bdul Pache Protopopescu nr. 19), era scris cu vopsea: “Jos Cioausescu-Fascistul”. Ortografia arata, fara nici un dubiu, ca este opera unui “strain” din cadrul “fortelor venite din exterior”. Bineinteles, aceasta “dovada” a fost acoperita curand de un panou publicitar. Ea arata clar similitudinea cu gandirea lui Iliescu, care, in ziua de 22 decembrie 1989, imediat dupa sosirea la Televiziune, a declarat ca Ceausescu “numai s-a intitulat comunist, dar n-are nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia comunismului stiintific. A intinat numele Partidului Comunist Roman”. Si mai arata (“dovada”) ca fortele venite din exterior n-au fost in slujba lui Ceausescu dupa cum s-a incercat a se acredita, ci impotriva lui, venite in scopul salvarii “sistemului”, ceea ce explica deschiderea granitelor “pentru retragerea acestora in afara frontierelor nationale”. Totodata, aceasta dovada vadeste ca intre “fortele venite din exterior” si grupul lui Iliescu exista “comunicare”, prin faptul ca gandeau la fel cu Iliescu, in sensul ca Ceausescu n-a fost cu adevarat comunist. Iar atribuirea epitetului de “FASCIST” lui Ceausescu dezvaluie ca dintru inceput se proiecta justificarea lichidarii acestuia numaidecat, este o dovada incontestabila ca suprimarea imediata a lui Ceausescu a fost premeditata de Complotul anticeausist, pusa la cale impreuna cu “Aliatii” din cadrul “Instantelor Inalte”.

3.4.6. Inca o dovada.
S.N.: “Din 22.12.1989 pana in 26.12.1989, o parte din actiunile teroriste au fost conduse de un stat-major intern, din care avem convingerea ca faceau parte si unele personalitati din viata sociala si politica actuala a tarii”. (“Libertatea” din 22/23 februarie 1994).
Obs. Aceasta afirmatie vine sa faca lumina, sa intareasca toate concluziile deduse pana acum, sa arate ca “actiunea terorista” a fost, neindoios, o contrarevolutie, sa desfiinteze toate minciunile sfruntate si toate diversiunile lansate de Ion Iliescu. Si fiindca F.S.N.-istii erau cei care, in 1994, reprezentau “personalitatile din viata sociala si politica a tarii, arata ca F.S.N.-ul a dirijat “actiunea terorista”, ca aceasta n-a fost inventia F.S.N.-ului, ci a fost creatia lui.
Iata, acesta a fost telul demersului meu: sa arunc lumina asupra evenimentelor din decembrie '89 care au fost incetosate de FSN, sa inlatur cenusiul F.S.N.-ist prin separarea albului de negru, sa argumentez ca Ion Iliescu nu poate fi incriminat de “lovitura de stat”, fiindca in decembrie '89 n-a avut loc nici o lovitura de stat, ci de contrarevolutia pe care a planuit-o “din timp” si pe care a dirijat-o impotriva Revolutiei poporului roman, de uciderea si schilodirea miilor de cetateni romani, de consecintele nefaste ale contrarevolutiei, pe care le mai simtim si astazi, de terorizarea poporului roman.
Cred ca toate acestea justifica pe deplin necesitatea realizarii unui proces al Revolutiei.
Si sper sa si determine deschiderea acestui Proces, prin inculparea, punerea sub urmarire penala si trimiterea in judecata a tuturor celor implicati in vreun fel in “actiunea terorista” (contrarevolutie).
Numai asa se va face dreptate poporului roman si se va dovedi ca i se pretuieste demnitatea.

Urmare din numarul trecut

Cele mai citite

Toți cei 45 de pasageri dintr-un autobuz și-au pierdut viața într-un accident în Africa de Sud

Aproape toţi pasagerii dintr-un autobuz, 45 de persoane, şi-au pierdut viaţa joi în Africa de Sud într-un accident rutier grav, după ce vehiculul în...

Toți cei 45 de pasageri dintr-un autobuz și-au pierdut viața într-un accident în Africa de Sud

Aproape toţi pasagerii dintr-un autobuz, 45 de persoane, şi-au pierdut viaţa joi în Africa de Sud într-un accident rutier grav, după ce vehiculul în...

Tendințe de Culori și Materiale pentru 2024: O Privire Asupra Designului Interior

Anul 2024 aduce o schimbare notabilă în preferințele de culori și materiale în lumea designului interior, reflectând o nevoie crescândă de confort, sustenabilitate și...
Ultima oră
Pe aceeași temă