Napoleon a avut doua sotii: in martie 1796 s-a casatorit cu Josephine de Beauharnais; in decembrie 1809 a fost anulat actul de casatorie cu Josephine; in aprilie 1810 s-a casatorit cu Maria Luiza, fiica imparatului Austriei.
Dupa cum povesteste insusi Napoleon (in Memorialul din Sfanta-Elena, de Las Cases, Ed. Minerva, 2000), “…casatoria cu Marie-Louise fusese propusa si hotarata intr-o zi (…). A fost convocat consiliul pentru a hotari care alianta, a Rusiei sau a Austriei, ar fi cea mai avantajoasa”. Si s-a “votat” pentru Austria. Despre sotiile sale, Napoleon ii spune lui Las Cases (cand se aflau in exil, pe insula Sfanta Elena, Oceanul Atlantic): “In cursul unei plimbari nocturne, imparatul a povestit ca a fost foarte preocupat in viata lui de doua femei diferite: una intruchipa arta si gratia (Josephine, n.m.), cealalta nevinovatia si simplitatea naturii (Maria Luiza, n.m.) si fiecare, observa el, isi avea meritele ei”.
Scriu aceste randuri nu pentru nevestele lui Napoleon, ci pentru o expresie a sa, atunci cand vorbeste despre casatoria cu fiica imparatului Austriei: “Austria devenise familia mea; si totusi aceasta casatorie m-a pierdut. (…) Am calcat intr-o prapastie acoperita cu flori!”… (s.m.) (Socrul sau, imparatul Francisc, a semnat si el Conventia intre Marea Britanie, Austria, Prusia si Rusia, la Paris, 2 august 1815, prin care il declarau pe Napoleon prizonierul lor – si apoi l-au exilat pe insula Sf. Elena).
Cum spuneam, nu despre casniciile lui Napoleon scriu acest gand, ci pentru expresia sa atat de frumoasa si de trista: Am calcat intr-o prapastie acoperita de flori! Intr-adevar, pentru multi oameni, din toate timpurile, relatiile de prietenie, de rudenie, de iubire erotica mai ales, devin prapastii acoperite cu flori.
