“De ce curajul sau nu mai valoreaza nimic? De ce o majoritate lasa poate decide ca sacrificiul de sine si curajul sunt forme de nebunie? Care este limita dintre un erou si un nebun incomod? Unde este dreptatea, unde este morala, unde este adevarul, in finalul acestei povesti adevarate?”, se intreba, la capatul unui impresionant reportaj (“Formula AS” nr. 464/mai 2001) despre destinul lui Vasile Paraschiv, jurnalistul Horia Turcanu. Intrebari justificate si cutremuratoare. Fara raspunsuri inca, la aparitia acestei carti, cand autorul ei are deja 77 de ani. A nu castiga o minima putere de diseminare a caracterelor de exceptie in masa natiunii pare un adevarat blestem care ne urmareste si de care nu vom scapa curand. Comunismul a disparut, dar sechelele sale inca nu.
Aceasta amortire, explicabila poate doar prin lunga istorie a umilintelor si a fricii traite atunci, urmele unui sistem care a profesat aducerea constiintelor la numitorul comun al mediocritatii, este ceea ce face diferenta si valoarea vietii lui Vasile Paraschiv. Un roman “neinfrant”, cum justificat si cu inspiratie il socotea jurnalistul citat mai sus. Caci curajul este numitorul comun al tuturor faptelor lui Vasile Paraschiv, istorisite de el insusi, minutios si profesionist documentate de Oana Ionel si Dragos Marcu in substantialul lor studiu si in documentele selectate in acest volum. Un curaj impins, de multe ori, dincolo de limitele a ceea ce, in genere, se socotea inainte de 1989 a fi rational si rezonabil. Este, de fapt, acea tarie a inocentei de a spune ce vezi si ce crezi – si anume ca “regele este gol”. Comparatia cu copilul din basmul lui Andersen nu e, in ceea ce-l priveste pe Vasile Paraschiv, doar o intamplare. De fapt, curajul sau a fost si este si astazi insotit de acea ingenuitate a omului nu foarte sofisticat, pentru care binele si raul nu au si nu pot avea nuante.
Razboiul lui Vasile Paraschiv cu lumea a inceput, ca de cele mai multe ori in asemenea cazuri, printr-o intamplare. In celebra carte a lui Christian Duplan si Vincent Giret Viata in rosu este surprins si momentul care a schimbat fundamental destinul acestui erou, cand, la 6 decembrie 1963, printr-un abuz girat de autoritatile comuniste din Ploiesti, Vasile Paraschiv, tehnician la o intreprindere de telecomunicatii, membru si propagandist al Partidului Comunist, isi pierde locuinta si este aruncat cu familia in strada(…)
De aici incolo, pe Vasile Paraschiv l-a asteptat o cu totul alta viata. Ar fi devenit celebru – daca s-ar fi nascut in alt loc si in alt timp. Destinul sau s-a lovit insa mai intai de granitele Ploiestiului, o republica fara republicani, un oras muncitoresc populat de navetistii campiilor dimprejur, cu birocrati pe masura. Apoi de ceea ce acestia din urma reprezentau – si anume sistemul. Adica, ceva ce anihileaza individul(…)
Asa cum ati putut citi in aceasta carte-document, a spune nu implica riscuri; astazi, diferite fata de ieri. Azi iti poti pierde slujba, dar nu libertatea sau viata. Domnul Paraschiv si-a pierdut slujba, era cat pe ce sa isi piarda viata. A indurat cea mai mare umilinta posibila – aceea de a fi vazut cu fata invinetita de catre sotie si copii, de a fi socotit “nebun cu acte” de vecini, rude, cunoscuti, colegi. Dar a fost atat de puternic incat sa reziste atunci cand se parea ca o tara intreaga se pravale asupra lui. A fost batut si umilit pana la limita la care e greu de imaginat ca poti supravietui – nu fizic, ci psihic. A reusit sa traiasca. Plin de rani, intr-o padure in care a fost torturat, cred ca domnul Paraschiv s-a numarat, iesind de acolo viu, dupa ce fusese parasit pentru a muri, printre cei alesi pentru a ne explica. O face. Cum stie mai bine, istorisindu-ne dupa priceperea sa in ale condeiului(…)
Or, aceasta carte este, in forma autorului, o lectie de istorie si cel mai bun indreptar impotriva umilintei. Asta e marea putere a unui om mic de statura, intr-un loden gri, palarie asemenea, un om care chiar daca era insotit doar de curajul sau si nimic altceva, a batut la usa regimului; nu pentru a cere o butelie, ci pentru a spune, cu vocea grava a tuturor suferintelor vazute imprejur: “Ati gresit, tovarasi!”
Fragmente din volumul lui Vasile Paraschiv “Lupta mea pentru sindicatele libere in Romania. Terorismul politic organizat de statul comunist”, Ed. Polirom, 2005.
Selectie de Mihai CREANGA
