Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

ÎN CĂUTAREA LUI MOȘ CRĂCIUN!

ÎN CĂUTAREA LUI MOȘ CRĂCIUN!

Pe o vreme crâncenă, când parcă ninge, parcă plouă, ori amândouă odată, înotând prin zloată, puțini vizitatori – lumea e încă la serviciu – își fac apariția, timid, în Târgul de Crăciun organizat în Piața Constituției, la poalele măreței case de odihnă a politicienilor.

Ionuț Crivăț 0 comentarii

Tu ești acolo cu treabă, faci un reportaj (sau încerci să faci, având în vedere lipsa recuzitei și vremea de afară, să fotografiezi), dar ei cu ce au greșit?! Te învârți în stânga și-n dreapta, stai de vorbă cu vânzătorii de la căsuțele din lemn frumos împodobite și ornate cu globulețe, crenguțe de brad, ghirlandă și beteală, sclipici și zăpadă artificială.  

Unii apatici, țopăind înfrigurați în jurul imenselor grătare și tăvi cu preparate „de dulce“ și cărnuri alese, perpelindu-le la foc iute și la care se încălzesc, alții cu chef de vorbă în așteptarea mușteriilor, dar majoritatea degerați și murați de atâta umezeală, îți prezintă oferta, te îmbie cu turtă dulce, șorici de porc la 10 lei suta de grame, fideluțe de urechi de porc pârlite la foc de paie. Lângă, mustind de arome, sarmăluțe fierte în vin – 12 lei/100 g, fasole cu ciolan afumat – 16 lei/porție, tochituri, pomeni ale porcului – 10 lei/100 g, pastramă de oaie – 12 lei/100 g, cârnați de porc, oaie, vită, uscați, afumați, proaspeți sau sleiți de grăsime, slăninuțe și costițe care se leagănă duios în vânt, jumări crocante – 10 lei/100 g, ce mai, o nebunie culinară.

 

Vinul fiert pune sângele și târgul în mișcare

 După un vin fiert, dulce--acrișor, rubiniu și îmbătat cu mirodenii (6 lei paharul, ori 15 lei la cană, dar rămâi cu ulcica), băut pe nerăsuflate, parcă nu mai ninge așa de tare, îți e ușor mai bine, parcă nici frigul nu mai înțeapă, s-a încălzit și apa din bocanci. Îți mai vii în fire, iar încet-încet apar și vizitatorii. Părinți cu copii, bunici cu copii sau tineri îndrăgostiți mărturisindu-și iubirea cu înghițituri mici din vinul aburind, mutând paharul dintr-o mână într-alta pentru a se încălzi. Tocmai au ieșit de la facultate, sunt înfrigurați, cu capul plin de cursuri, dar bucuroși și pătrunși de spiritul Crăciunului care stă să vină. Pe nesimțite se lasă seara și se aprind luminile, transformând toată Piața Constituției într-o imensă mantie de magician care a încurcat poțiunile într-o explozie de lumini și culori.

 

Pe genunchii Moșului...

 S-au aprins luminile și în staulul care prezintă scena nașterii Mântuitorului, frumos imaginată cu păstori și magi, cu Iosif și -Maria alături de ieslea sfântă, înconjurată de necuvântătoarele martore și ele la magicul miracol. Bun prilej de poze și de ipoteze. Câteva fete, impresionate de cum pică lumina pe ele, iesle și Casa Poporului, nu mai pridideau cu selfie-uri și blitz-urile smartphone--urilor.

– Fată, cum să stau? Se vede și ăla cu barbă din spate? Să mă prinzi și cu oile, că vreau să pun pe Facebook!

Aceeași frenezie, aceeași îmbulzeală la poze și lângă impresionantul brad de 30 de metri. Alături, într-o larmă de nedescris, prichindeii țopăiau, își trăgeau bunicii și părinții de paltoane.

– Mami, tati, uite-l pe -Moșu’! Buni, vreau la Moșu’!

Într-adevăr, odată cu lăsarea serii se deschide și Casa lui Moș Crăciun!  O casă de poveste unde Moșul, înconjurat de spiriduși și elfi, așezat într-un jilț lângă brad, îi așteaptă pe cei mici, pentru o poveste, o poezie, un gând frumos și un ho-ho-ho zdravăn! Venit tocmai din -Laponia!

– Alo, hei! Dumneavoastră unde vă duceți? Nu sunteți prea mare ca să mai stați pe genunchi la Moș Crăciun? – ne atenționează, cu umor, o spiridușă drăguță sau un/o elf (în limba română există doar singular masculin pentru acest cuvânt – la feminin ar ieși altceva citit pe silabe).

– Lasă-l, domnu’ face fotografii – ne sare cineva, tot din Casa Moșului, în apărare. Dar, vă rugăm, fără blitz!

Îi mulțumim gazdei că ne-a atenționat, ne scuzăm. Fără blitz, ca la Luvru, dar după ce am tras vreo douăzeci de poze în încăperea slab luminată – pentru a crea efectul de magie, poveste, sărbătoare – de-i licăreau Moșului ochii precum steluțele din brad.

 

Împodobitul bradului, în funcție de tendințele modei!

 La mare căutare în Târgul de Crăciun sunt decorațiu-nile pentru brad, globuri atent meșteșugite, pictate manual, Moși-Crăciun delicați și diverse figurine tematice, superbe și unice de-a dreptul, care ar arăta grozav în bradul dumnea-voastră de acasă, dar care ajung la câteva sute de lei bune. Asta pentru cine are brad. Ca o paranteză, de neînțeles este, totuși, goana nebună din aceste zile prin marile marketuri, magazine, piețe și până în prăvăliile din scara blocului după decorațiuni. Adică globuri, beteală, steluțe. Bine, se mai strică o instalație, așa e și făcută, să nu prindă Crăciunul viitor. Dar, după sărbători, odată cu bradul doar nu arunci și globurile. Această dilemă ne-a rezolvat-o un client mai rafinat, un connaisseur. De la an la an sunt alte tendințe în materie de decorațiuni, de modă, evident. Exprimarea poate fi și abstractă! Așa o fi, și n-ar fi de mirare ca, în câțiva ani, în loc de globuri și îngerași cu lumânărici să agățăm în brad bujii de motor.

Pentru un cadou drăguț, pe care vrei să-l dăruiești celor dragi, ai de unde alege – și ca preț, și ca produs. Un pic mai piperate sunt produsele handmade, mai dichisite, splendide, dar și ceramica tradițională pe care ți-e teamă s-o atingi. Cu mâinile înghețate, îți scapă vreo strachină pe jos de plătești și rotațiile roții olarului.

Târgul de Crăciun al Capitalei, deschis zilnic între orele 10.00–22.00, își așteaptă vizitatorii la concertele și spectacolele celor mai apreciați artiști, un târg tradițional cu 129 de căsuțe cu decorațiuni și produse de sezon, o desfătare gastronomică unde poți degusta preparate românești autentice, la care se adaugă patinoarul în aer liber, caruselul pentru copii, dar și Casa lui Moș Crăciun. Târguri similare s-au mai deschis la Sibiu (Târgul de Crăciun din Sibiu fiind cunoscut drept „cel mai internațional“ târg din România), Cluj-Napoca, Timișoara, Brașov, Oradea, Piatra Neamț.  

 

Piciul și Omul de zăpadă

Undeva, mai departe de toată această vânzoleală și febră a cumpărăturilor, un mogâldeț, desprins parcă din „Iarna“ lui Coșbuc, privește uimit, poate pentru prima dată, omul de zăpadă răsărit pe asfalt, între betoanele orașului.  Cu nasul din morcov, fular, nasturi și cu o crăticioară pe cap. Așa cum i-a povestit bunica lui că era odată, când poveștile se spuneau la gura sobei, și nu în reclamele la mezeluri. Odată, când venea Crăiasa Zăpezilor peste sat!

 

Epilog

Cu greu, după o tranziție de aproape 30 de ani și cu ajutorul filmului „Singur acasă“, difuzat în fiecare an în preajma sărbătorilor, intrăm și noi în marea familie a consumatorului occidental, amestecând laolaltă tradiția, kitsch-ul, zăpada artificială, colindele și Moși-Crăciunii made in China, cărora le bâzâie din pântece hituri de Frank Sinatra, bucatele tradiționale cu cele tropicale. Și încheiem fiecare an așteptându-l pe Ștefan Hrușcă să vină din Canada și să ne cânte colindele din satul natal, în timp ce Fuego împodobește bradul. La Mulți Ani și un Crăciun românesc fericit!

 

Cu Moș Gerilă în căutarea lui Moș Crăciun

„Ce doriți voi să vă dea Moș Gerilă? Să ni-l aducă pe Moș Crăciun!“, scria poetul Adrian Păunescu în vremurile în care Moșul sovietic venea în ajunul Anului Nou, în seara de 31 decembrie. Cuprinși de febra sărbătorilor de iarnă, românii încearcă, pe cât posibil, să se plieze sau să imite marile Târguri de Crăciun din Europa, cum ar fi cele din Praga, Viena, Salzburg, Nürnberg, adaptându-le la produsele tradiționale și semitradiționale românești, înlocuind celebrii thuringeri cu pleșcoii autohtoni. Încet-încet, l-am schimbat pe tovarășul prim-secretar al sărbătorilor de iarnă, Moș Gerilă, cu Moș Crăciun. Dar câți își mai amintesc, copii fiind atunci, sărbătorile de iarnă? Mai țineți minte celebrele instalații de pom, gen steluțe, la care dacă se ardea un bec nu mai mergea toată instalația? Trebuia să iei la mână fiecare beculeț, să-l scoți din niște steluțe suprapuse, de la cele mai mici și până la cele mai mari. Era o treabă migăloasă să verifici și să pui în funcțiune toată mașinăria cu zeci de fire și cabluri, cu lumini multicolore. Cu grijă însă – becurile se încingeau imediat și aveai toate șansele ca odată cu bradul, de obicei molid, să aprinzi și perdeaua. Globurile le atârnai cu grijă să nu se spargă – erau dintr-o sticlă subțire, firave și gingașe ca niște baloane de săpun. Nu dure și reci, inexpresive, din plastic și pictate grosolan. Dacă spărgeai vreunul, și nu din vina ta (era o tragedie pentru că erau extrem de greu de găsit), îi strângeai cu grijă fulgii din sticlă și îi foloseai pentru felicitarea pe care i-o făceai mamei, la școală, de 8 martie. Bradul (dacă aveai – și nu molid, că acela se scutura din hol până în sufragerie) era destul de sărăcăcios, mai mult de 10 crenguțe nu avea pe el. Era și mai ușor să-l cureți după Anul Nou și să-l faci arac la vie, sau coadă de lopată dacă era mai gros.

Comentarii

loading...