Unul dintre ultimii aristocrați români, prințul Mihai Dimitrie Sturdza, a murit la Paris, la vârsta de 86 de ani.
În România, decesul principelui a fost anunțat de către directorul general al Institutului Cultural Român (ICR), Filip Lucian Iorga-Bărbulescu. ICR are în subordine activitatea reprezentanțelor culturale ale României în străinătate, una dintre acestea fiind la Paris.
Principele Mihai Dimitrie Sturdza, născut în 1934, la Bucureşti, era descendentul uneia dintre cele mai vechi familii boiereşti din Moldova, care a dat doi domnitori în Moldova. Aceștia au fost Ioniţă Sandu Sturdza (domn între 1822 şi 1828) şi Mihail Sturdza (domn între 1834 şi 1849).
Prințul Mihai Dimitrie Sturdza era strănepot, în linie dreaptă bărbătească, al domnitorului Mihail Sturdza, precizează directorul general al ICR. Cu alte cuvinte, dacă istoria nu ar fi ales o altă cale, Mihai Dimitrie Sturdza ar fi devenit voievod al Moldovei.
Aceeași familie boierească, Sturdza, a mai mai dat României un prim-ministru, care a fost şi preşedinte al Academiei Române, precum şi preşedinte al Partidului Naţional Liberal. Din aceeași familie au provenit mai mulți dregători, cărturari, miniştri, ofițeri și artişti români.
Mihai Dimitrie Sturdza a copilărit în România și a terminat Liceul „Dimitrie Cantemir”. În anul 1952, în cei mai negri ani ai comunismului, prințul a fost arestat, a primit o condamnare administrativă de trei ani, fără judecată, şi a fost închis, alături de alţi tineri din familii istorice româneşti, pentru „omisiune de denunţ şi atitudine duşmănoasă faţă de regimul de democraţie populară”.
Ca deținut, el a fost trimis la Jilava, în lagărul de triere Ghencea şi în lagărele de muncă forţată de la Bicaz şi de la Oneşti. A fost eliberat în 1954.
Pasionat de genealogie, prințul a dorit să urmeze Facultatea de Istorie, dar i s-a refuzat înscrierea întrucât în acea perioadă acolo se făcea învățământ ideologic. Drept urmare, prințul Sturdza a absolvit Facultatea de Filologie din Bucureşti, la secția de Limba Italiană.
În anul 1964, Mihai Dimitrie Sturdza a reușit să plece din România și s-a stabilit la Paris. Ca membru al exilului românesc, între anii 1968 şi 1985, prințul a lucrat la Departamentul de schimburi culturale cu străinătatea al Ministerului francez de Externe, devenind chiar interpret oficial pentru doi dintre preşedinţii Franţei – Charles de Gaulle şi Valéry Giscard d’Estaing.
Între anii 1986-1995, prințul a lucrat în Germania, ca redactor politic la Secția Română a postului de radio “Europa liberă”.
