13.8 C
București
luni, 27 septembrie 2021

Atelierul sculptorului Marcel Scutaru din Așezământul Cultural “I. C. Brătianu”, un spațiu de lucru

Cu ocazia vizitei la atelierul din Așezământul Cultural „I.C. Brătianu” din Piața Amzei al sculptorilor, la o cafea – în cazul Elenei Scutaru și la un ceai – în cazul lui Marcel Scutaru, am avut șansa să ne fie relevat felul în care două firi întru totul diferite, dar binefăcător complementare reușesc să transforme spațiul de creație pe care îl împart într-un întreg care consună.

Dacă paginile anterioare au fost dedicate Elenei Scutaru, în paginile ce vor urma avem plăcerea să vi-l prezentăm pe Marcel Scutaru, un om cordial, participativ, echilibrat, fără paloarea echidistanței, și un artist a cărui rigoare interioară nu i-a pietrificat candoarea. Marcel Scutaru ne-a vorbit despre perioada studenției și, mai ales, despre bursa Herder, datorită căreia a avut șansa ca un an să studieze la Viena, sub îndrumarea profesorului Michelangelo Pistoletto, care, alături de profesorii pe care i-a avut la București, Horia Flămând și Vasile Gorduz, i-a amprentat startul și evoluția operei. Acum, la rându-i, este cadru universitar la Universitatea Națională de Arte din București și se dedică în egală măsură operei sale și calității de profesor.

„Atelierul e un spațiu de lucru. E spațiul în care materializez ideile, un spațiu de care am nevoie neapărat. E ceva fără de care nu pot să funcționez. Ideile îți vin oriunde, poți să faci o schiță, dar după aceea trebuie să o transpui în lut sau întrun alt material. Trebuie să ai unde să faci asta, ori într-un spațiu personal, ori într-un un atelier specializat. Dar ai nevoie de un spațiu de lucru, e absolut necesar.”
 
Marcel Scutaru (n. 25 ianuarie 1963, Arad) devine, în 1992, absolvent al Academiei de Arte din București, avându-i ca profesori pe Horia Flămând și Vasile Gorduz. La finalizarea studiilor universitare, în același an, Marcel Scutaru devine cadru didactic al Academiei de Arte din București (denumită în 1995 Universitatea de Arte din București și din 2002 Universitatea Națională de Arte din București), unde predă, până în 2002, „Studiul formei tridimensionale și compoziție” în cadrul secției Sculptură; între 2002 și 2004, predă „Prelucrarea imaginii pe calculator”, în cadrul secției Tehnico-teoretice, iar din 2004 până în prezent, predă în cadrul secției Conservare și restaurare „Studiul formei tridimensionale”, „Studiul desenului”, Studiul culorii”, „Crochiuri” și susține un curs practic de „Analiză tehnologică a operelor de artă- paleotehnici”.

În 1992, Marcel Scutaru, primește faimoasa bursă Herder, prin intermediul căreia, începând cu 1993 și până în 1994, studiază sculptura la Akademie der bildenden Künste (Academia de Arte) din Viena, la clasa profesorului Michelangelo Pistoletto.

În 1994, își organizează prima expoziție personală, intitulată „Cina”, în spațiul expozițional al Academiei de Arte din Viena, și coordonează expoziția „16 – 22”, găzduită în spațiul Atelier 35. Între 1995 și 1996, între reperele expoziționale ale artistului se numără numeroase participări la expoziții de grup, printre care amintim: „Jocul – Joaca, Noi și străinul – Străinul și noi, Ipoteze de lucru – Ipoteze în lucru”, curator Erwin Kesler, Galeria Căminul Artei, București (1995);

„Scultura da passeggio”, acțiune stradală și film video, coordonate de Marcel Scutaru și realizate la inițiativa profesorului Michelangelo Pistoletto cu participarea studenților Academiei de Arta București clasa prof. Napoleon Tiron (1995); „L’espacevision”, World Trade Plazza, București (1996); „Nostalgia portretului”, Galeria Eforie, București (1996). În 1996, Marcel Scutaru devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. În paralel cu activitatea didactică și cu studiile doctorale începute

În 2009, Marcel Scutaru înregistrează participări la expoziții, printre care amintim: 1997 – „Soare cu dinți”, curator Erwin Kesler, Galeria Etaj ¾, Teatrul Național „I.L. Caragiale”, București; 1998 – Expoziția Municipală, curator Adrian Guță, Sala Dalles, București; 2000 – „Racines”, Festivalul Internațional „Art dans la ville”,  Ateliers Jeanne Laurent, St. Etienne , Franța; 2005 – Festivalul internațional Cowparade, București; 2007 – Salonul Național de Sculptură Mică, Galeria Apollo, București; 2008 – „Idei mici pentru un oraș mare”, Muzeul Național al Țăranului Român, București; 2013 – Ceramică contemporană, tehnici si materiale,  UNAgaleria, București; 2014 – „Imago Mundi – L’Arte dell’Umanità colecția Snapshot Romania Contemporary Artists from Romania, Casa dei Carraresi”, Treviso, Italia; 2015 –  Sculptură în câmp deschis. Anii nouăzeci.

 

Trasee subiective, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, Mogoșoaia. Din 2015, Marcel Scutaru este doctor în arte vizuale în cadrul Universității Naționale de Arte din București, cu teza „Sculptura de for public-concept, realizare, valorizare”, iar în 2016, pentru activitatea sa expozițională și curatorială, Marcel Scutaru primește Premiul Criticii oferit de Uniunea Artiștilor Plastici din România. Din 2016, până în prezent, lucrări realizate de sculptorul Marcel Scutaru au fost expuse în cadrul a peste 16 expoziții de grup organizate atât la nivel național, cât și internațional.

„Lucrul în atelier nu începe foarte devreme, câteodată ajung chiar după prânz, depinde și de ce alte obligații mai am la școală. E foarte important dacă am ceva bine stabilit de care să mă ocup. Asta contează foarte mult, un plan sau o lucrare începută, un proiect, de care să mă ocup și pot să stau până seara fără probleme. Fac, în general, lucrări mai mici pe care le execut în mai multe zile, nu reușesc să le finalizez de pe o zi pe alta, lucrul la o lucrare poate dura și mai mult de o săptămână. Mă tot uit la ele, dacă-mi convin sau nu, a doua zi reiau sau le mai las.

Unele lucrări le încep, apoi le pun de o parte și mă ocup de altă lucrare, apoi le reiau cu un ochi proaspăt. Cam ăsta e modul de lucru. Anul trecut, aveam un stil deosebit de lucru, lucram până pe la două, mergeam acasă să mănânc și mă întorceam. Mă simțeam mai bine să mănânc acasă. Acum am găsit altă formulă, venim puțin mai târziu și ne apucam de lucru, nu mai luăm pauză de masă.”

 

 

Ultima oră
Pe aceeași temă