23.9 C
București
vineri, 29 martie 2024
AcasăCulturăConstantin Chiriac: “Un spectacol montat la Sibiu va deschide Jocurile Olimpice în...

Constantin Chiriac: “Un spectacol montat la Sibiu va deschide Jocurile Olimpice în 2020, la Tokyo”

“În cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, ediția 2018, vom avea o mare premieră. Pentru prima dată se produce în Europa un spectacol kabuki, după unul dintre cele mai cunoscute texte kabuki din istoria scriiturii dramatice japoneze, pe o scenă kabuki construită la Fabrica de Cultură. De altfel, spectacolul va deschide Jocurile Culturale și Olimpice în 2020, la Tokyo. La acest proiect s-a asociat și cel mai mare creator de kimono-uri din Japonia, Tomita Nobuaki, care ne va da consultanță în această zonă”, spune Constantin Chiriac, directorul Teatrului Național “Radu Stanca” din Sibiu și director al unuia dintre cele mai mari festivaluri de teatru ale lumii, FITS.

 

Spectacolul, realizat într-o manieră europeană, va fi semnat de Silviu Purcărete, în colaborare cu alți doi mari artiști asociați, Vasile Șirli și Dragoș Buhagiar. În 2018, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu împlinește de 25 de ani, iar ediția aniversară coincide și cu Centenarul României. Se adaugă aniversarea a 80 de ani de prestigioasă activitate în România a unuia dintre cele mai importante institute culturale, British Council.

“De asemenea”, spune Constantin Chiriac, „sărbătorim 70 de ani de la crearea Statului Israel și tot atâția de relații diplomatice între România și Israel. Totodată, coincide și cu aniversarea de 100 de ani de la nașterea lui Ingmar Bergman”.

Toate acestea vor fi celebrate în cadrul ediției aniversare FITS, un eveniment al cărui buget, în fiecare an mai mare, spune el însuși povestea unui drum. Cifrele sunt impresionante, dar asta doar pentru România, unde în jur de 12 milioane de euro este o sumă uriașă. Rămâne, totuși, un buget modest în comparație cu alte festivaluri din Vestul Europei, mult mai mici ca anvergură, spune Constantin Chiriac.

Se apropie de final pregătirile pentru ediția de anul acesta, o muncă realizată alături de nenumărați parteneri – deveniți, între timp, tradiționali. Dintre aceștia, un rol special îi revine, ca de obicei, Statului Japonez, cu care schimburile culturale sunt permanente. Una dintre reușitele acestei colaborări este spectacolul „Richard al III-lea”, montat la Tokyo Metropolitan, împreună cu Silviu Purcărete, Vasile Șirli și Dragoș Buhagiar, în parteneriat cu cel mai important artist de film al Japoniei, Kuranosuke Sasaki.

În 2019, acest mare spectacol va fi prezentat într-un turneu european și american. Printre cele mai interesante anunțuri cu privire la ediția din acest an se numără și o importantă apariție editorială, care va îmbogăți seria cărților fundamentale editate, în fiecare an, în cadrul festivalului: „Istoria Teatrului Universal”, scrisă de Eugenio Barba, împreună cu profesorul Nicola Savarese. “Este o altfel de istorie a teatrului, o carte monumentală, precum „Arta secretă a actorului”, tipărită acum câțiva ani buni sau „Istoria Universală a Teatrului”, tipărită acum doi sau trei ani de cea mai importantă editură londoneză”, spune Constantin Chiriac.

 

Rep: Cariera dvs. a devenit atât de legată de managementul unei companii de teatru și al unuia dintre cele mai mari festivaluri de teatru, încât probabil puțini și-l amintesc pe Nilă, din Moromeții. Amintesc în mod particular acest rol, pentru că un nou film pe această temă îl readuce în actualitate… Dvs vă mai amintiți acest rol?

 

Constantin Chiriac: Mi-ați pus o întrebare puțin părtinitoare. Cariera mea se leagă, în primul rând, de o devenire, cred eu, foarte importantă, de actor de teatru. Am avut, de-a lungul celor 38 de ani de activitate teatrală, întâlniri esențiale cu regizori foarte importanți. Am terminat școala de teatru la 20 de ani, la o profesoară celebră, Beate Fredanov, cu artiști importanți ca și profesori asociați, precum Ion Caramitru. De-a lungul timpului, am avut întâlniri valoroase cu regizori, roluri și texte cunoscute, pornind de la Iulian Vișa, unul dintre cei mai mari regizori pe care i-a avut România, până la marii regizori de acum, ca de exemplu Silviu Purcărete, Alexandru Dabija sau Andriy Zholdak. Am avut parte, de roluri de la Othello, până la Estragon. Am jucat în foarte multe spectacole de poezie, am câștigat tot ce se putea câștiga în România ca premii, de la Gala Tânărului Actor până la Gala Recitalurilor Dramatice, de la tot ce a însemnat festival de poezie până la marile apariții internaționale, pentru că am jucat de la Riverside Studio, unde a debutat Peter Brook, până la cele mai importante teatre din Statele Unite, Japonia, China, Canada, Franța, Germania, Belgia, unde am susținut recitaluri extraordinare de poezie. Joc în franceză, în engleză, am jucat în rusă și, bineînțeles, în română.

M-am întâlnit, într-adevăr, cu acest personaj extraordinar, Nilă, în „Moromeții”, dar înainte am avut o altă întâlnire foarte importantă cu Mircea Daneliuc în „Croaziera”, unde jucam rolul Paul Cherea. Filmul a fost și este un reper al cinematografiei românești, iar rolul pe care îl jucam era foarte important. De asemenea, întâlnirea mea cu Silviu Purcărete în filmul „Undeva la Palilula” înseamnă un alt reper fundamental. Nilă a însemnat, atunci, o mare cotitură pentru mine ca actor, pentru că au fost doi ani pe care i-am petrecut la Talpa și în București, făcând acest rol care m-a marcat și care a marcat multe generații de spectatori. Era o perioadă foarte grea pentru România, în acel moment, pentru că filmam într-un loc din Câmpia Română, unde se producea grâul. Când veneam de la București cu trenul, țăranii ne cădeau în genunchi ca să le dăm o pâine pe care noi o aduceam de la București. Cei care dădeau grâul țării se rugau de noi să aducem o pâine în locurile respective. Era năucitor. În același timp, a fost o perioadă în care s-a repetat ca la teatru și, în distribuție, au fost probabil cei mai mari actori ai momentului. Cu toții am trăit acea experiență frumoasă, extremă. Eram grupați la familii, unde mâncam la prânz și plăteam acolo, într-un oraș unde nu exista gaz, Alexandria, și unde erau niște țânțari care-ți furau salamul de pe masă, vorba unui prieten. A fost o perioadă grea, dar foarte frumoasă, în care s-a filmat mult. Țin minte secvența în care Moromete își bătea cei trei fii. Pe moment am regretat enorm că s-au tăiat secvențele în care era bătut Nilă, pentru că erau secvențe de un umor formidabil. După, revăzând filmul, am înțeles că regizorul a avut nevoie ca mesajul pe care Moromete îl transmitea atunci când ne bătea pe toți trei să fie „Pământul rămas întreg, nenorociților”. Erau secvențe extraordinare, numai că ar fi fost atât de puternice din punct de vedere comic încât mesajul acelei scene atât de pregnante, în care ne bătea ca pământul să rămână întreg, s-ar fi pierdut. Mi-ar fi plăcut la un moment dat să pot să am aceste tăieturi.

 

Rep: Publicul așteaptă vești despre Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Un eveniment prezentat de întreaga presă internațională în topul festivalurilor lumii, alături de Edinburgh, Galway, Berliner Festspiele. Ce ne puteți dezvălui despre ediția din 2018?

 

Constantin Chiriac: Ediția din 2018 a FITS este o ediție aniversară, de 25 de ani. Am plecat de la 3 țări și 8 spectacole și am ajuns la 73 de țări și 525 de evenimente. E o progresie nu aritmetică, ci geometrică, o dezvoltare fără precedent a unui festival nu în România, ci în lume. Festivalul a fost, de-a lungul timpului, motorul dezvoltării altor structuri foarte importante, Bursa de Spectacole – care a apărut în 1997, Școala de Teatru care a apărut tot în 1997, Școala de Management cultural care a apărut în 2000, transformarea Teatrului Dramatic „Radu Stanca” în Teatrul Național „Radu Stanca” în 2004 și, mai ales, Capitala Culturală Europeană 2007.

În 2004, am reprezentat Sibiul în fața juriului Comisiei Europene, prezentând proiectul în numele orașului, proiect făcut de echipa pe care o aveam atunci, comisionat de Asociația Sibiu Capitală Culturală Europeană. De altminteri, există în arhiva publicației Tribuna de la Sibiu, în 2 noiembrie 1993, declarația mea în care spuneam că doresc ca Sibiul să devină Capitală Culturală Europeană, iar festivalul, de-a lungul timpului, a inițiat tot felul de acțiuni și activități pentru dezvoltarea acestui proiect uriaș, Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007. Încă din 1993 am dezvoltat un program național de voluntari, iar în 2006, s-a dezvoltat la modul coerent și Programul de Voluntariat la nivel internațional. Din 2006, împreună cu partenerii din Japonia, dar și cu alți parteneri din Asia, Europa și America, am dezvoltat acest program care este, probabil, cel mai mare program de voluntariat din lume. Grație festivalului s-au dezvoltat și Școala Doctorală în Artele Spectacolului și Management cultural de la Sibiu, dar și Platforma Internațională de Doctorate Exemplare în Artele Spectacolului și Management cultural care cuprinde un număr de 19 mari universități din Statele Unite, Europa, Asia și Australia.

Ediția din 2018 coincide și cu aniversarea României. Este Centenarul României. În același timp, coincide și cu aniversarea prezenței, de 80 de ani, a British Council în România. De asemenea, sărbătorim 70 de ani de la crearea statului Israelși tot atâția de relații diplomatice între România și Israel. Totodată coincide și cu aniversarea de 100 de ani de la nașterea lui Ingmar Bergman. Toate aceste obiective le vom celebra în cadrul ediției aniversare FITS. Avem 17 secțiuni în festival, este cel mai complex din lume și după cifrele pe care le-am anunțat anterior, ca festival unic este cel mai mare. Ne onorează includerea în tot felul de topuri, dar ce ne interesează pe noi, în primul rând, este ceea ce festivalul a dezvoltat la Sibiu, regenerarea unei comunități din toate punctele de vedere – economic, social, educațional, turistic – printr-un dat cultural.

 

Rep: Bugetul însuși este o parte extrem de interesantă din această poveste, deoarece a crescut de la an la an, ajungând la cifre impresionante, comparabile cu cele ale unor evenimente faimoase ale lumii. Aveți o estimare pentru 2018?

 

Constantin Chiriac: De fiecare dată când gândesc proiecte pentru festival, pentru teatru, pentru Departamentul de Artă Teatrală din cadrul ULBS, pentru Bursa de Spectacole, pentru alte inițiative la nivel internațional, niciodată nu plec de la bani. Bugetul este o consecință a unei viziuni. Proiectele sunt importante atunci când ele trebuie să se nască, când sunt cerute de o comunitate, când sunt necesare din punct de vedere social pentru dezvoltarea comunității, pentru dialogul artiștilor din România și din lume. De fiecare dată încercăm să creăm oportunități în așa fel încât banii să nu fie un handicap, un impediment. Ca și buget, nu suntem nici pe departe pe un loc fruntaș între festivalurile din lume, pentru că am creat toate programele și toate proiectele în jurul festivalului, în așa fel încât banii să fie o ultimă consecință. Programul de Voluntariat pe care l-am creat este un instrument extraordinar de ajutorare a dezvoltării unui astfel de proiect atât de amplu precum FITS. De asemenea, Bursa de Spectacole funcționeză împreună cu festivalul.

E o cifră foarte mare pentru România, într-adevăr, în jur de 12 milioane de euro, iar în comparație cu alte festivaluri mult mai mici ca și anvergură, bugetele lor sunt mult mai mari. Aici vorbesc, în primul rând, de festivalurile din vestul Europei, unde sunt bugete mult mai generoase. Bineînțeles că există defalcări pe fiecare secțiune și că încercăm, pe principiul vaselor comunicante, ca toate structurile care concură la buna desfășurare a festivalului să poată să creeze avantaje din punct de vedere economic. Atragerea sponsorilor, cooperarea cu structurile locale, cooperarea cu Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, care este motorul Festivalului Universităților de Teatru și Management cultural și cu care realizăm și atelierele specializate și spectacolele-lectură, sunt aspecte foarte importante. Cel mai mare sprijin financiar vine de la Consiliul Local, după care este sprijinul de la Ministerul Culturii, apoi de la ICR, UNITER și Consiliul Județean. Ministerul Educației ne susține, de asemenea, pentru platforma doctorală, pentru Festivalul Universităților de Teatru și Management cultural, festival de sine stătător în mijlocul FITS. În rest avem sprijin privat. Banul public nu reprezintă niciodată mai mult de 25% din bugetul integral al festivalului. Avem susținere și din partea unor structuri importante precum Ambasada Japoniei, Institutul Francez, Goethe Institut, Institutul Cervantes, Institutul Italia pentru Cultură, One Belt One Road, Drumul Mătăsii, Ambasada Republicii Chineze, Ministerul Culturii din China, nenumărate alte ambasade și organizații pe care nu am cum să le menționez pe toate, ne-ar trebui multe ore. Avem proiecte europene foarte multe, prin Creative Europe, dar și prin alte structuri. E o muncă uriașă de atragere a acestor fonduri și, nu în ultimul rând, este box-office-ul care este foarte important, pentru că suntem singurul teatru și singurul festival din țară care funcționează cu toate biletele vândute.

 

Rep: O relație specială o aveți cu Japonia. Sunt ani de când publicul nu mai este uluit să vadă voluntari japonezi pe străzile Sibiului în perioada festivalului, spectacole de elită de teatru japonez sunt prezentate la Sibiu, ați fost decorat de Familia Imperială a Japoniei pentru merite culturale. Care este povestea acestei relații?

 

Constantin Chiriac: Am avut o legătură privilegiată cu Japonia. De la începuturi am adus prima companie de teatru și tobe, Tamakoza, în 1991 și am făcut un turneu în jurul României. Grație succesului pe care l-au avut, au fost desemnați să deschidă Jocurile Olimpice de la Tokyo, din 1992. Din 1994, practic am avut o prezență neîntreruptă a companiilor din Japonia. Avem, până acum, în jur de 85 de companii care au venit pe parcursul celor 24 de ediții. Este o cifră absolut impresionantă. Din 2006, am dezvoltat acest program deosebit, împreună cu EU-Japan Fest Japan Committee, prin care am adus anual 25 de voluntari din Asia. Am avut constant proiecte și programe speciale cu Japonia, iar în ultimii ani cooperarea s-a multiplicat. Acum, programul internațional de voluntariat se transformă într-unul național, la nivelul Japoniei. Voluntarii care au participat de-a lungul timpului în programul de la Sibiu s-au constituit cu sprijinul Coca-Cola Japonia și EU-Japan Fest Japan Committee, într-un program coerent de voluntariat pe care îl coordonăm de aici, din România, pentru Jocurile Culturale și Olimpice din 2020, care va avea cel mai generos program de voluntariat.

De asemenea, nenumăratele turnee pe care TNRS le-a avut în Japonia și, în primul rând, la Tokyo Metropolitan Theatre, au însemnat de-a lungul timpului un reper, un mare triumf, iar domnul Eisuke Shichiji a scris o carte importantă despre TNRS și FITS.

De asemenea, Japan Foundation mi-a acordat premiul Japonia și am avut șansa să mă întâlnesc cu Familia Imperială grație acestui premiu, care este cel mai important al Japoniei.

Am reușit să facem la Tokyo Metropolitan, împreună cu Silviu Purcărete, Vasile Șirli și Dragoș Buhagiar, „Richard al III-lea”, cu cel mai important artist de film al Japoniei, domnul Kuranosuke Sasaki, care face o creație absolut memorabilă. În 2019 vom duce acest mare spectacol într-un turneu european și american. Trio-ul pe care l-am menționat este invitat din nou să realizeze un spectacol la Tokyo Metropolitan.

În cadrul FITS 2018 vom avea o mare premieră. Pentru prima dată se produce în Europa un spectacol kabuki, după unul dintre cele mai cunoscute texte kabuki din istoria scriiturii dramatice japoneze, pe o scenă kabuki construită la Fabrica de Cultură. Bineînțeles, spectacolul este făcut într-o manieră europeană, de Silviu Purcărete și cei doi mari artiști asociați, Vasile Șirli și Dragoș Buhagiar. Spectacolul va deschide Jocurile Culturale și Olimpice în 2020, la Tokyo. Tot la acest proiect s-a asociat și cel mai mare creator de kimono-uri din Japonia, Tomita Nobuaki, care ne va da consultanță în această zonă.

Va fi prezent pentru a treia oară domnul Yamamoto cu cel mai vechi teatru de pe acest pământ, Yamamoto Noh Theatre, companie veche de peste 700 de ani. De asemenea, Hideki Noda, directorul artistic de la Tokyo Metropolitan, va primi o stea pe Aleea Celebrităților. Va fi prezent în festival cu un spectacol produs de Tokyo Metropolitan și Teatrul Național din Londra, „One Green Bottle”, în care sunt trei dintre cei mai importanți artiști ai Japoniei, care vor juca în limba engleză.

An de an acordăm un premiu pentru cel mai important coregraf tânăr din zona Asiatică, la cea mai mare platformă de dans, Yokohama Dance Collection. Ryu Suzuki, câștigătorul de anul trecut, va fi prezent la următoarea ediție FITS. Avem nenumărate alte proiecte, cu cei mai mari artiști ai Japoniei, pentru următorii ani.

 

Rep: FITS pare să se extindă și de-a lungul anului, printr-o serie de conferințe pe care le organizați la Sibiu, în cadrul cărora i-ați avut deja invitați pe Cristian Mungiu sau pe Dumitru Prunariu. Cum vă propuneți să dezvoltați acest proiect?

 

Constantin Chiriac: Festivalul și-a făcut o vocație de a prezenta marile personalități ale lumii în conferințe speciale. De asemenea, la fiecare ediție, FITS tipărește între 10 și 20 de cărți fundamentale. Printre ele, anul acesta va fi „Istoria Teatrului Universal”, scrisă de marele prieten al festivalului, care deschide Aleea Celebrităților, Eugenio Barba, împreună cu profesorul Nicola Savarese. Este o altfel de istorie a teatrului, o carte monumentală, precum „Arta secretă a actorului”, tipărită acum câțiva ani buni sau „Istoria Universală a Teatrului”, tipărită acum doi sau trei ani de cea mai importantă editură londoneză. Sunt cărți fundamentale pe care le tipărim alături de Antologia pieselor prezentate în secțiunea spectacole-lectură, în care publicăm anual șașe, șapte scriituri dramatice noi, traduse toate în limba română, dar și într-o limbă de circulație internațională, astfel încât această carte devine un instrument de cunoaștere, de utilizare a textelor la nivel mondial. Am dorit să extindem pe parcursul întregului an spectacolele-lectură și conferințele speciale. Așa cum spunea Eugenio Barba, festivalul este cel mai important eveniment cultural al lumii și trebuie să devină un reper care să se întindă pe perioada unui an întreg. Am considerat că este bine ca FITS să prezinte lunar o conferință specială. Au ajuns, pe parcursul anului, să participe la conferințe personalități precum Cristian Mungiu, Dumitru Prunariu, Jean-Guy Lecat, cel mai important arhitect al lumii, care a lucrat cu Peter Brook timp de 25 de ani sau Nigel Bellingham, directorul British Council România. De asemenea, secțiunea de ateliere, susținute de marile personalități în cadrul festivalului, a fost extinsă și se va dezvolta și mai mult în următoarea perioadă. Spectacolele special create pentru festival, cum sunt coproducțiile dintre TNRS, ULBS și Bursa de Spectacolele, sunt gândite pentru a fi dezvoltate pe parcursul viitorilor ani.

Să vorbim despre festival ne-ar trebui multe zile, tocmai pentru că este de o bogăție uriașă. Să poți avea într-o singură ediție de la Tokyo Metropolitan la Gesher Theater, de la „Faust” până la Det Norske Teatret, de la Les Ballets Jazz de Montreal la Alexandrinsky Theatre, de la Compagnie Lacascade până la Fabrica de Cultură cu cele cinci spații de joc create special pentru spectacole antologice precum „Metamorfoze” sau „Lulu”, de la Peter Sellars până la The Flex Dance Community, de la Kibbutz Contemporary Dance Company până la Compagnie Marie Chouinard, de la De Sangre y Raza Flamenco Ballet la Novosibirsk State Academic Drama Theatre „Red Torch”,de la Compania 1980 din Japonia la „Teatro Delusio” sau Shanghai Dramatic Arts Centre, de la Luca Silvestrini’s Protein până la Percussions de Strasbourg, de la „Dancing Grandmothers” până la Armin Petras și Isabelle Huppert,de la Michèle Noiret la teatrele din Republica Moldova, de la National Teatret Norway până la Odin Teatret, de la Yamamoto Noh Theatre până la marile teatre din Româniaeste o performanță absolut fantastică. Suntem bucuroși că putem să mobilăm 21 de biserici fortificate din Sibiu și din Transilvania. Vom avea cea mai bogată prezență de spectacole Outdoor, iar FITS 2018 se va desfășura în 73 de spații de joc.

 

Rep: Sigur că nu putem nici măcar atinge un subiect atât de vast în cadrul unui interviu. Totuși, ce trebuie să înțeleagă orașele și administrațiile locale în materie de politici și management cultural din exemplul Sibiului? Amintesc, printre altele, că Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, prin intermediul Teatrului Național „Radu Stanca”, este singura structură de artele spectacolului din România, acceptată ca membru asociat în rețeaua ENCATC, cea mai importantă rețea europeană de management și politici culturale, care cuprinde 137 de membri, din 38 de țări. 

 

Constantin Chiriac: Orașele din România, administrațiile locale, ar trebui să nu mai copieze evenimente ce s-au născut la Sibiu. Tot ce s-a născut aici a pornit de la specificitatea comunității. Fiecare oraș ar trebui să ia viziunea și modalitatea prin care Sibiul a dezvoltat o proprie agendă culturală, lucru pe care fiecare administrație locală ar trebui să îl dezvolte în concordanță cu specificitățile comunității pe care o reprezintă, a oamenilor care compun acea comunitate, a ceea ce înseamnă sărbătorile laice, religioase, de patrimoniu, sărbătorile care țin de evenimentele anotimpurilor, în așa fel încât calitatea să primeze, iar publicul să poată să fie surprins de ceea ce înseamnă marea diversitate a creației la nivel local, regional, național și mondial. TNRS și FITS au primit multe recunoașteri internaționale. FITS este singura structură care a primit recunoaștere în International Society for the Performing Arts (ISPA), la New York, structură veche de 101 ani. Am fost primiți, într-adevăr, în ENCATC și suntem, momentan, singura structură acceptată din România. Așa cum spuneam, FITS a primit nenumărate distincții naționale și internaționale, dar cred că tot ceea ce noi dezvoltăm aici nu e legat de rațiunea primirii unor distincții. Dacă ele vin, vin pe niște recunoașteri. Ceea ce noi încercăm să dezvoltăm este acest dialog uriaș la nivel planetar, în numele excelenței în creație în zona artelor spectacolului și a managementului cultural.

 

 

 

Cele mai citite

Deca recunoaște că supune elevii la șocuri?

Reziliență -capacitatea cuiva de a reveni la normalitate după suferirea unui șoc (economic, emoțional etc.) Folosit in discipline precum psihologie, ecologie, inginerie, înseamnă capacitatea de...

Nicolae Ciucă, la 20 de ani de la aderarea României la NATO: „Aceste două decenii au reprezentat cea mai bună perioadă din istoria noastră”

Preşedintele Senatului, liderul PNL Nicolae Ciucă, a evidenţiat, vineri, într-un mesaj transmis cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la admiterea României în...

Mesajul premierului Marcel Ciolacu, la 20 de ani de la aderarea României la NATO

În cei 20 de ani de apartenenţă la NATO, România a devenit un pilon important şi şi-a consolidat poziţia în interiorul alianţei, respectându-şi angajamentele...
Ultima oră
Pe aceeași temă