Expoziţia „Locuinţa interbelică în sectorul 3” realizată de Sucursala sectorului 3 a Uniunii Arhitecţilor din România a putut fi vizitată la sediul Uniunii Arhitecţilor din România, din str. Jean-Louis Calderon, nr. 48, în perioada 10 ianuarie – 26 ianuarie 2018 şi la Muzeul Municipiului Bucureşti, în holul Palatului Suţu, în perioada 02 martie – 31 martie 2018.
Colectivul care a realizat expoziţia de fotografie − format din arh. Gabriela Petrescu, arh. Sidonia Teodorescu, arh. Delia Prisecariu şi ing. Sorin Mircea Vasilescu – şi-a propus să pună în valoare identitatea culturală şi istorică locală, prin prezentarea unor edificii cu funcţiunea de locuire, lucrări reprezentative pentru arhitectura modernistă a capitalei, blockhaus-uri sau vile, realizate în vechiul Cartier Evreiesc, în perioada interbelică, limitând studiul la o zonă aflată între limitele actuale ale sectorului 3 al Bucureştiului.
În perioada interbelică, în contextul mediului economic prosper şi al programelor generale ce vizau modernizarea oraşului, Bucureştiul a cunoscut o intensă activitate în toate domeniile, dar mai ales în construcţii. După 1918, în Bucureşti, a fost necesar a se interveni asupra ţesutului urban pentru completarea fronturilor stradale şi crearea unei imagini urbane coerente.
Pătrunderea ideilor şi a programului estetic al Mişcării Moderne în arhitectura românească a avut un mare succes în rândul tinerilor arhitecţi şi a coincis cu necesitatea realizărilor unor lucrări intense de modernizare a Bucureştiului, astfel că acest tip de arhitectură apare mai ales în zonele centrale ale oraşului, oferind capitalei o imagine generală modernistă.
Modernismul bucureştean, diferit de cel european prin folosirea esteticii Art Deco, a câştigat adeziunea clientelei burgheze prospere de industriaşi şi liber-profesionişti, dar şi a micilor comercianţi şi meseriaşi, care şi-au aflat în această arhitectură propriul mod de expresie. Astfel, pe lângă edificiile interbelice realizate pe marile bulevardele bucureştene, au apărut inserţii şi mici ansambluri moderne cu 1-2 niveluri, ele fiind (alături de edificiile realizate în stil naţional) caracteristice arhitecturii bucureştene din acea perioadă. În Bucureşti există străzi sau zone întregi unde această arhitectură este predominantă.
Expoziţia noastră prezintă o „colecţie” de imobile de locuinţe („de raport”) cu regim mic sau mediu de înălţime (de la două până la şase niveluri), cu maximum 3 apartamente pe nivel, situate în zona centrală a oraşului, pe teritoriul actual al sectorului 3.
Zona studiată reprezintă o mică rămăşită din ceea ce a fost cândva Cartierul Evreiesc, care se desfăşura pe malul stâng al Dâmboviţei şi care a scăpat parţial de demolările anilor ’80. Străzile care sunt incluse în această expoziţie sunt: Calea Călăraşilor, străzile Romulus, Remus, Filibiu, Maximilian Popper, Parfumului, Olteni, Iuliu Valaori, Ionescu-Gion, Bd. Hristo Botev etc. Zona încă păstrează amintirea mahalalelor bucureştene autentice, în care regăsim atmosfera perioadei interbelice, când diversitatea etnică, arhitecturală şi urbanistică a Capitalei compunea un spectacol autentic.
Multe dintre construcţiile prezentate sunt pe lista monumentelor istorice sau situate în zone construite protejate, iar arhitecţii care le-au proiectat sunt nume reprezentative pentru arhitectura interbelică: Marcel Iancu, Jean Monda, Isak Mahler, Victor Asquini, Leon A. Hirsch, Boris Zilberman, Ion I. Berindey etc.
Majoritatea clădirilor se încadrează în curentul Art Deco, care s-a manifestat şi în România, începând din deceniul al treilea al secolului XX, ca o expresie a modernităţii, preferată de societatea românească, căreia Stilul Internaţional nu i se potrivea. Deşi încadrarea lor stilistică nu este unică, amprenta Deco este vizibilă la aceste imobile cu apartamente – atât în compoziţia volumetrică, în articularea elementelor de suprafaţă, în grafismul profilaturii şi al compoziţiilor ornamentale, în jocul de materiale şi texturi.
Cele mai multe dintre lucrările prezentate, realizate într-o arhitectură modernă autohtonă, au nevoie de consolidare şi restaurare pentru a fi repuse în valoare. Procesul de degradare şi distrugere, care afectează multe clădiri de patrimoniu din Bucureşti, poate fi oprit prin mai multe metode, una dintre ele fiind difuzarea de informaţie către autorităţi, specialişti, public.
