„România liberă” vă prezintă, astăzi, cum a ajuns șampania în inimile românilor, de la începuturile sale și până în zilele noastre.
O băutură de un asemenea succes nu își putea avea originile în altă parte decât în Moldova. În timpul domniei lui Mihail Sturza (1834 – 1849), savantul Ion Ionescu de la Brad a avut o misiune dificilă. De a-i satisface una dintre cele mai înverșunate pofte conducătorului țării: Aducerea șampaniei în spațiul românesc!
Emoțiile lui Ion Ionescu de la Brad
Departe de anvergura politică pe care o avea la momentul Revoluției din 1848, Ion Ionescu ajunsese deja în atenția domnitorului pentru activitatea sa în agronomie la o vârstă la care, de regulă, tinerii nu știu ce își doresc de la viață.
Când Ion Ionescu de la Brad a fost invitat de domnitorul Moldovei, Mihail Sturza, pentru a-i porunci să dea de cap rețetei după care se face șampania, savantul era un tânăr de doar 21 de ani. „Încheiat franțuzește” și plin de emoții, Ion Ionescu avea să îl întâlnească pentru prima dată pe domnul Moldovei.
Dorința arzătoare a lui Sturza
Se întâmpla pe 21 martie 1839, când conducătorul Moldovei era supărat că doi dintre aghiotanții săi preferați se duelaseră în fața Teatrului Național. După ce i-a exclus pe cei doi locotenenți din armată pentru a da „exemplu și altor tineri aprinși la mânie”, Sturza a simțit nevoia să aducă în Moldova băutura care îl încânta pe Napoleon Bonaparte.
,,Beau șampanie când sunt învingător, pentru a sărbatori, dar beau și când pierd pentru a mă consola”. Acestea sunt vorbele lui Napoleon, ajunse la urechile lui Mihail Sturza și transmise savantului Ion Ionescu de la Brad ca poruncă pentru a aduce șampania în Moldova.
Muncă multă și rezultate pe măsură
Când a auzit ce îi cere domnitorul, târărul agronom a făcut ochii cât cepele, după cum povestește istoricul Eugen Șendrea în volumul „Istoria pe placul tuturor”. „O voi face, Măria ta!” este tot ce a apucat să spună Ion Ionescu, în timp ce privea ușor speriat la țesătura grea de aur a epoleților lui Mihail Sturza.
Cu toate acestea, savantul nu s-a pierdut cu firea și la scurt timp s-a apucat de treabă. Imediat ce a ajuns la moșia sa de la Brad, Ion Ionescu a început să studieze metoda de producere a șampaniei. A aflat că avea nevoie de un soi de struguri negri Pinot Noir, Pinot Menunier și struguri albi Chardonnay. După ce și-a terminat experimentele, în 1841, Ion Ionescu i-a desfăcut o sticlă de vin spumant lui Mihail Sturza. Domnitorul Moldovei a rămas fascinat de aromele vinului spumant, care face deliciul fiecărei petreceri în zilele noastre.
Băutura divină, inventată de un călugăr
Părintele șampaniei este călugărul benedictin Dom Perignon. Prin anul 1670, în viticola „Champagne”, care a dat ulterior și numele faimoasei băuturi, francezul a descoperit care sunt strugurii necesari de care are nevoie pentru a crea o nouă băutură. Localitatea unde lucra Perignon îndeplinea perfect condițiile climatice și geologice pentru ca șampania să fie o adevărată încântare pentru fiecare degustător. Se explică astfel de ce și până în zilele noastre este unul dintre cele mai căutate branduri în țară și în lume. Iar prețul nu este deloc unul modic. În România, o astfel de sticlă ajunge să coste între 700 și 3.600 de lei.
