Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

5 metode ca să te distrezi copios de Înviere, dacă ești ateu sau liber – cugetător!

5 metode ca să te distrezi copios de Înviere, dacă ești ateu sau liber – cugetător!

Vine Paștele, iar tu ești ateu, liber cugetător precum Nea' Nelu sau consideri că Iisus nu s-a sacrificat pentru preoții să aibă merțan sau ca tu să înconjori biserica de nu știu câte ori?

Eugen Cișmașu 0 comentarii

Nu-i nimic, noi îți propunem un mic ghid ultra distractiv, pentru a te simți cât mai confortabil de Paște. Până la urmă, totuși, tu ar trebui să fii recunoscător, căci dacă nu era pandemia asta nu aveai tu atâtea zile libere, necredinciosule care ești tu necredincios!

În fine, iată ce poți să faci:

1. Metoda Revelion: În noaptea de Înviere, la ora 12 ieși în fața blocului, că asta permite ordonanța militară, cu o sticlă de șampanie și petarde. După numărătoarea inversă, deschizi șampania, dai cu petarde și strigi: Hristos a Înviat!

2. Metoda Concert Rock: Dacă stai la casă, te-ai scos, poți să dai un spectacol memorabil pentru vecinii din cartier. Ieși cât mai la limita de proprietate îmbrăcat ca un rocker obosit: în negru, evident, cu blugi soioși, brățări, ținte de metal și tricou imprimat cu chipul lui Iisus. Scoți boxele pe gazon, dai volumul la maxim, iar la 12 noaptea pui albumul lui Andrew Lloyd Webber: Jesus Christ Superstar. Până sună vecinii la 112 și se ceartă cu operatorii care nu vor găsi mare lucru de urgență într-o atare situație, o să ai timp și de câteva piese Kreator, Pantera și Sepultura.

Citește între articolul în Academia Cațavencu!

Comentarii

loading...