Cu toate interdicțiile legate de pandemie, cocalarul tipic își va începe dimineața de dinainte de Înviere la ora 14:00, cam cu vreo două ore înaintea lui Crin Antonescu, destul de enervat de faptul că proasta de nevastă-sa de-abia s-a apucat de vopsit ouăle după ce a terminat de făcut curat în toată casa. Cum să nu te superi când te trezești cu chef de drob și nu e pe nicăieri?
Urmează, ca de-obicei, o avalanșă de critici pline de dezacorduri furibunde („Fă, de ce nu e cărnile de miel gata?!”) și detalii mai mult sau mai puțin adevărate din trecut („Fă, te-am luat doar cu chiloții pe tine!” – casa fiind a soacrei și el fiind de meserie șomer).
Nu e mare lucru, pentru că al nostru cocalar se va calma cu vecinul de la trei la o bere și o sămânță în balcon, sau, mai bine, pe terasa blocului, în timp ce este pregătit tradiționalul grătar ce va fi aprins după ora douășpe pentru sărbătorirea cum se cuvine a Învierii mântuitorului care este el de mântuitor și care vine ea de Înviere.
Seara începe pregătirea pentru Înviere, momentul cel mai important pentru meltean. Astfel, cocalarul își va agăța de lanț cea mai mare și mai bengoasă cruce de aur și își va procura pentru momentul de pelerinaj al voluntarilor B.O.R cele mai mișto candele, de-alea roșii, mari cât un PET de doi litri, ca restu de proști din cartier să-și bage unghia gât.
Citește întreg articolul în Academia Cațavencu!
