Consiliul General al Municipiului Bucureşti (CGMB) va aproba studiul “Stabilirea Zonelor Unitare de Încălzire în vederea eficientizării alimentării cu energie termică a municipiului Bucureşti”.
În aceste „zone unitare de încălzire”, alimentate deja cu energie termică în regim centralizat, nu se aprobă debranşări de la sistemul centralizat. Doar cinci puncte termice din cele peste 900 din Bucureşti nu intră în zonele unitare de încălzire.
Legea energiei termice nr. 325, din anul 2006, defineşte această zonă unitară drept „arealul geografic aparținând unei unități administrativ-teritoriale, în interiorul căruia se poate promova o singură soluție tehnică de încălzire“.
Eşecuri manageriale în serie
Ce se află în spatele acestei chestiuni? „Sorin Oprescu, fostul primar general, a însărcinat echipa care se ocupa cu absorbţia de fonduri europene să aplice la Comisia Europeană pentru înlocuirea reţelei primare de conducte, pe POR (n.n. – Programul Operaţional Regional). Astfel, s-a alocat suma de 168 milioane de euro”, povesteşte Tudor Popescu, expert în Energetică.
Dar s-a strecurat o mică greşeală, spune specialistul: o virgulă pusă greşit în documentele oficiale. „Din acest motiv, nu s-au putut trage banii europeni. Proiectul s-a făcut pe 168 milioane de euro, pentru înlocuirea a 50 km de conductă, când în realitate era vorba despre 500 km de conductă, din toţi cei 1.000 km existenţi în administrarea RADET”, spune Popescu.
A urmat apoi realizarea din nou a proiectului, pe POIM (Proiectul Operaţional Infrastructură Mare), de către Gabriela Firea, însă lucrurile s-au complicat juridic şi managerial, din cauza constituirii noii companii care ar trebui să administreze o parte dintre activele şi operaţiunile ELCEN şi RADET, integrat.
Ce sunt zonele unitare de încălzire
„Zonele unitare de încălzire”, explică expertul, „au fost o invenţie a Consiliului de Administraţie RADET, de acum trei ani”. Era vorba despre „un grup de experţi, în frunte cu Gabriel Dumitraşcu”, care a lansat „ideea izolării şi rentabilizării zonelor şi a punctelor termice” pe aceste zone unitare.
„Când schimbai conducta supradimensionată (n.n. – pentru că acolo iniţial au fost mai mulţi consumatori, care apoi s-au debranşat), rentabilizai astfel instalaţia şi eliminai pierderile pe reţea”, explică Tudor Popescu. Echipa care a pus la punct conceptul, din care făcea parte şi Popescu, constatase că „pe utilajele de astăzi gigacaloria nu depăşeşte 80 de lei la uşa apartamentului”, spune acesta.
„Diferenţa de la 80 la 400 de lei, cât a ajuns, o reprezintă numai proasta administrare şi furtul. Pierderile sunt 20% şi 80% furtul. La ora aceasta, RADET cumpără de la Elcen 5 milioane mc de apă caldă şi vinde 4. Piederile sunt pe găurile din conducte, de pe traseu”, a spus pentru ”România liberă” expertul.
Complet neconstituţional
La finalul anului trecut, mai erau branşate la sistemele de termoficare din România 1,18 milioane de locuinţe, dintre care 562.000 în Bucureşti, arată Economica.net. Galaţiul este oraşul cu cele mai multe apartamente debranşate în ultimele şase luni din anul 2017: 8.262.
5 milioane de metri cubi de apă caldă cumpără RADET de la Elcen şi vinde la consumatorul final numai patru.
Interdicţia de deconectare de la sistemul centralizat de termoficare, susţine Tudor Popescu, „este complet anticonstituţională. Zona unitară nu poate face ca pe stânga Bulevardului Magheru să dăm voie utilizatorilor să se debranşeze, iar pe dreapta nu. Drepturile constituţionale egale sunt garantate”.
În afară de aceasta, termoficarea centralizată, afirmă Popescu, „este un serviciu public plătit, pe care, dacă nu-l plăteşti, mi-l opreşti”.
Bricolaj cu alambic
Ce poţi face în această situaţie? Soluţiile pot fi pitoreşti. „În magazinele foarte mari de bricolaj”, explică expertul în Energetică, „se pune în vânzare un alambic de ţuică. Primeşti recipientul de fierbere şi condensatorul. Dacă foloseşti sau cumperi doar condensatorul, te duci acasă, îl pui la aragaz, pui apă în cratiţă şi, prin ţeava de la calorifer, racordată cu apa din cratiţă printr-un racord elastic, faci să circule, cu pompa de la maşina de spălat, apa încălzită”.
Oricât ar părea de stranie metoda aceasta, să ne amintim că, în anii ‘80, cel puţin în Munţii Apuseni, moţii din micile orăşele, pentru că nu aveau apă caldă, îşi montaseră robinete la calorifere şi se spălau, ori spălau rufele scoţând apă caldă din calorifer.
Evident, aceasta ajuta la spălarea şi aerisirea în timp real a caloriferelor, adică la funcţionarea lor optimă, pe de o parte, iar pe de altă parte diferenţa de consum se împărţea frăţeşte între toţi utilizatorii termoficării.
Termoficare personală
Revenind la metoda „cratiţa şi racordul elastic”, descrisă plastic de Tudor Popescu, „în felul acesta, ţi-ai făcut termoficarea personală, intern, pe aragazul care nu este contorizat individual, ci la nivelul întregului imobil şi toate gazele pe care le consumi vor fi plătite de toţi branşaţii din imobil”.
Randamentul unei astfel de instalaţii este destul de scăzut, dar nu prea contează, pentru că nu plăteşti doar tu. „Randamentul este de 60%. Repartitorul tău de pe calorifer arată însă zero. Practic, eşti debranşat. Nu încalci nici o lege. Foloseşti aragazul, care este verificat de cei de la gaze, să funcţioneze bine.”
„Diferenţa de la 80 la 400 de lei, cât a ajuns acum, o reprezintă numai proasta administrare şi furtul.“ TUDOR POPESCU, EXPERT ÎN ENERGETICĂ
Ce se întâmplă dacă, din cauze greu de prevăzut acum, foarte mulţi bucureşteni vor pune microhidrocentrale pe Dâmboviţa, dar şi centrale eoliene, şi panouri solare pe imobile? Răspunsul lui Tudor Popescu: „Nu primesc autorizaţii de construcţie de la Primăria Generală. România încă nu este capabilă să creeze condiţii pentru aceasta”.
Dar se pot face încă multe lucruri pentru surse publice alternative de energie. Popescu dă un exemplu sugestiv. „Pe Podul Ciurel, la barajul făcut pentru Lacul Morii, sunt găuri rotunde, laterale, prin care iese apa din lac. Nici un baraj din lumea aceasta nu are astfel de găuri. Acestea sunt pentru cele două turbine de 530 kW. Cu aceste turbine, Metroul ia curent gratuit. Staţia de metrou Crângaşi este acolo”, susţine expertul.
Este discutabil dacă într-adevăr, pentru o prestaţie, metroul bucureştean poate primi gratuit curent sau va plăti un preţ, dar ideea este interesantă.
