Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Am evitat „la mustață“ o criză a gazelor naturale

Am evitat „la mustață“ o criză a gazelor naturale

Pe 1 și 2 august, în SNT (Sistemul Național de Transport) a apărut o situație unicat, nemaîntâlnită vreodată în România. Pentru două zile, a existat concomitent extracție din depozite, în limita a 20.000 de MWh și importuri – circa 30.000 de MW.

Denisa Marin 0 comentarii

Așadar, în plină vară, cererea de gaze a depășit oferta curentă de producție cu 50.000 de MWh, adică aproximativ 6 milioane de metri cubi. La Transgaz, operatorul SNT, a fost declarat „dezechilibru“ și s-a declanșat planul de intervenție, ce a presupus notificarea deîndată a Romgaz pentru a extrage gaze din depozite care să satisfacă cererea. Romgaz s-a conformat, era obligația ei, astfel încât momentul dificil a fost depășit.

„Este cerere mare în piață, care trebuie onorată. Toți actorii implicați au procedat conform“, spune Doru Vișan, secretar de stat în Ministerul Energiei. Totuși, dincolo de acțiunile efectuate pentru corectarea dezechilibrului, rămâne cauza.

Or, aici, liniște... Atât din partea Transgaz, cât și de la Romgaz și de la minister. Transgaz are ca scop și corectarea dezechilibrelor și, într-adevăr, și-a făcut treaba. Dar tot Transgaz are datele cu intrările și ieșirile de consum, practic, cine ce consumă. Iar transportatorul nu precizează de unde a provenit consumul care a urcat brusc și a declanșat dezechilibrul.

 

Am rămas cu depozitele goale

 La minister, secretarul de stat Vișan continuă să spună că toată lumea și-a făcut treaba și că, de anul acesta, extracția și injecția de gaze în depozite este posibilă concomitent și că importurile, deși la un cost mai mare decât producția internă, se fac ca să fie satisfăcută cererea.

Dar mai spune ceva oficialul, anume că, în acest an, pregătirea pentru iarnă este una „foarte“ serioasă. Înțelegând că este mai serioasă decât în alți ani, l-am întrebat pe Vișan la ce se referă.

Acesta precizează că, din două în două luni, se întrunește Comandamentul de Iarnă, pe care-l coordonează, și care verifică programul înmagazinărilor. Fără să adauge mai mult, oficialul spune totuși ceva. Anume că programul de înmagazinare din acest an dă ceva bătăi de cap autorităților și actorilor din piață.

Sezonul rece din 2018 a lăsat depozitele aproape goale. În anii trecuți, rămâneau, de obicei, 5-600 de milioane de metri cubi rămași, din 2,7 – 2,8 miliarde de metri cubi stocați. Un val de frig prelungit până în aprilie a făcut ca, anul acesta, la sfârșitul ciclului de extracție, să mai fie doar puțin peste 300 de milioane de metri cubi rămași.

Coroborat cu faptul că obligația de înmagazinare a fost crescută, până la 3,2 miliarde de metri cubi, înseamnă că firmele (Romgaz, Petrom, ENGIE, E.ON și altele) sunt nevoite să aibă un program de stocare mult mai intens. De unde nevoia de a importa gaze, chiar și la un preț mai mare, în condițiile în care doar producția locală este insuficientă. 

„Obligația de înmagazinare este o problemă pentru unii. Iau import pentru depozitare. Anul acesta nu mai e ca anii trecuți, când Romgaz rămânea cu cantități mari în depozit, la sfârșitul ciclului de extracție, și luau gaze înmagazinate de noi“, arată o sursă din conducerea Romgaz.

Aceasta este una din explicațiile dezechilibrului în SNT, cauzat de un exces brusc de cerere, din 1 – 2 august.

 

Consum mare în industrie

 O a doua, care a cauzat excesul de cerere, este consumul mare din zona combinatelor chimice și a producătorilor de energie de tip CET.

Se poate vedea la Transgaz în datele ce prezintă consumul celor legați direct la SNT, fără intermediul rețelei de distribuție. În aceste zile, consumul din această sferă este mai mare decât la distribuitori, adică fabricile și CET-urile consumă mai mult decât populația – cu circa 20%. În ciuda faptului că mai avem doar două fabrici de îngrășăminte funcționale, Azomureș și Viromet Victoria, acestea consumă serios în aceste zile: 3 milioane de metri cubi (32.000 MWh), mai mult cu 10 -15% față de media acestei perioade (cerere mare pentru îngrășăminte și prețuri internaționale mari). Apoi, consumatori industriali legați direct în SNT mai sunt termocentralele Elcen, Brazi și Iernut, care aduc alți 3,3 milioane de metri cubi (35.000 MWh). Marile orașe au și ele circa 1 milioane de metri cubi consum, adică 11.000 MWh/zi.

Deși dezechilibrul din primele zile ale lui august a fost „reparat“, în prezent extracția fiind inexistentă iar importul scăzând către 10.000 MWh/zi, reprezintă un semnal de alarmă pentru perioada ce vine. Am intrat în ultimele trei luni ale ciclului de injecție și, normal, operatorii trebuie să-și atingă cotele de stocare prevăzute de ANRE, ca să nu primească amenzi. Cerere mare pe piață și ofertă insuficientă ar mai putea apărea așadar. Dacă nu există ofertă la import, soluția va rămâne tot extracția din depozite. Dar ce se scoate trebuie băgat înapoi, așadar presiunea pe producția internă rămâne.

România are un consum anual de circa 11 miliarde de metri cubi, din care peste 10,5 miliarde este asigurat din intern. Avem doi producători, Romgaz și Petrom, și șapte depozite, cu o capacitate cumulată de 3,8 miliarde de metri cubi. 

Comentarii

loading...