Aceasta va fi de 0,2% dacă media trimestrială ROBOR este cuprinsă între 1,5–2 puncte procentuale; 0,4% dacă media e între 2–2,5 puncte procentuale; 0,6% dacă e între 2,5–3 puncte procentuale; 0,9% dacă e între 3–3,5 puncte procentuale. Dacă media trimestrială ROBOR depășește cu peste 2 puncte procentuale pragul de referință, taxa de 0,9% se majorează cu câte 0,3 puncte procentuale la fiecare depășire de 0,5 puncte procentual.
BNR: Indicele ROBOR nu este stabilit de bănci, ci de piaţa interbancară
Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, a declarat pentru „România liberă“ că „Guvernul este îndreptăţit, prin Constituţie şi prin legile ţării, să stabilească nivelul taxelor“. De altfel – spune Vasilescu – „era de aşteptat că vor veni taxe, în condiţiile în care veniturile bugetului de stat al României sunt la un nivel foarte jos. La cel mai mic procent din PIB din Uniunea Europeană“.
„Nu înţeleg cum este cu taxa pe lăcomie şi, mai ales, cum este legată de indicele ROBOR. Dacă pe acesta l-ar stabili băncile şi ar spune «eu, banca cutare, stabilesc ROBOR cutare», ar fi, poate, normal ca şi Guvernul să-i stabilească o taxă pe lăcomie, în condiţiile în care banca respectivă duce ROBOR prea sus“, spune expertul.
Dar indicele ROBOR nu-l stabilesc băncile. „Este o dobândă medie, la care băncile se împrumută între ele pe piaţa interbancară, care stabileşte ROBOR. Piaţa îl stabileşte în funcţie de ce se întâmplă în ţară“, atrage
atenţia Adrian Vasilescu.
Atunci când „nivelul inflaţiei în ţară era foarte jos, timp de doi ani şi jumătate, indicele ROBOR a fost la zero-virgulă-ceva. Când agenţiile statului au introdus şocuri excesive şi au produs inflaţie, începând din octombrie anul trecut până în vara acestui an, indicele ROBOR a urcat, normal“, aminteşte Vasilescu.
A fost contribuţia băncilor? „Nu a fost contribuţia băncilor. Era normal ca băncile să se împrumute mai scump între ele, pentru că această scumpire o dicta inflaţia. Cred că este nevoie de o mai corectă reflecţie filosofică atunci când ne grăbim să vorbim despre taxa pe lăcomie“, concluzionează expertul BNR.
Îngrozitor
Ion Radu Zilişteanu, analist economic, se întreabă: „Pe ce pune ministrul Finanţelor taxa aceasta? Pe activele băncilor? Dacă pune taxa pe active, vă daţi seama ce înseamnă acest lucru?“.
Domeniul bancar are o terminologie proprie. În mediul bancar, noţiunea de active bancare se referă la plasamentele făcute de bănci, în mare majoritate sub formă de credite.
În anul 2017, valoarea cumulată a activelor bancare din România a fost de 428 miliarde lei, adică 91 miliarde euro. Pe întregul volum al activelor din România, 0,9% din această sumă înseamnă astronomica sumă de 820 milioane de euro pe an, la actualul nivel ROBOR.
Atunci, nu înseamnă că creditele în lei cu dobândă variabilă se vor scumpi? „Desigur. Îngrozitor. O bancă poate să aibă profit de 30 milioane de lei sau de euro pe an, dar activele ei sunt de 10 miliarde de euro“, a explicat Zilişteanu pentru „România liberă“. „Vă daţi seama cât plăteşte banca? Sper că e pe an, că dacă e pe lună, se desfiinţează sistemul bancar din România. Oricum, pentru că se calculează la nivelul activelor, este enorm“, comentează Zilişteanu, profesor de finanţe-bănci.
Problema este că sistemul bancar, în anul 2017, a înregistrat un profit de 5,3 miliarde lei, adică 1,3 miliarde euro (toate calculele sunt făcute la 1 euro = 4,7 lei). Din aceşti bani, 820 milioane de euro se duc la statul român.
Să calculăm la nivel de bănci sistemice. În anul 2017, prima bancă din România, ca active bancare, era BCR, cu 67,734 miliarde lei, adică peste 14 miliarde euro. 0,9% înseamnă 120 tmilioane de euro anual taxă pe lăcomie.
Dobânda ROBOR de pe piaţa interbancară depinde de dobânda de politică monetară a Băncii Centrale şi de inflaţie. Cele două sunt interconectate. „Dacă Guvernul pompează în populaţie creşteri salariale şi determină inflaţie, indicele ROBOR creşte. Guvernul poate provoca, prin măsurile pe care le ia, mărirea ROBOR, ca să taxeze în plus băncile“, a atras atenţia Ion Radu Zilişteanu.
Să discutăm şi despre altceva. Până la criza precedentă, băncile îşi fixau ratele dobânzilor cam cum doreau ele. Un anumit număr de puncte procentuale peste rata internă a băncii. Dar aceasta nu avea nişte criterii obiective de formare. BNR a decis atunci că băncile se raportează la indicele ROBOR. Orice dobândă bancară se calculează ca puncte procentuale peste indicele ROBOR şi se comunică şi dobânda anuală efectivă (DAE).
Prociclic
Indicele ROBOR este un preţ al banilor disponibili pe piaţa interbancară. Acesta depinde de inflaţie şi de dobânda de politică monetară a Băncii Centrale, care la rândul ei depinde inflaţie. Obiectivul central al BNR este ţintirea preţurilor.
Cel mai îngrijorător este efectul prociclic provocat de doi factori. Salariile şi pensiile, aşa cum a anunţat Executivul, ar urma să
crească în continuare. Această creştere duce la inflaţie. Pentru a o calma, BNR va fi obligată să ridice dobânda de referinţă, ceea ce va duce la creşterea indicelui ROBOR.
Acelaşi efect prociclic se va simți direct în apariţia taxei pe lăcomie. Introducerea taxei pe lăcomie va duce la creşterea indicelui ROBOR, ceea ce va duce din nou la creşterea taxei pe lăcomie, şi tot aşa. „Băncile vor pleca din România. Vor renunţa la afacerile din România“, prevesteşte Zilişteanu.
820 milioane de euro ar fi taxa cumulată pe lăcomie anul acesta, dacă activele bancare cumulate ale tuturor băncilor vor fi la valoarea de anul trecut.
“Nu înţeleg cum este cu taxa pe lăcomie şi, mai ales, cum este legată de indicele ROBOR.“ – Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR
