La începutul acestei luni, Comisia Europeană a prezentat, pentru prima dată în istorie, propunerea sa pentru noul buget pe termen lung al UE, atât în preţurile curente, cât şi în preţurile constante din 2018. Marţi, Comisia a publicat toate cifrele relevante pentru diversele programe de cheltuieli, atât în preţurile curente, cât şi în preţurile constante din 2018.
În cadrul următorului buget pe termen lung al UE pentru 2021-2027, Comisia propune modernizarea politicii de coeziune, principala politică de investiţii a UE. Conform acestor propuneri, vor fi majorate fondurile de coeziune pentru Italia şi alte state membre din sudul continentului afectate de criza economică şi valul de emigranţi, urmând ca în paralel să fie redusă finanţarea pentru regiunile mai sărace din statele estice ale blocului comunitar.
Potrivit unor surse comunitare, Polonia se poate aştepta la o reducere cu 23% a fondurilor de coeziune în timp ce o scădere de 24% este avută în vedere pentru Ungaria. În schimb, Italia se poate aştepta la o creştere de 6%.
Bugetul pentru perioada 2021-2027, primul după ce Marea Britanie va ieşi din UE, ar urma să crească până la 1.100 miliarde euro, de la 1.000 miliarde euro în actuala perioadă de şapte ani. Propunerile Comisiei vizează alocarea unor resurse mai mari pentru cercetare, securitate şi economie digitală precum şi limitarea fondurilor pentru regiunile mai sărace şi fermieri. “Propunem o politică de coeziune pentru toate regiunile, care să nu lase pe nimeni în urmă. Am îmbunătăţit flexibilitatea acestei politici pentru a o adapta la noile priorităţi şi pentru a spori protecţia cetăţenilor UE. Am simplificat, de asemenea, normele, iar acest lucru va fi în beneficiul tuturor, de la întreprinderile mici la antreprenori şi la şcoli şi spitale, care vor putea obţine fonduri mai uşor”, a declarat comisarul pentru politica regională, Corina Creţu.
Printre principalele elemente ale propunerii Comisiei pentru modernizarea politicii de coeziune se regăseşte şi o abordare adaptată. Politica de coeziune clasifică regiunile în trei categorii: regiuni mai puţin dezvoltate, regiuni de tranziţie şi regiuni dezvoltate. PIB-ul pe cap de locuitor rămâne în continuare principalul criteriu de alocare a fondurilor necesare pentru a reduce discrepanţele şi a ajuta regiunile cu venituri şi creştere economică scăzute sa recupereze decalajele. De asemenea, au fost introduse noi criterii pentru a reflecta mai bine realitatea de pe teren, şi anume şomajul în rândul tinerilor, nivelul scăzut de educaţie, schimbările climatice şi primirea şi integrarea migranţilor.
