„Se preconizează că importurile”, explică Raportul ECFin Spring 2018, “vor continua să crească mai rapid decât exporturile în anii 2018 și 2019”. Desigur că evoluţia duce la creşterea deficitului de cont curent. Acesta s-a majorat la 3,5% din PIB anul trecut și “se estimează că va fi de 3,6% din PIB în acest an și 3,9% anul viitor”.
Rata șomajului a scăzut cu 4,9%, la 20%, anul trecut. Piața restrânsă a forței de muncă, creșterea salariului minim și o creștere substanțială a salariilor din sectorul public au dus la accelerarea creșterii salariilor, în general. Aceasta a generat creşterea preţurilor, care a provocat inflaţie.
Inflația a continuat să se accelereze la începutul acestui an, pentru că efectul reducerilor fiscale din ianuarie 2017 a dispărut. ECFin Spring 2018 preconizează că inflaţia “va fi de 4,2% pentru anul 2018, în ansamblul său, și va scădea până la 3,4% în anul 2019, pe măsură ce inflația prețurilor la energie va fi moderată”.
Cod roşu de deficit bugetar excesiv
Atacând chestiunea deficitului bugetar, CE începe amintind de scăderea investiţiilor publice, ceea ce dovedeşte că înţelege perfect mecanismele folosite de coaliţia de guvernare. ECFin Spring 2018 preconizează “că deficitul public general va crește la 3,4% din PIB”. Dincolo de ţinta de deficit maxim din Tratatul de aderare la UE.
Amintim că anul trecut banii de investiţii au fost reduşi la cote minime, pentru a nu avea mări deficitul bugetar. Aici apare altă legătură făcută de Comisia Europeană. “Legea privind salarizarea unificată, adoptată în vara anului 2017”, aminteşte Comisia, “a majorat salariile publice brute cu 25% în ianuarie 2018 și conține creșteri suplimentare”.
În 2017, “deficitul bugetar s-a ridicat la 2,9% din PIB, ușoară scădere față de 2016”, iar “costul fiscal al situației e compensat parțial prin transferarea contribuțiilor de asigurări sociale de la 22,75% pentru angajatori și 16,5% pentru angajați la 2,25% și, respectiv, 35%”.
Noi, în prezent, nici nu avem creştere economică. Creşterea economică, convenţional înţeleasă, aceasta de 6%, nu este de fapt creştere economică. De ce? Pentru că supraevaluează creşterea producţiei.“ – BOGDAN GLĂVAN, PROFESOR DE ECONOMIE
Un artificiu fiscal despre care fostul secretar de stat în Ministerul de Finanţe, Gabriel Biriş, a atras atenţia „României libere“ încă din vara anului trecut.
Glăvan: Nu avem nici o creştere economică
Bogdan Glăvan, profesor universitar de Economie, spune că evaluarea macroeconomică a Comisiei Europene “e corectă, dar cam seacă. Sunt nemulţumit de modul în care este înţeleasă macroeconomia în ansamblu”.
De exemplu, CE prognozează că creșterea economică va încetini, “dar va rămâne robustă”. Glăvan e critic. “Ideea aceasta că creşterea economică va scădea, pentru a se apropia de creşterea economică potenţială”, spune economistul, “şi genul acesta de concluzii, în general, continuă să fie în oarecare măsură invalidate de istorie, pentru că noi nu ştim care e PIB-ul potenţial”.
“Prognoza că creşterea economică actuală este peste potenţial şi va încetini se explică nu făcând apel la un teoretic, ipotetic PIB potenţial peste care ne-am afla, ci înţelegând resorturile a ceea ce se întâmplă în prezent”, susţine Bogdan Glăvam.
Nimic fără investiţii
Ce înseamnă aceasta? “Noi, în prezent”, susţine Glăvan, “nici nu avem creştere economică. Creşterea economică, convenţional înţeleasă, aceasta de 6%, nu e de fapt creştere economică”. De ce? Pentru că “supraevaluează creşterea producţiei, pentru că PIB, în calculul său, acordă o importanţă foarte mare consumului. Acesta nu este echivalent cu producţia. Concentrarea întregii atenţii a macroeconomiştilor pe consum ascunde chestiunea fundamentală: în România se fac puţine
investiţii”.
Universitarul susţine că “nu ai o creştere a producţiei, o creştere economică durabilă sănătoasă, de productivitate, dacă nu faci investiţii. Ceea ce e în prezent, în oarecare măsură, este un efect statistic”.
Nu cumva dacă citeşti printre rânduri afli că în prognoza sa Comisia Europeană spune: “Noi ştim exact cum stau în realitate lucrurile, chiar dacă o spunem implicit, în felul nostru, mai sec”? “Toată lumea ştie ce se întâmplă”, explică Bogdan Glăvan, subliniind că se îndoieşte „că chiar şi economiştii care creditează politica economică actuală a României nu înţeleg ce se întâmplă. Să fim serioşi, au făcut aceeaşi şcoală de Economie”.
Efect statistic fals
De câteva zile, în mediul public a fost lansată o dispută legată de adevăratele cifre ale realizării ţintelor bugetare, pozitive sau negative. Negative, conform preşedintelui Klaus Iohannis, pozitive, conform PSD, care a reacţionat la criticile celui dintâi actor instituţional.
„Eu nu sunt un fiscalist sau un expert în finanţe publice. Am în mare aceleaşi observaţii ca şi preşedintele”, explică Glăvan, detaliind că „orice economist observă cu mirare, cu surprindere ceea ce n-a mai observat până acum în România: când economia creşte, nu avem încasări la buget pe măsură”.
De ce se întâmplă acest lucru? „Nu mă mir că Guvernul nu colectează taxe. Mi se pare normal, pentru că creşterea economică reală, cum vă spuneam, nu e atâta. Este un efect statistic fals care induce o percepţie greşită despre ceea ce se întâmplă în Economie”, susţine universitarul.
Incertitudine politică, climat de neîncredere
Pe de altă parte, acesta crede şi că „e vorba despre o incertitudine politică foarte mare, care şi-a pus amprenta asupra comportamentului oamenilor. Şi la nivel individual, şi la nivel de corporaţii, faptul că nu ştii ce se întâmplă cu Codul Fiscal a stimulat economia la negru”.
4,2% va fi inflaţia pentru anul 2018, în ansamblu, conform ECFin Spring 2018
Care e explicaţia? Singura, susţine expertul, „este această ipoteză a climatului de neîncredere, total incongruentă cu cifrele triumfaliste din statistici. Un climat de neîncredere care reflectă mai bine realitatea din teren”.
Mai mulţi specialişti au explicat de-a lungul timpului RL că, într-un climat de neîncredere, prevăzând apropierea unor vremuri grele pentru mediul de business, firmele alocă o cotă parte din majorările de preţuri şi pentru a pune deoparte bani pentru zile negre.
„Această creştere a preţurilor mi se pare absolut normală şi aş spune că a venit şi târziu şi e şi mică. Noi discutăm, şi cumva ne speriem, de evoluţia indicelui Robor şi de cea a inflaţiei. Din punctul meu de vedere, aceste subiecte au apărut în discuţie târziu şi noi ne mirăm, dar de fapt am fi putut avea o inflaţie şi mai mare. Creşterea preţurilor e rezultatul unor politici imprudente duse de mai multă vreme”.
