Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

ANALIZĂ. Risipa banilor publici continuă. Guvernul prelungește dezastrul din termoficare

Deși se știa că de la anul va fi interzisă subvenționarea gigacaloriei la nivel național, primăriile nu au făcut nimic pentru a moderniza sistemele de termoficare. Guvernul vrea acum să ceară o păsuire de la Bruxelles pentru subvenții, ceea ce va însemna iar o amânare a investițiilor.

Teodora Cimpoi 0 comentarii

Deși se știa că de la anul va fi interzisă subvenționarea gigacaloriei la nivel național, primăriile nu au făcut nimic pentru a moderniza sistemele de termoficare. Guvernul vrea acum să ceară o păsuire de la Bruxelles pentru subvenții, ceea ce va însemna iar o amânare a investițiilor.

Sute de milioane de lei se scurg anual numai din bugetul Primăriei București pentru a subvenționa încăl­zirea unei părți a populației Capitalei. Banii maschează costul real al gigacaloriei furnizate de un sistem lăsat de izbeliște.

Numai anul acesta, după ce RADET a primit aprobare pentru majorarea tarifelor cu 32%, Primăria trebuie să crească subvenția acordată regiei cu 151,2 milioane lei pe an, astfel încât pentru anul în curs bugetul Capitalei prevede subvenții pentru RADET cifrate la 570,6 milioane lei. Asta pentru a compensa diferența între cât plătesc bucureștenii, 164,4 lei pentru o gigacalorie (Gcal), și costul majorat la 430 lei/Gcal, TVA inclusă.

Așadar, primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, a putut da asigurări că „nu va fi resimțită de bucureșteni majorarea“. În realitate, subvențiile sunt fonduri dirijate pentru a masca ineficiența, în loc să fie ajutoare țintite doar pentru cei cu adevărat în nevoie, așa cum ne cere Comisia Europeană. 

Autoritățile nu și-au făcut treaba

Legea 196/2016 privind venitul minim de incluziune, care va intra în vigoare la 1 aprilie 2018, nu va mai permite primăriilor să acorde subvenţii decât consumatorilor vulnerabili, adică celor care nu îşi pot asigura din bugetul propriu acoperirea integrală a cheltuielilor legate de încălzirea locuinței.

„Solicitarea UE e ca din aprilie România să renunțe la această subvenție. Dar cred că Executivul trebuie să solicite o prorogare până în 2021, când se va elimina și bonusul de progenerare. S-ar putea crea cazuri sociale grave, chiar drame, în une­le zone“, a declarat recent Gabriela Firea.

Numai că nici până acum consumatorii vulnerabili nu au fost definiți clar și identificați, treabă care era în sarcina Ministerului Muncii, așa cum e prevăzut încă din iulie 2012 prin Legea ener­giei. Așadar, autoritățile nici nu vor ști cui să acorde subvenții punctuale. În consecință, ministrul Muncii, Olguța Vasilescu, a venit cu propunerea de amânare a măsurii privind venitul minim de incluziune „cu un an de zile până la data de la 1 aprilie 2019, din motive tehnice, fiindcă sistemul informatic nu este încă pregătit“. „Avem multe solicitări de la autoritățile locale care, de asemenea, ne-au informat că își doresc prorogarea acestui termen de punere în aplicare a legii“, a completat Vasilescu, în ședința de guvern de acum două săptămâni.

Investiții amânate permanent 

RADET București administrează cel mai mare sistem de termoficare din România, având 43% din piața națio­nală. Furnizează energie termică pentru aproximativ 565.000 de apartamente, în care trăiesc peste 1,25 mi­lioane locuitori, precum și pentru aproximativ 5.400 de instituții, obiective sociale și agenți economici. În octombrie 2016, Regia a intrat în insolvență, sub povara unor datorii de aproape 4 miliarde de lei, din cauza nemajorării tarifelor de către Primărie, dar și a neîncasării subvențiilor de la Guvern și Primărie. Ultima oară tarifele fuseseră modificate în 2011, deși de atunci costurile Regiei au crescut constant. La rândul său, RADET a băgat în insolvență producătorul de căldură ELCEN București, care cerea de la regia de termoficare creanțe de 4,85 miliarde lei, din care administratorul judiciar i-a recunoscut doar 3,7 miliarde lei.

Lucrurile nu s-au mișcat nici în 2017 prea mult, deși promisiunile erau mari la începutul anului. „În ceea ce privește situația investițiilor, RADET își propune pentru anul 2017 cel mai amplu program de investiții din ultimii 27 de ani. Deblocarea conturilor, efect imediat al stării de insolvență, a creat oportunitatea dezvoltării unui plan de investiții, care are ca obiective principale modernizarea unui număr de 17 centrale termice, finalizarea dispeceratului SCADA pentru monitorizarea parametrilor sistemului de termoficare și controlul acestora de la distanță, în timp real, precum și realizarea unui număr de peste 100 de lucrări la rețeaua de termoficare“, anunțau, în martie, admi­nistratorii judiciari, care încasează 35.000 de euro pe lună.

Modernizare în pași de melc

Un comunicat emis de Primăria Capitalei la mij­locul lunii octombrie arată cât s-a realizat în acest an. „În 2017 RADET a înlocuit 8.000 de metri de conductă pe rețeaua primară și peste 43.000 de metri liniari pe circuitul secundar“. În total, asta înseamnă 51 de kilometri, în condițiile în care RADET are o rețea totală de 4.000 de kilometri de conducte.

Mai mult, potrivit noii legi, ajutorul de încălzire pe care îl prevede legea presupune contract individual între cetățeanul de la bloc și furnizorul de energie termică. Contractul individual presupune contorizarea individuală, care nu înseamnă acelaşi lucru cu montarea repartitoarelor, și presupune schimbarea de distribuție de pe verticală pe orizontală, pentru care ar fi nevoie de un miliard de euro, potrivit estimărilor autorității în domeniul energiei. Iar investiții în contorizarea individuală în acest an nu se cunosc.

Încălzire cu lemne la bloc

Situația este aceeași în toată țara, în localitățile unde mai există sisteme centralizate de încălzire. Costul real de producție și furnizare este în realitate și de trei ori mai mare decât prețul plătit de populație. Diferența este acoperită de primării, care și așa sunt sărace.

Banii ar fi putut merge în modernizarea sistemelor de termoficare, care însă, în lipsa investițiilor, s-au de­gradat continuu în ultimii ani, amplificând pierderile.

Ineficiența rețelelor a crescut odată cu majorarea numărului celor care s-au debranșat, pentru a-și monta centrale individuale pe gaze, chiar dacă în felul acesta au plătit poate și de două ori mai mult pentru o Gcal. În lipsa unei strategii locale de încălzire, fiecare a făcut ce a vrut, deși în țările occidentale termoficarea  centralizată este văzută drept cea mai eficientă soluție de încălzire.

În anumite localități unde termoficarea centralizată a fost desființată, cum e Calafat, de pildă, s-a ajuns la situația extrem de gravă ca oamenii de la bloc să își monteze sobe cu lemne, urcate la etajele superioare cu scripeți improvizați. Puține orașe din țară au avut primari care să știe să atragă parteneri privați sau să utilizeze fondurile europene pentru modernizarea sistemelor de încălzire. Cel mai bun exemplu în acest sens este, poate, Primăria Timișoara, care a moder­ni­zat CET-urile locale și re­țeaua de distribuție cu bani nerambursabili.    

Citește totul despre:

Comentarii

loading...