Noul cadru temporar va permite cinci tipuri de ajutoare de stat, pentru ţările membre UE: subvenții directe și avantaje fiscale selective; garanții de stat pentru împrumuturi accesate de companii, de la bănci; împrumuturi publice subvenționate către companii; garanții pentru băncile care canalizează sprijinul către economia reală; asigurare de credit pentru export, pe termen scurt.
Cadrul temporar nu este utilizat pentru sprijinul contribuabililor ce nu au legătură cu focarul COVID-19. Ajutorul sub formă de subvenție directă sau avantaj fiscal ar consta în faptul că statele membre pot stabili scheme de acordare de până la 800.000 de euro unei companii, pentru nevoile urgente de lichiditate. Acest lucru se poate realiza prin subvenție directă sau avantaj fiscal.
„Acele companii care au intrat în dificultate după 31 decembrie 2019 sunt eligibile pentru ajutor, în temeiul prezentului cadru temporar.” Mihaela Mitroi, EY România
Ajutorul sub formă de garanții subvenționate pentru împrumuturi bancare constă în faptul că statele membre pot acorda garanții de stat sau pot stabili scheme de garantare care sprijină împrumuturile bancare acordate de companii.
Acestea ar subvenționa primele, reducând rata estimată a pieței pentru primele anuale la noi garanții pentru IMM și non-IMM. „Acele companii care au intrat în dificultate după 31 decembrie 2019 sunt eligibile pentru ajutor, în temeiul prezentului cadru temporar”, spune Mihaela Mitroi de la EY România.
Condiţii stricte
Ajutorul sub formă de rate ale dobânzii subvenționate poate fi acordat prin împrumuturi publice și private, cu dobândă subvenționată. Acest tip de ajutor de stat trebuie acordat la o rată a dobânzii cel puțin egală cu rata de bază aplicabilă la 1 ianuarie 2020, plus prima de risc de credit, explică expertul EY.
Rata de bază este stabilită pentru a oferi mai multă certitudine, cu privire la condițiile de finanțare, în acest context volatil. Ca și în cazul furnizării de garanții subvenționate, sunt câteva limite în ceea ce privește valoarea maximă a împrumutului, care se bazează pe nevoile de exploatare ale companiilor (stabilite pe baza facturilor salariale sau a nevoilor de lichiditate). Împrumuturile se pot referi atât la nevoile de investiții, cât și la capitalul de lucru.
