Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Dilema modernizarii sectorului energetic

In modernizarea sistemului energetic din Romania, balanta inca nu s-a inclinat decisiv spre una din cele doua solutii posibile, reabilitarea grupurilor existente sau instalarea unor capacitati noi, a afirmat Alexandru Valeriu Binig, directorul ...

Daniel Popa 0 comentarii

In modernizarea sistemului energetic din Romania, balanta inca nu s-a inclinat decisiv spre una din cele doua solutii posibile, reabilitarea grupurilor existente sau instalarea unor capacitati noi, a afirmat Alexandru Valeriu Binig, directorul pentru Energie si Utilitati al Fondului Romano-American pentru Investitii (FRAI), in cadrul unui simpozion organizat de Uniunea Nationala a Patronatului Roman.
Cu aceasta dilema s-au confruntat succesiv toate tarile din regiune. In mai multe cazuri, solutia aleasa a fost construirea unor grupuri in incinte de centrale deja existente (proiecte "brownfield"). "Aceasta solutie a fost determinata de mai multi factori. In primul rand, numarul de amplasamente favorabile intr-o tara este limitat si, pe masura reformarii sistemului de proprietate, obtinerea de situri favorabile a devenit mult mai dificila. De asemenea, procesul de autorizare a unei investitii "greenfield" a devenit din ce in ce mai complex, pe masura ce societatea se maturiza si constientiza impacturile multiple ale unei centrale, iar racordul la reteaua de transport (sau chiar distributie) este complicat ca proceduri", a afirmat directorul Binig. In plus, investitia intr-o racordare noua la retea afecta fezabilitatea proiectului, iar un proiect "greenfield" aducea un plus de investitii fata de reabilitari, care nu era neaparat recuperat prin sporul de eficienta.
Romania a avut o situatie speciala, care a condus la prevalenta solutiei "reabilitare". Acest lucru a fost determinat de existenta unei supracapacitati instalate, care a descurajat ideile de centrale noi, dar si de stagnare economica ce a determinat criza sectorului, cu subfinantarea dezvoltarii capacitatilor de productie si stagnarea mentalitatilor. Specificul local a mai fost determinat si de intarzierea restructurarii si crearii de entitati capabile sa-si negocieze atragerea de finantari sau asocieri cu investitori privati, precum si de intarzierea restructurarii in vederea alocarii costurilor pe fiecare activitate si descoperirii surselor de pierderi.
Pana in prezent, in Romania, proiectele de tip "greenfield" (cum este cazul cazul ALRO Slatina) au esuat lamentabil, a apreciat directorul FRAI. "Nici proiectele "brownfield" nu se simt prea bine (CET Grozavesti 1995, proiecte de ITG cu ciclu inaintat la centrale pe gaze), iar reabilitarile au avut istorii "zbuciumate" (Bucuresti Sud, Iasi, Braila, Palas, Deva, Turceni)", a mai spus Alexandru Valeriu Binig.
"Dilema "reabilitare sau brownfield" nu este inca rezolvata, cata vreme dezvoltarea viitoare se orienteaza spre lignit, noile tehnologii nu aduc sporuri foarte mari de eficienta, iar pretul lignitului poate fi mentinut relativ coborat. Noile tehnologii pe lignit nu sunt neaparat preferate la puterile unitare convenabile sistemului electroenergetic romanesc, iar posibilitatea economiei romanesti de a plati tehnologii moderne si scumpe de generare este redusa", a fost concluzia directorului FRAI.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...