Guvernul cheltuie mult mai mult decât îşi permite, susţine analistul economic Sorin Dinu. „Ne înrăutăţim şi condiţia externă, nu numai pe cea internă. Ne împrumutăm din ce în ce mai mult. Ne îndreptăm, încet-încet, spre acel punct fără întoarcere care se cheamă faliment”, afirmă Dinu.
De ce aşa? „România are o economie care nu produce rezerve. Noi, ca să constituim rezerve, le-am «construit» (n.n. – trad. eng. build up), cum se exprimă FMI. O economie funcţională are excedente bugetar şi de cont curent. Bulgaria şi-a constituit, nu construit rezerve”, a explicat RL expertul.
„Când ai cheltuieli mai mari decât veniturile, te îndrepţi spre faliment. Practic, serviciul datoriei este mai mare decât excedentul operaţional din anul 2017.“ SORIN DINU, ANALIST ECONOMIC
Ce înseamnă această construcţie la care se referă FMI? Rezervele României au fost construite prin împrumuturi la FMI, făcute în momentul de criză 2009, care, ulterior, au fost înlocuite cu programul MTN (medium term note) şi prin fluxuri de fonduri europene, pe care BNR le-a transformat în rezervă valutară, prin emiterea de monedă.
„România liberă” a mai scris acum peste un an despre programul Medium Term Note, de obligaţiuni listate la Bursa din Luxemburg. România avea dreptul, în toamna anului trecut, să emită astfel de obligaţiuni în diverse monede, până la echivalentul a 20 de miliarde de euro.
În prezent, deschiderea a crescut la 27 de miliarde de euro, iar Guvernul a mai tras între timp încă în jur de un miliard de euro pe MTN, deci mai are aici o rezervă de 5 sau 6 miliarde de euro.
Din nou, operaţional, pe deficit, după nouă ani
În luna iunie a anului 2018, pentru prima dată din anul 2009, bugetul consolidat al statului, la nivel operaţional, pe cheltuieli şi venituri curente, a fost pe deficit.
„Statul a ajuns în situaţia că nu mai acoperă cheltuielile curente. A recuperat oarecum în iulie, dar trendul continuă. Când ai cheltuieli mai mari decât veniturile, te îndrepţi spre faliment. Practic, serviciul datoriei este mai mare decât excedentul operaţional din anul 2017”, explică Sorin Dinu.
27 de miliarde de euro – deschiderea programului Medium Term Note de la Bursa din Luxemburg, din care România a tras deja un împrumut total de 21 de miliarde de euro.
Lucrurile nu se calmează în viitor. „Începând din anul 2019”, atrage atenţia Dinu, „vin la plată obligaţiuni din emisiunile pe MTN şi vor începe să apară la răscumpărare emisiuni de titluri de stat de 25-30 de miliarde de lei. Până în anul 2022 vor fi răscumpărări, pe lângă deficitele imense. Cam 20 de miliarde de euro anual nevoie de finanţare”. Cine suportă acest efort financiar? Românul de rând.
Să învăţăm din greşelile trecutului
Bufferul în valută de fapt este soldul contului general al Trezoreriei Statului, de la banca centrală. „Când a fost criza din anii 2008-2009, rezerva valutară a României era blocată la bănci, în titluri de stat etc.”, detaliază analistul economic.
70% din rezerva aceasta valutară creată erau acoperite de rezervele minime obligatorii (RMO) ale băncilor. În momentul în care a venit criza şi băncile au vrut să retragă banii, BNR a fost în imposibilitatea să îi ramburseze, pentru că aceştia erau investiţi.
„Din cauza aceasta, a apărut necesitatea acelui împrumut de 20 de miliarde de euro, din care cam 13 miliarde de euro au ajuns la BNR. A fost un fel de criză de insolvenţă pe primul stadiu, cel mai uşor”, susţine Sorin Dinu.
După ce au fost daţi aceşti bani, la un moment dat, ei au trebuit să fie rambursaţi. Tot în anul 2009, „Guvernul a ajuns în stare de insolvenţă. Când a venit criza financiară globală, Executivul s-a trezit cu multe cheltuieli fixe pe deficitul structural şi cu bani mai puţini. Atunci, Guvernul a avut nevoie iniţial de 7 miliarde de euro, apoi s-au mai adăugat nişte miliarde din partea BNR”, aminteşte Dinu.
Ulterior, a apărut nevoia de a crea un buffer al Guvernului pe şase luni de cheltuieli. Aşa a apărut MTN, „care acum a ajuns la o deschidere-limită de 27 de miliarde de euro şi din care în prezent România s-a împrumutat de 21 de miliarde de euro. Este un program de emisiune de titluri de stat (obligaţiuni cu dobândă), în diverse monede, care se aprobă la Bursa din Luxemburg, în cazul României.
Problemele se adună spre anul 2021
La fiecare emisiune de titluri de stat, Ministerul Finanţelor Publice nu are nevoie de o nouă aprobare. România a făcut aceste împrumuturi începând din anul 2012. A început să se împrumute în euro şi în dolari, până când, la ultima tranşă, din luna iulie a acestui an, a atras 1,250 de miliarde de dolari.
O parte dintre aceşti bani s-a folosit pentru răscumpărarea parţială a unui alt împrumut în dolari, care era scadent în anul 2020. „S-a încercat o rescadenţare a acestuia înainte de termen.
Se pare că nu au luat decât 231 de milioane de dolari din 2,35 miliarde de dolari. Este un semnal că va fi o problemă mare prin anii 2021-2022”, susţine Sorin Dinu.
O mare parte din aceşti bani s-a depus la BNR, în contul general al Trezoreriei Statului. „La 31 decembrie 2017”, detaliază Dinu, „în acest cont mai erau cam 41 de miliarde de lei, dintre care 3 miliarde în lei şi cam 38 de miliarde de lei în valută – 6,6 miliarde de euro şi restul în dolari, în scădere cu 6 miliarde de lei faţă de decembrie 2016. Acesta este bufferul care acoperă cam 25% din rezerva valutară a României”.
2018, an de inflexiune
În ianuarie 2018, Finanţele au răscumpărat de pe piaţa internă titluri de stat în valoare de puţin peste 8 miliarde de lei, aşa cum va fi cazul şi acum, în noiembrie.
Din nefericire pentru Guvern, nu a reuşit să atragă de pe piaţă decât puţin peste 3 miliarde de lei. De fapt, de la BNR, în şase luni, au plecat aproape 20 de miliarde de lei.
„Dacă ne uităm în balanţa de plăţi pe şase luni, rezultă că activele de rezervă au scăzut cu 2 miliarde de euro, spune Dinu. Care sunt implicaţiile? Două, explică expertul. Prima – băncile nu mai împrumută statului român bani.
„Din programul de împrumut, au realizat undeva pe la 60%-65%, ceea ce înseamnă un acces mai mic la finanţare, cu costuri mai mari. Guvernul nu are bani şi trebuie să-i acopere cumva”, spune Sorin Dinu.
Neputând să-i acopere din piaţă, începe să consume din rezervele de bani albi pentru zile negre şi se îndreaptă spre rezerva de la BNR. Dar banca centrală, neputând să susţină rezerva, a fost nevoită să vândă din ea ca să poată să acopere necesităţile Guvernului.
În acest moment, ne aflăm pe un trend de creştere a riscului. Urmează timpuri şi mai complicate.
