„Preţurile la care producătorul de stat a vândut energia au variat între 283 şi 285 de lei/MWh, de fiecare dată cu câţiva lei peste preţul solicitat de Hidroelectrica, ceea ce arată o presiune pe preţ din partea cumpărătorilor, probabil venită pe fondul unei oferte reduse de energie adaptată nevoilor lor“, arată Economica.net.
În total, prin cele zece pachete, compania a vândut 439,2 GWh de energie electrică, cu livrare în tot anul viitor. Cu excepţia a două pachete, cumpărate de Getica 95 COM SRL, toate au fost cumpărate de grupurile mari, fie pentru furnizarea către clienţi, fie pentru consumul propriu tehnologic al reţelelor de distribuţie.
Electrica Furnizare a cumpărat patru astfel de pachete (câte 43,92 GWh fiecare), CEZ două (unul pentru CEZ Vânzare şi altul pentru Distribuţie Oltenia), iar Enel două (unul pentru E-Distribuţie Dobrogea şi altul pentru Enel Energie Muntenia).
Preţurile la care Hidroelectrica a vândut pe piaţă energie în bandă pentru anul viitor sunt aşadar de peste două ori şi jumătate mai mari decât preţul cu care compania a fost obligată să vândă energie pe piaţa reglementată (pentru consumul populaţiei), 112 lei, după principiul cost plus profit reglementat de 5%.
În acest an, compania de stat trebuie să vândă cam 10% din producţie, adică în jur de 1,6 TWh, la preţul de 112 lei MWh, dar de anul viitor este obligată să vândă până la 65%, tot la preţ reglementat, cost plus profit de 5%.
În acest caz, era evident că, din motive de profit, va încerca să vândă cât mai scump energia rămasă, pe piaţa concurenţială, ca să aducă de aici un profit cât mai bun.
Pe de altă parte, aceste noi preţuri reglementate la electricitate, valabile de la 1 martie, pentru tot anul, sunt identice cu cele de acum, deci facturile populaţiei nu vor scădea. De fapt, re-reglementarea pieţei a fost necesară pentru că statul, în această perioadă, a vrut să nu se transfere în facturi preţurile în creştere de pe piaţa de energie.
ANRE a tăiat din preţurile producătorilor şi a recunoscut furnizorilor o parte din costurile mari cu achiziţia de energie mai scumpă din trecut, pe baza unui mecansim de reglementare care este contestat de toată piaţa.
Test de futures
Ionuţ Purica, expert în piaţa energiei electrice, spune: „Întrebarea este: 5 MW pe pachet? În bandă? Este destul de puţin. În funcţie de cât de lungă este banda, înseamnă 24 de ore pe zi. 5×24 fac 120 de MWh. La 9.000 MW putere instalată, este infim“.
De ce au achiziţionat contractorii asemenea pachete atât de mici şi de ce Hidroelectrica a vândut astfel?
„Dacă vorbim despre 5 MW în bandă, se poate achiziţiona, pentru că la un moment dat nu mai ai de unde să iei energie şi-ţi vinde Hidroelectrica 5 MW, ca să-ţi alimentezi consumatorii“, a explicat României libere Purica.
„Sunt nişte preţuri futures pentru anul 2020. Este vorba despre bursa OPCOM, care are o platformă de futures de vreo doi ani de zile“, arată expertul.
Cum funcţionează contractele de tip futures
Preţurile futures se referă la cât crezi că va costa energia, într-o perspectivă viitoare. Futures face parte din ceea ce se cheamă „opţiuni derivative“.
Depinde cum sunt făcute contractele. „În momentul în care eu spun că energia va fi la preţul acela, eu pot să spun că, dacă va fi la un preţ mai mare, o cumpăr la preţul dat de mine. Dacă va fi la un preţ mai mic, o cumpăr la preţul care va fi“, detaliază Ionuţ Purica.
„Este foarte clar că 5 MW orari, în bandă, pe tot anul, referindu-mă la 8.760 de ore, cât are tot anul, în funcţie de cum sunt făcute contractele, genul acesta de achiziţii, că Hidroelectrica îşi permite să dea 50 MW, deci 10 pachete de câte 5 MW. Ţine de cât poate să genereze pe Dunăre“, arată Purica.
România are două tipuri de centrale hidro. Cele de pe Dunăre – Porţile de Fier I şi II, sunt de un tip. Dunărea curge tot timpul. Acest proces furnizează energie în bandă, pentru că poţi să generezi energie tot timpul.
Apoi, există centralele de cascadă şi lac, cu baraj de acumulare, cum sunt Vidraru, Lotru sau Bicaz ş.a.m.d., „care permit reglajul putere-frecvenţă şi generarea de energie când este nevoie. Dacă însă s-a golit lacul, la revedere, nu mai am de unde şi trebuie aşteptat să se umple din nou“, explică specialistul.
„Hai să vedem cum funcţionează asta“
Hidroelectrica spune că vinde la un preţ relativ mare 50 MW. Este o tentativă a Hidroelectrica de a vinde bine nişte energie. „E adevărat că nu se aruncă să vândă cantităţi foarte mari pe care să nu poată să le acopere, să le genereze, or, ţinând cont că Porţile de Fier I au vreo 1.100 de MW, 50 MW din peste 1.000 înseamnă sub 5%“, afirmă Ionuţ Purica.
Este doar o chestiune de „hai să vedem cum funcţionează cu preţul futures, tranzacţia de tip futures şi ce se întâmplă cu acest sistem dual. Cum funcţionează aceste preţuri reglementate şi ce se întâmplă pe piaţa liberă?“, a explicat Purica RL.
În al doilea rând, a detaliat expertul în energie, este o chestiune de elemente de risc, în care Hidroelectrica vinde 50 MW în pachete de câte 5 MW, nu toţi o dată. Pachetele de cinci sunt făcute ca să poată să ofere diverşilor potenţiali cumpărători.
În cinci, riscul de a nu se cumpăra este relativ mic. Cumpărătorii sunt siguri că, în momentul în care începe să curgă 1, 2 ianuarie 2020, au în bandă aceste cantităţi de energie.
„Din punctul de vedere al Hidroelectrica, mi se pare o mişcare rezonabil de bună. Nu s-au aruncat la cantităţi mari. În total, nu s-au aruncat la o cantitate pe care nu pot să o acopere. Pot să apară multe în 2020. Depinde de modul cum se comportă debitul Dunării, felul cum apar ploile şi când anume“, afirmă expertul.
E doar începutul
Mai departe, probabil că, în timp, pe piaţa futures vor apărea şi alte tipuri de instrumente financiare. „Mi se pare că este ceva ce mai activează piaţa de energie din ţară, o face mai dinamică“, a spus Ionuţ Purica.
Dar intrarea Hidroelectrica în piaţa futures nu demonstrează poate neviabilitatea actualului sistem de preţuri reglementate? Sentimentul pieţei, putem interpreta noi ceea ce s-a întâmplat şi preţul la care s-au făcut achiziţiile de pachete de energie de la Hidroelectrica, este că peste un an preţurile ar putea să fie de trei ori mai mari, pe piaţa liberă, decât pe piaţa reglementată.
Purica explică faptul că, pe curba de sarcină, care are o componentă de bază şi nişte componente de vârf, în principiu, dimineaţa şi seara, componenta de bază se acoperă cu „fâşii“ de energie la diverse preţuri. În componenta de bază, este energia pe bază de cărbune. „Nu e bine să te joci cu grupurile energetic pe cărbune, pentru că, o dată oprit, repornirea poate să dureze două zile”, detaliază Purica.
Mai departe, sunt hidrocarburile. Preţurile mari ţin de tipul de combustibil folosit. Hidroelectrica are nişte costuri de generare relativ mici şi îşi poate permite să dea energie foarte ieftină, astfel încât să acopere „partea de jos de tot“ a acestei benzi de preţuri în energie, în curba de sarcină, sau să mai facă nişte tranzacţii, cum sunt şi acestea, pe futures, care să-i permită să dea puţină energie, ca să fie sigură că se cumpără, dar la nişte preţuri care e clar că îi asigură un profit rezonabil pe megawattul oră de energie electrică vândut.
