Creşterile sunt etapizate astfel: 2019 – 1.265 de lei, 2020 – 1.775 de lei, 2021 – 1.875 de lei. Din anul 2022, valoarea punctului de referinţă se va indexa cu rata inflaţiei şi 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat. Impactul este enorm. România liberă a discutat pe acest subiect cu Ionuţ Dumitru, fostul preşedinte al Consiliului Fiscal.
RL:Legea pensiilor va avea un impact bugetar de 8,4 miliarde de lei în acest an, de 24,8 miliarde de lei în anul 2020, de 58,1 miliarde de lei în anul 2021, iar în anul 2022 ar urma să aibă un impact de 81,1 miliarde de lei. Cum vedeţi aceste cifre?
Problema de fond este serioasă. Impactul este unul enorm de mare, după orice criterii, nu cred că există vreun economist raţional care să poată să spună altceva. Este complet nesustenabil în actuala configuraţie bugetară.
Cum ar putea să fie sustenabilă o asemenea creştere a pensiilor? Anume, ce ar trebui să se întâmple cu economia românească, pe de o parte, şi din punct de vedere macroeconomic, pe de altă parte, pentru a putea fi sustenabil un asemenea impact foarte mare?
Din păcate, aritmetica, în cazul acesta, este necruţătoare. 81 de miliarde de lei impact în anul 2022 înseamnă practic mai mult decât dublarea a ceea ce plătim astăzi…
… la care se adaugă ceea ce plătim astăzi…
Da. Practic, factura de pensii se dublează.
Cum s-ar spune, tot bugetul de pensii ajunge pe la 130 de miliarde de lei.
Cred că chiar mai mult decât atât. Nu poate fi acomodat la asemenea impact bugetar, în construcţia bugetară pe care o ştim noi astăzi. Cu datele pe care le avem astăzi şi cu nivelul de taxe şi impozite existent, cu dezvoltarea economică pe care o vedem, cu toate ipotezele pe care le putem lua astăzi, raţional, în calcul, cu privire la dinamica economică, la dinamica numărului de salariaţi, contribuabili, este absolut clar că nu putem susţine aşa ceva la nivelul bugetului. O corecţie va trebui făcută cumva.
Se vorbeşte de mai mult timp în mediul public folosindu-se acest termen, „corecţie”. Ce înseamnă această corecţie?
La un moment dat, cineva va constata că nu avem bani să plătim. Este foarte evident că aşa stau lucrurile în momentul de faţă. Nu vom avea atâtea zeci de miliarde. Nu de lei, de euro.
„La un moment dat, cineva va constata că nu avem bani să plătim. Este foarte evident că aşa stau lucrurile în momentul de faţă.”
Peste 80 de miliarde de lei înseamnă 17 – 18 miliarde de euro. Nu este o sumă deloc mică, este o sumă enorm de mare pentru bugetul nostru. Odată intrate în vigoare aceste creşteri, ele sunt ireversibile, pentru că avem o decizie a Curţii Constituţionale din anul 2010, care a spus că pensiile bazate pe contributivitate nu mai pot fi reduse. Şi dacă cineva ar vrea să le reducă, în viitor, nu poate să o facă.
Totuşi, dacă reducerea pensiilor este singura soluţie şi intrăm în faliment cu ţara, ce facem? Hotărâm că este constituţional să intrăm în faliment cu ţara, şi gata? Cum procedăm?
Cred că lucrurile sunt cumva iraţional gândite, adică nu poate Curtea Constituţională să decidă dacă impactul bugetar este sustenabil sau nu. Nu ştiu dacă este de competenţa Curţii Constituţionale să spună că dublarea pensiilor este constituţională sau nu. Cred că Guvernul trebuie să se asigure că se poate face lucrul acesta, odată ce iniţiază astfel de propuneri. Evident că, la extrem, măsura poate fi aplicată, să zicem, dar necesită nişte ajustări dramatice în alte părţi.
Adică la alte capitole bugetare.
O reducere majoră de cheltuieli, o creştere majoră de taxe, care nu ştiu dacă sunt soluţiile dezirabile. La o adică, Guvernul poate să spună că doreşte să facă lucrul acesta. Dacă vrei să faci lucrul acesta, care presupune un impact bugetar atât de mare, teoretic, poţi să-l acomodezi, dar teoretic.
„Cred că lucrurile sunt cumva iraţional gândite, adică nu poate Curtea Constituţională să decidă dacă impactul bugetar este sustenabil sau nu.”
Pe hârtie, putem să facem orice fel de calcule. Dar înseamnă să ajustezi dramatic altceva. Nu găsim acel altceva pe care să-l ajustăm atât de mult, încât să putem acomoda aşa ceva. Aceasta este problema.
În matematică, există o metodă pentru a demonstra failabilitatea unei ipoteze. Este vorba despre reducerea la absurd. Reducând astfel la absurd, să presupunem că mâine vine un executiv care decide mărirea punctului de pensie de zece ori. Ce facem? Cum scăpăm de o asemenea pacoste cât se poate de constituţională?
Problema este foarte serioasă, mai ales că discutăm despre un domeniu în care dezechilibrele fizice sunt evidente. Adică, dezechilibrul fizic între numărul de contribuabili şi numărul de beneficiari cred că nu poate fi contestat de nimeni. Cifrele demografice, din păcate, nu ne ajută deloc. Ba, dimpotrivă, ne acutizează problema în timp.
Atunci când iei o decizie de tipul acesta, cum ar fi să măreşti substanţial pensiile, trebuie să iei în calcul obligatoriu şi aceste lucruri: problemele demografice pe care le avem, şi nu le putem nega deloc, sunt foarte serioase, dar şi că trebuie să te gândeşti foarte bine înainte să iei o astfel de decizie, pentru că ai avut o decizie a CCR, care spune că, odată luată o astfel de hotărâre, nu te poţi întoarce sub nici o formă.
