România liberă: Cum interpretaţi ultimele date despre deficitul bugetar, furnizate de Ministerul Finanţelor Publice?
Ionuţ Dumitru: Deficitul bugetar este mult mai mare decât cel de anul trecut. Ca procent din PIB, e dublu: anul trecut aveam -0,76%, acum avem -1,54%, iar ca sumă absolută este chiar mai mult decât dublu. Doar uitându-ne la deficitul bugetar, ar trebui să fim preocupaţi de atingerea sau nu a ţintei de deficit bugetar pe acest an.
În condiţiile în care deja, la opt luni, deficitul bugetar este dublu faţă de anul trecut, atunci ştim că am încheiat anul fiscal cu un deficit puţin sub 3%. Pentru a menţine deficitul sub 3% anul acesta trebuie luate măsuri serioase. Avem riscuri foarte mari de a rata ţinta de deficit.
Care sunt aceste măsuri?
Eu nu pot să speculez, dar, aşa cum am văzut în anii anteriori, de regulă, s-au tăiat investiţiile. Riscul de a vedea o reducere şi mai mare a investiţiilor la rectificarea a doua e foarte mare. Practic, Guvernul ar putea apela din nou la acest artificiu.
Mai are spaţiu fiscal?
Din punctul meu de vedere, nu mai avea spaţiu fiscal de mult, dar este o decizie care ţine de Guvern. După mine, cea mai mare problemă în momentul de faţă nu mai este neapărat nivelul deficitului. Am văzut şi în anii anteriori: cum-necum, Guvernul a ţinut deficitul sub 3%, dar sugrumând investiţiile.
În acest moment, pe investiţii, mai are spaţiu fiscal, să le reducă astfel încât să scadă deficitul bugetar sub 3%?
Dacă m-aţi fi întrebat anul trecut, v-aş fi spus acelaşi lucru: că nu mai are. Dar vedem că în continuare Guvernul a redus investiţiile şi, probabil, o să o facă şi anul acesta. Din punctul meu de vedere, marea problemă a bugetului, în momentul de faţă, nu mai e neapărat doar deficitul bugetar, ci compoziţia cheltuielilor, nefavorabilă pe termen mediu şi lung şi neprietenoasă pentru o creştere economică pe termen lung.
Deja cheltuielile sociale au o pondere foarte mare în buget, iar investiţiile au fost reduse masiv în ultimii ani, înjumătăţindu-se în doar câţiva ani, ca procent din PIB, de la peste 6% din PIB, la sub 3% din PIB anul trecut.
Cheltuielile de personal – cheltuielile cu salariile în sectorul bugetar – vor atinge anul acesta maxime istorice, probabil în jur de 9,5% din PIB.
Dacă scădem cheltuielile de personal cu un punct procentual, s-ar putea să intrăm în ţinta de deficit?
Nu sugerez lucrul acesta sub nici o formă. Factura de salarii din sectorul bugetar este în momentul de faţă mai mare ca oricând, mai mare chiar ca înainte de criză. Atunci era undeva la 9,3% din PIB, după standarde locale.
A scăzut la peste 7% din PIB, a stat doi-trei ani acolo, iar, începând cu anii 2015 – 2016, a început să crească din nou. Veniturile încasate la buget din taxe şi impozite au scăzut, ca urmare a reducerilor de taxe, în special a reducerilor de TVA din ultimii ani, cu mai bine de 2%.
Anul acesta, vom avea maxime istorice la factura pentru salarii de stat, ca procent din PIB, iar veniturile fiscale au scăzut cu peste 2% din PIB. Povara cheltuielilor sociale este foarte mare. Resursele noastre sunt foarte scăzute, cu venituri din taxe şi impozite la sub 26% din PIB, în timp ce media europeană este de 40%. Cheltuielile cu salariile, ca procent din PIB, sunt cam la media europeană, chiar peste media europeană.
Practic, plătim o factură de salarii la nivel european, ca procent din PIB, în timp ce resursele noastre sunt mult mai mici.
Care este soluţia ca să ieşim din paradigma aceasta fiscală?
Eu nu vreau să sugerez nici o soluţie, nu vreau să speculez nimic. Eu constat acest lucru. Că avem o dificultate foarte mare la nivel de compoziţie a cheltuielilor.
Avem o povară foarte mare a facturii sociale. Principala implicaţie ar fi să oprim această avalanşă de creşteri de cheltuieli sociale. Salariile din sectorul bugetar cresc şi anul acesta cu peste 20%, faţă de anul trecut.
Ecartul dintre sectorul bugetar şi cel privat, la nivel de salarizare, e de asemenea la maxime istorice: mai mare ca niciodată.
Problemele în piaţa forţei de muncă sunt evidente. Pun presiune foarte mare şi pe costurile salariale din sectorul privat. Practic, avem o dinamică mult prea alertă a cheltuielilor sociale, mai ales în condiţiile în care şi pentru anii următori avem programate creşteri semnificative de cheltuieli salariale.
Legea salarizării e în vigoare şi presupune creşteri de cheltuieli salariale în sectorul bugetar până în anul 2022, până se ajunge la convergenţa cu nivelul stabilit prin Legea salarizării, iar zilele acestea discutăm despre o nouă lege a pensiilor, care, la prima vedere, are un impact bugetar enorm. Se spune că punctul de pensie va creşte cu 70% în trei ani, ceea ce e sfârşitul oricărei discuţii. 70% în trei ani este mult, mult prea mult.
Astfel anvelopa pensiilor la cât ar ajunge?
Nu am un calcul, dar e aritmetică elementară. 70% creştere de punct de pensie în trei ani nu am avut niciodată, cu atât mai mult într-un moment în care economia încetineşte. Creşte cu peste 3%, probabil, anul acesta.
Estimarea noastră este 3,5%. Nu poţi să ai o creştere atât de rapidă a cheltuielilor sociale, pentru că povara aceasta pune o presiune foarte mare pe buget.
Prin anul 1998, PIB-ul României era cam de 80 de miliarde de dolari.
Acum este 200 de miliarde de euro.
Am putea mări atât cheltuielile acestea dacă am avea spaţiu fiscal, prin creşterea considerabilă a PIB, faţă de cât este acum, lucru care, sustenabil, nu se petrece în trei ani.
Nimeni nu se împotriveşte creşterilor de venituri. Este absolut natural să se întâmple oriunde în lume. Trebuie să trăieşti mai bine, dar nu se poate peste noapte. Problema majoră a bugetului este una de compoziţie a cheltuielilor.
Avem prea multe cheltuieli sociale şi resurse foarte reduse. Te limitezi la ceea ce ai. Dacă nu ai mai mult, câţi bani ai atâţia cheltuiești. Calculul e foarte simplu. Noi, cam 10% din ce cheltuim astăzi cheltuim din împrumuturi.
Avem cheltuieli bugetare totale de vreo 280 de miliarde de lei şi deficitul este în jur de 28 de miliarde de lei, deci cam 10% din ce cheltuim împrumutăm. Chiar dacă acel 3% din PIB, la prima vedere, nu ar părea foarte mare.
