Dragoş Petrescu, preşedintele HORA, crede că bacşişul nu ar trebui să se supună cotei de TVA, pentru că nu este asimilat unei livrări de bunuri sau unei prestări de servicii.
Ca urmare, bacşişurile oferite de clienţi se distribuie angajaţilor de către conducerea companiei. Petrescu, citat de Mediafax, spune că bacşişul ar trebui să fie considerat venit din alte surse şi impozitat la sursă, prin aplicarea cotei de 10%.
O iniţiativă bună
Aşadar, ar fi ca la arabi, la restaurant. Chelneriţele care primesc bacşişul îl dau patronului. Acesta stă la o masă, într-un colţ al restaurantului, monitorizând tot. La sfârşitul zilei de muncă, el numără banii adunaţi din bacşiş şi îi împarte între angajaţi.
Adrian Benţa, consultant fiscal, explică faptul că „problema primordială a rămas în continuare că se dau bacşişuri ce nu sunt evidenţiate pe casa de marcat fiscală. La eventualele controale, suma încasată pe casă este mai mică decât suma banilor existenţi în casierie, diferenţa fiind reprezentată exact de bacşişurile date de consumatori“.
Aşadar, aceasta se constituie într-o modalitate de a avea o circulaţie de bani negri prin economie. „Sancţiunile pe casa de marcat fiscală au rămas aceleaşi, în sensul că se dau în continuare amenzi dacă ai bani mai mulţi încasaţi la negru, adică nu este evidenţiată toată producţia, ori toate serviciile pe bonul fiscal“, a spus „României libere“ Benţa.
Consultantul fiscal îşi aduce aminte că „am trecut prin celebra poveste a închiderii restaurantelor pentru trei lei diferenţă în plus în casă. Între timp s-a mai făcut un pas“. Anume, avem o legislaţie mai clară, iar „din punctul de vedere al operatorului economic al restaurantului rezolvă exact acea problemă de diferenţă de casierie“.
Cum anume o rezolvă? „În momentul în care se bate pe bonul fiscal «bacşiş», poate fi plătit inclusiv cu cardul. Până acum, nu exista această posibilitate. Se dădea bacşiş cash, chiar dacă se plătea cu cardul consumaţia“, explică Adrian Benţa, opinând că „este o iniţiativă bună, pentru că rezolvă diferenţele acestea între sumele din casierie şi sumele de pe casa de marcat“.
Fără TVA la bacşiş
Din punctul de vedere al tratamentului fiscal, iarăşi avem nişte paşi importanţi făcuţi înainte. „În 2015, fiind mai lacomi“, detaliază Benţa, „am pus şi TVA la bacşiş, dar după noul Cod Fiscal nu mai există. Nu este o vânzare de bunuri, ci este o recompensă dată salariatului. Din punct de vedere fiscal, bacşişul este deja trecut în categoria veniturilor din alte surse. Îl găsim în normele de aplicare“.
Într-un articol pe acest subiect, de pe Beck.ro, Adrian Benţa explică cum dă bacşişul clientul restaurantului, „după ce i s-au reținut deja cei 16% impozit pe venit“. Societatea primește aceşti bani „ca recompensă suplimentară pentru bunuri sau servicii, adică după ce aceasta își realizează veniturile impozabile“.
Prin urmare, susţine Benţa, „acest venit, la nivelul societății, ar trebui să fie neimpozabil, pentru că nu este un venit de natură economică, ci este doar o pomană încasată de la un client fericit. Lăsând deoparte că serviciul vândut aferent peșcheșului este deja impozitat“.
Consultantul fiscal continuă, încercând să intre în mintea clientului imaginar, care gândeşte astfel: „Eu nu le-am dat banii ăștia pentru ceva. Mititeii și berea au fost plătite separat, deci nu mi-au făcut nici o livrare de bunuri sau prestare de servicii pentru celebrul tip. Mi-a plăcut de ei! Făcea parte din tradiție. Deci nu cred, nu e cu TVA“.
În prezent, impozitarea se face la sursă
Diferenţa faţă de ceea ce a propus patronatul este că impozitarea se face la sursă, cu 10%, fapt pentru care nu mai trimiţi salariaţii pe drumuri, să se ducă la ANAF, să depună declaraţie unică. Este o chestiune care va fi gestionată de angajator, susţine specialistul.
„În prima etapă, îi revine sarcina ca 10% din bacşiş să fie plătit la bugetul de stat, cu o declaraţie cumulativă, cu suma aferentă bacşişului. Anual, până pe 31 ianuarie, se va completa declaraţia 205, pe CNP-ul angajatului, cu ce venituri din bacşiş au existat şi ce impozite au fost aplicate“, a spus RL Adrian Benţa.
Expertul se referă la Declaraţia informativă privind impozitul reţinut la sursă şi câştigurile/pierderile realizate, pe beneficiari de venit, conform OPANAF 48/11.01.2019. Dar cât reprezintă bacşişul, în genere, raportat la totalul banilor daţi de client?
„O apreciere subiectivă“, spune Benţa, „pot face prin ieşirea la restaurant împreună cu mai mulţi prieteni, unii mai zgârciţi, alţii mai generoşi. În general, bacşişul bate la 10% – 12% din valoarea consumaţiei. Dar, atunci când noi am pus banii pe masă, erau şi cu TVA, deci, pe lângă preţul serviciului, s-a mai aplicat şi o taxă pe valoarea adăugată de 5%, ca pentru HORECA“.
„Chiar acum vreo trei zile“, continuă consultantul fiscal, „am stat la un restaurant cu un coleg de facultate şi a vrut să lase mai puţin de 10% bacşiş şi i-am spus“. Probabil că, punctual, sunt şi bacşişuri mai generoase, dar „cred că cel puţin 10% era estimat de cineva care era director de restaurant. Mi-aduc aminte că pe nişte bonuri mai vechi scria aşa: «10% este bine, ce e peste 10% este excelent». Scria «tip is not included»“, a spus RL consultantul fiscal Adrian Benţa. Aceasta înseamnă că bacşişul nu este inclus în preţul produselor consumate.
Hai-hui prin lume, cu bacşişul
Conform unui studiu prezentat de Patronatul HORA, cultura bacşişului nu este atât de puternică în România încât acesta să fie o chestiune obligatorie. Există ţări în care bacşişul este inclus în nota de plată, dar se plăteşte şi ceva în plus.
Acesta este cazul Italiei, Elveţiei sau Egiptului. Sunt state unde bacşişul este inclus în nota de plată şi nu se practică alte plăţi suplimentare: Argentina sau Franţa.
În state ca Marea Britanie, Germania, Cehia, Turcia, Rusia sau SUA bacşişul este între 10% şi 20% din nota de plată, iar în Finlanda, Danemarca, Japonia sau China nu se lasă bacşiş. În Uniunea Europeană, abordarea nu este unitară. Unele ţări, precum Spania, Bulgaria sau Ungaria, nu au nici o reglementare în legislaţie legată de acest subiect.
În Franţa, bacşişul este inclus pe bon, iar sumele sunt distribuite angajaţilor. Sunt considerate venituri ale angajaţilor şi taxarea se face la angajator. Cam cum se petrec lucrurile acum şi la noi.
În alte ţări, cum sunt Germania, Italia sau Cehia, aceste sume sunt incluse fie în preţul produselor, fie pe un rând separat pe bon, ca taxă pentru servicii, cuprinsă între 10% şi 15% din nota de plată.
Sumele sunt venit ale companiei şi sunt distribuite angajaţilor şi, astfel, impozitate ca atare. În SUA, în unele state chiar au fost aprobate legi care să interzică bacşişul.
Cele mai noi reglementări, propuse de guvernul lui Donald Trump în anul 2017, prevăd ca bacşişul să revină angajatorului în totalitate, iar acesta să decidă împărţirea lui între angajaţii care servesc şi cei din bucătărie.
