Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Marcel Pavel, coronavirusul şi I Pooh

Marcel Pavel, coronavirusul şi I Pooh

Există foarte multe trupe pe care le ascult cu plăcere, din lumea largă. Voi vorbi puţin despre I Pooh, cei cu imensul hit „Uomini Soli”.

Florin Budescu 0 comentarii

În 1973, patru italieni au lansat albumul „Parsifal”. I Pooh erau (şi au fost şi după LP-ul „Parsifal”) o trupă tipică de PopRock italian, remarcabilă prin temele sale de o frumuseţe răpitoare.

I Pooh nu sunt chiar pe gustul meu: după „Parsifal”, preferam să-i văd dezvoltând în continuare genul simfonic, desfăcându-şi aripile, aşa cum sunt convins că ar fi fost capabili, la acoperirea culturală şi creativă pe care o au.

Din punctul meu de vedere, „Parsifal”-ul italienilor excelează prin profunzime ideatică şi muzicală. La bază e „Parzival”, de Wolfram von Eschenbach, poem epic din sec. al XIII-lea, despre Percival, un cavaler al Regelui Arthur care pleacă în căutarea Sfântului Graal, în secolul al XII-lea. Este vorba despre căutarea elixirului tinereţii şi, implicit, despre mitul vieţii eterne.

După o succesiune de opt melodii frumoase PopRock, în final, albumul „Parsifal” al grupului I Pooh livrează iubitorilor de muzică un power play de 10 minute, eponim numelui albumului, intrând în genul PopRock Simfonic.

Frumuseţea muzicală extraordinară a temelor bântuitoare este completată cu o abordare simfonică superbă, încărcată cu tone de argumente constructive de calitate, contrase direct din experienţa italiană muzicală barocă fabuloasă a genului concerto grosso, din Settecento.

În pofida aparenţelor, muzica aceasta nu este un reshape al unei sau al unor pagini clasice italiene, ci a ieşit, pe la începutul anilor '70, din mintea a doi dintre membrii trupei: Roby Facchinetti, pianistul şi vocea emblematică a formaţiei, şi Valerio Negrini, alt membru senior al grupului. Doi puşti pletoşi, care la momentul lansării albumului aveau 29, respectiv 27 de ani.

Ei bine, în martie acest an, în izolare, la 76 de ani, după 52 de ani de carieră prodigioasă, Roby Facchinetti, plângând, în casa lui din Bergamo, în plină tragedie pandemică, s-a aşezat la pian şi a scos din mintea lui melodia „Rinascerò, Rinascerai”, adică „Voi renaşte, vei renaşte”. În cinci minute.

„Toate încasările din descărcări, drepturile de autor și drepturile editoriale ale melodiei, disponibile pe toate platformele digitale, vor fi donate în întregime Spitalului Papa Giovanni al XXIII-lea, din Bergamo, pentru achiziționarea de echipamente medicale”, aşa cum explică Libertatea.

Nu am auzit, cât am căutat pe Internet, la aceşti domni din muzica italiană, măcar un singur „vrem să cântăm, murim de foame, daţi-ne drumul din case!”.


Vocea cântăreţului român, avidă după banibanibani

Până săptămâna trecută, în corul negaţioniştilor coronavirusului s-a angajat o pleiadă întreagă de muzicieni şi cantautori români, clienţi ai televiziunilor generaliste cu o tentă variété de o calitate ce pe alocuri merită atenţia şi pe ici, pe colo e îndoielnică, amestecând muzica bunicică, bună şi foarte bună cu manelele şi glumele proaste.

Unii dintre aceşti domni, doamne şi domnişoare ofereau public cam acelaşi discurs. Pe „sticlă”, erau soft: „Eu în aceste luni am pierdut bani, că nu am cântat. Acum, ar fi bine să începem să cântăm, 'a trecut', suntem în pragul falimentului", blablabla.

Cum să fii în pragul falimentului, când câştigi zeci de mii de euro la un Revelion? Îţi găteşti acasă ostropel din bancnote de 100 de euro? Investeşti în ETF?

Făcând digging pe reţelele sociale, descopereai că o parte dintre aceşti oameni, disperaţi după banibanibani, rostogoleau (unii o fac şi acum) fake news-urile propagandei negaţioniste.

Ba că virusul SARS-Cov-2 e o simplă gripă, ba că nu putem fi ţinuţi cu forţa în casă, ba că-i inuman să umbli cu botniţă pe stradă, ba că Bill Gates nu-ştiu-ce face prin 5G şi toată caravana veseliei.

„În aceste luni, am pierdut bani. Acum, ar fi bine să începem să cântăm, pentru că 'a trecut' şi suntem în pragul falimentului.”

Probabil, sub presiunea lui „începeţi odată show-urile”, Antena 1 a chemat în studiou o astfel de garnitură de artişti şi s-a pus pe produs emisiunea „Te cunosc de undeva”. Când în colo, ce să vezi, pe cine a picat măgăreaţa? Marcel Pavel, Ozana Barabancea sau Andrei Ştefănescu („Alb şi Negru”).

O veste-fulger a străbătut apoi show-biz-ul: tustrei, infectaţi cu coronavirus! Se fac teste celor ce au participat la filmările fără de care spiritul românesc se oprea în loc, nevolnic, şi românii nu mai puteau să respire cultural, cu masca pe faţă, în regimul opresiv.

Astfel, celor ce negau existenţa coronavirusului li s-a livrat factual un contraargument extraordinar de puternic: „Iată că acest virus există, este prezent şi, dacă nu vă feriţi, vă veţi infecta, aşa cum au păţit unii dintre idolii voştri, care spuneau la fel ca voi”.

Imediat, reacţia sistemului de propagandă a început să rostogolească o pletoră de fake news, pentru a trimite în ceaţa relativizării adevărului factual realitatea lucrurilor. Aşa cum vom detalia mai jos.

Esenţa este că, în acest moment, „credincioşii” negaţionişti care rostogoleau fake news în România profundă au fost în derută, un răstimp. Acum, o parte a lor s-a regăsit în doctrina negaţionistă, alimentaţi cu noi minciuni, pe care de-abia aşteptau să le absoarbă în sistemul propriu argumentativ, de alimentare a perpetuării traiului în minciună.


O maioneză cu pătrunjel şi cireşe a invadat mediul public

Cel mai decent înainte de infectare a fost Andrei Ştefănescu. După, a declarat pentru Perfecte.ro: „Suntem la spital, dar suntem bine, suntem în stare bună. Vreau celor care mi-au scris, mii de mesaje am primit astăzi, să le spun că sunt bine și că abia aștept să ies”. Cântărețul a dat de înțeles că e internat alături de Marcel Pavel. Simplu.

Imediat, a fost atacat de Olivia Steer, o antivaccinistă veche, cu afirmaţia că a pus în pericol sănătatea copilului său, stând obraz lângă obraz cu acesta, când era infectat.

Dar poza respectivă a fost postată pe Facebook pe 1 iunie, mult înainte ca Andrei să ştie că s-a infectat la filmări şi, oricum, după ce a aflat, asimptomatic, s-a dus singur şi s-a internat.

Am trăit să-l aud pe Gâdea întrebând-o pe Olivia Steer, la Antena 3: „De la cine ai primit banii? Din interiorul sau exteriorul ţării? Ai o agendă!”.

De când a aflat că e pozitivă, Ozana Barabancea postează pe Facebook despre religie şi credinţă. Nu face declaraţii publice. Până pe 18 iunie, să te ţii paranghelie!

Câteva verbe dezlănţuite: „Pandemia cu Covid-19, o fraudă uriaşă”, „UE nu ne mai lasă să ne promovăm produsele autohtone”, „Minciuna Covid-19 demascată din interior”, „Cancerul este o afacere” etc.

Marcel Pavel era cel mult genul soft pe sticlă, cu „daţi-ne drumul să cântăm, suntem artişti”, poate chiar mai fade out, iar pe Facebook e cu „Bună ziua, dragi prieteni!”, apoi promovarea activităţii artistice.

Prin ce a trecut omul, e de necrezut. Ca să fie clar că are Covid-19, şi-a arătat diagnosticul. „Marcel Pavel este victima unei conspiraţii care s-a făcut fără ştiinţa sa, victima unui joc subteran şi a unei farse. Vedeți cât de isterizați au devenit oamenii”, a declarat atunci, la RTV, Cozmin Guşă.

Acesta afirmă că Marcel Pavel ar fi avut numai dublă pneumonie şi restul e o pazvanterie, ca să o scurtăm cumva. „Artistul ameninţă cu instanţa de judecată şi a dat publicității rezultatele celor două teste Covid pe care le-a făcut, după ce a fost acuzat că a primit bani, să spună că s-a infectat cu coronavirus”, informează RTV.net.

Ceea ce trebuie să înţelegem din această maioneză cu pătrunjel şi cireşe e: nici nemţii nu sunt altfel, nici ei nu respectă legea, dacă au ocazia, dar în Germania există law enforcement şi legea e aplicată fără discuţii filozofice.

Comentarii

loading...