OUG 53 din 9 august 2017 modifica şi completa Legea 53/2003 a Codului Muncii. Regimul sancţionator privind caracterul penal al faptei de a primi mai mult de cinci persoane la muncă fără contract de muncă se schimbă. Fapta devine contravenţie, indiferent de numărul celor identificaţi.
„Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 6 ani nereținerea sau neîncasarea, reținerea și neplata ori, după caz, încasarea și neplata, în tot sau în parte, cu intenție, în cel mult 30 zile de la termenul de scadență prevăzut de lege, a impozitelor și contribuțiilor”, arată proiectul guvernamental.
Mai mult, neplata constituie infracțiune „și când neplata e consecința utilizării acestor sume în alte scopuri”. Dacă, de exemplu, în loc să plăteşti la termen o taxă, dai salariile în firmă şi amâni plata datoriei la stat, e faptă penală. Închisoarea de până la 6 ani e valabilă pentru neplata a 32 de impozite și contribuții cu reținere la sursă.
În motivare se vorbește în principal despre neplata CAS și CASS. Prin OUG 79/2017, acestea au trecut din sarcina angajatorului în cea a angajatului.
Patronii ce nu vor plăti la timp contribuțiile în numele angajatului vor înfunda pușcăria. Faptic, tot ei trebuie să stabilească, să rețină, să declare și să plătească obligațiile datorate.
Realitatea bate statistica
Deocamdată, nu se ştie care va fi deznodământul. Senatul a respins în octombrie modificările la OUG 53, dar decizională e Camera Deputaţilor. În prezent, angajatorul îşi poate relua activitatea după ce plăteşte contravenţia pentru persoanele fără contract de muncă.
Până când Parlamentul va decide ceva, OUG 53, publicată în Monitorul Oficial 644 din 07.08.2017, a intrat în vigoare şi produce efecte.
“Măsura mi se pare disproporţionată în sine. Una mult mai gravă nu o consideri infracţiune, pentru una mult mai puţin gravă dai ani de puşcărie. Evident, trebuie combătute şi sancţionate astfel de metode, dar hai să le facem proporţionale.” – ADRIAN BENŢA, CONSULTANT FISCAL
Munca la negru a fost întotdeauna o problemă mare în România. Aceste prevederi legale o fac şi mai mare. În a doua jumătate a anilor 90 era o necunoscută exact cât reprezintă munca la negru.
Statisticile oficiale dădeau puţin peste 30%. Ministrul Reformei de atunci, Ulm Spineanu, a estimat că procentul poate depăşi 40%. Alte surse experte au declarat că munca la negru ar fi fost undeva la 60% în acea perioadă. Situaţia a rămas problematică şi în prezent.
Aproape 20 de ani mai târziu, în anul 2015, conform Consiliului Fiscal, citat de Digi24, în fiecare zi peste 1,5 milioane de români lucrau fără să aibă siguranţa unui contract legal. Evaziunea de acest tip prejudicia statul român cu patru miliarde de euro anual.
Experţii se opun ideii
„Zăngăne cătușele pentru antreprenori! Personal, consider abordarea foarte, foarte greșită. Acest proiect nu e nou. Țin minte că a ajuns pe masa mea când eram secretar de stat”, declarase anterior „României libere“ fostul secretar de stat din Ministerul Finanţelor, Gabriel Biriş.
„Sunt de acord ca aceia care, cu rea-voinţă, nu plătesc taxele să fie sancţionaţi. Statul are şi dreptul de a arăta nuieluşa celui ce încalcă legea, de a reprezenta autoritatea fiscală a statului. Coerciţia”, a declarat pentru RL consultantul fiscal Adrian Benţa.
Dar Benţa nu e de acord cu reîncadrarea neplăţii taxelor prin stopaj la sursă la infracţiune, „pentru că sunt şi alte fapte mult mai grave care nu mai sunt considerate infracţiuni“.
CÂND MUNCA FĂRĂ FORME LEGALE DEVINE RENTABILĂ
Consultantul fiscal Adrian Benţa aminteşte de ordonanţa cu munca la negru şi exemplifică. „Un angajator tocmeşte 500 de oameni la negru, lucrează cu ei astfel ani întregi şi fapta nu mai e infracţiune“, spune Adrian Benţa.
Devine astfel rentabil să angajezi la negru mulţi zilieri, dacă profitul realizat e destul de mare, încât umileşte amenda contravenţională maximă instituită, de 20.000 de lei.
Cum e cazul, de exemplu, în construcţii. Peste 2.100 de angajatori din România au fost descoperiţi cu mai mult de cinci angajaţi la negru de către inspectorii de muncă în ani 2011-2017.
„În schimb, pe alt afacerist, ce a avut o situaţie de interpretare a legii-nu a plătit la 30 de zile de la scadenţa taxei, cu stopaj la sursă, îl bagi la puşcărie”, a explicat Benţa.
Expertul atrage atenţia că „nu a suferit nimeni că angajatorul n-a plătit la timp. Salariatul are în continuare vechime pe cartea de muncă, iar asigurările de sănătate merg”.
„Măsura mi se pare disproporţionată. Una mult mai gravă nu o consideri infracţiune. La una mai puţin gravă dai ani de puşcărie. Evident, trebuie combătute şi sancţionate astfel de metode, dar hai să le facem proporţionale”, atrage atenţia specialistul.
„De la o penalitate sau o dobândă mai mare până la a spune că răspunzi cu închisoarea… mi se pare realmente deplasat. Dacă nu declari venituri, asta înseamnă că faci evaziune fiscală”, spune consultantul fiscal Mădălina Ion.
Posibilităţi mai limitate de acţiune
„Inspectorul fiscal vine şi ţi le pune pe raportul de inspecţie fiscală. Plăteşti dobânzi, penalităţi”, spune Mădălina Ion, detaliind că e de acord „că trebuie să creştem gradul de colectare a contribuţiilor.
Poate că unii antreprenori realmente întâmpină greutăţi financiare şi trebuie să plătească salariile, să-şi câştige traiul, să poată cumpăra o pâine”.
Ce poate face acum antreprenorul şi nu va mai putea în viitor, dacă intră în vigoare prevederea? „Vorbeşte cu Fiscul să-l mai amâne la plată, dacă statul îi arată că e dispus să discute cu el reeşalonarea. Poate devine un contribuabil mai bun. Dar nu, la noi întâi îi dai în cap, apoi îl întrebi dacă nu vrea să vorbească şi cu tine”, a declarat pentru RL Mădălina Ion.
„În condiţiile în care firmele sunt deja într-o situaţie dificilă, anul acesta (n.n.: guvernanţii) aproape că au reuşit să pună economia la pământ”, explică expertul fiscal. Cine va răspunde penal pentru întârzierile la plata taxelor?
„În general, administratorii. Depinde şi de forma de organizare. Dacă e acţionar unic, o să o păţească el, dacă e şi administrator”, a detaliat pentru „România liberă“ Mădălina Ion, consultant fiscal.
