Există o definiţie ciudată cu care vine legiuitorul. Fiscal, se ştie că „locul conducerii efective” este cel “unde conducerea societății ia deciziile-cheie necesare pentru desfășurarea activității”, spune Mihaela Mitroi de la EY.
Conform regulilor fiscalității internaționale, o companie trebuie să plătească impozitul pe profit acolo unde are locul de exercitare a conducerii efective. Atunci când acesta se află în alt stat decât acela unde este încorporată societatea, aceasta va plăti impozit numai în statul unde se află locul conducerii efective.
În contextul actual, în care vedem modele de afaceri din ce în ce mai volatile și o mare flexibilitate cu privire la locul de unde se desfășoară activitatea, acest concept este tentant pentru firme. Era necesară introducerea în Codul Fiscal a definiției locului conducerii efective.
“Ciudăţenie. Noțiunea de loc al conducerii efective nu se aplică la societăți din state cu care România nu are convenție de evitare a dublei impuneri.” Mihaela Mitroi, EY România
Supriza a venit din maniera în care definiția e formulată în proiectul de modificare a Codului Fiscal. Astfel, noțiunea de loc al conducerii efective nu se aplică în cazul societăților aflate în țări cu care România nu are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri.
Societăți aflate în Seychelles, Insulele Virgine Americane și Britanice, Insulele Marshall și multe alte jurisdicții (dintre care unele chiar se află pe lista jurisdicțiilor necooperante, întocmită de UE) nu pot avea locul conducerii efective în România.
Să fie o cale de eludare a Fiscului?
Pentru societăți înregistrate în aceste țări, nu ar exista riscul ca autoritățile să considere că ar trebui să plătească impozit pe profit în România, chiar dacă de facto acestea sunt administrate din România.
“În practica internațională, acest concept e deseori utilizat tocmai pentru a răspunde unor astfel de situații”, spune Mitroi, explicând că, desigur, “regulile generale anti-abuz pot fi în continuare invocate. Totuși, conceptul de loc al conducerii efective ar fi trebuit să constituie instrumentul cel mai la îndemână în astfel de situații”.
