La începutul acestei săptămâni, preţul petrolului oscila în jurul nivelului de 70 de dolari barilul, ceea ce reprezenta, oricum, nivelul maxim atins în acest domeniu în ultimii trei ani.
Analiștii economici mai optimiști spun însă că prețul petrolului ar urma să scadă din nou, putând ajunge, la sfârșitul anului 2018, la 60 de dolari barilul.
Creșterea alarmantă a prețului petrolului s-ar datora, spun specialiștii consultați de RL, nu neapărat crizei din relațiile Iranului cu Occidentul, ci mai degrabă intereselor Rusiei și ale statelor arabe exportatoare de petrol – mai ales Arabia Saudită. Alți factori, ușor cuantificabili, ar fi reducerea producției totale a țărilor membre OPEC, precum și creșterea cererii de petrol din China.
Statele exportatoare de petrol au, evident, interesul să crească prețul acestei resurse, dar nu foarte mult, întrucât intervine concurența reprezentată de petrolul de șist – disponibil mai ales în SUA și în Canada. De altfel, în toamna anului trecut, chiar secretarul general al OPEC, Mohammed Barkindo, făcea un apel către furnizorii de țiței de șist din SUA, cerându-le să-și reducă producția.
Alternativa gazelor de șist
În ultimii ani, interesul pentru explorarea gazelor și a țițeiului de șist a devenit tot mai vizibil și în România, fiind însă contracarat de riposta unor organizații de protecție a mediului. Surse neoficiale au semnalat, la acel moment, că în spatele acestor motivații ecologiste s-ar afla însă Rusia, care are interesul să-și mențină statutul de furnizor strategic, de petrol și de gaz, pentru Europa Centrală și de Est.
Rusia este prezentă în fostele țări-satelit nu doar ca furnizor de țiței, ci și prin unități proprii de rafinare a petrolului. De exemplu, compania Lukoil are patru rafinării în țări europene, una dintre ele fiind cea de la Ploiești, Petrotel Lukoil.
Un detaliu interesant este că, potrivit reprezentanților Lukoil, rafinăria de la Ploiești a fost retehnologizată, după ce a fost cumpărată de ruși, cu sprijin american.
Țiței rusesc
Dan Danulescu, inginerul-șef al societății Petrotel Lukoil, a precizat, într-o conferință de presă organizată la Ploiești, că rafinăria pe care o coordonează este aprovizionată în proporție de peste 80% cu țiței provenit din Rusia, adus peste Marea Neagră.
„Țiței din România folosim doar ocazional“, a precizat inginerul-șef.
A existat, în schimb, la un moment dat, intenția de a se aduce la Ploiești țiței din Iran, dar s-a renunțat la ea. „Am adus un vapor cu țiței din Iran, dar ne-a fost aproape imposibil să-l plătim, deși la acel moment sancțiunile contra Iranului nu mai erau în vigoare. Am renunțat să mai încercăm să aducem petrol din Iran“, spune reprezentantul companiei de la Ploiești.
Interdicția de a cumpăra petrol din Iran, impusă de UE în anul 2012, fusese ridicată în ianuarie 2016. Imediat după aceea, un petrolier din Iran a fost trimis spre Spania, iar trei nave cu țiței au pornit, o lună mai târziu, în februarie 2016, spre portul Constanța din România, cumpărător fiind Litasco – divizia comercială a grupului Lukoil.
În acel context, rafinăriei Petrotel Lukoil de la Ploiești urma să-i fie livrată cantitatea de un milion de barili.
