Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

În România, companiile de stat se zbat subfinanţate şi cu datorii tot mai mari.

În România, companiile de stat se zbat subfinanţate şi cu datorii tot mai mari.

România se zbate cu companiile de stat pline de datorii

În România, companiile de stat se zbat subfinanţate şi cu datorii tot mai mari. În acest timp, în lumea occidentală a apărut un nou concept: cel al părţilor interesate, superior calitativ celui al guvernării corporative.

Florin Budescu 0 comentarii

La finele lunii trecute a apărut informaţia că Guvernul vrea să şteargă datorii de peste 1,6 miliarde lei. La mijloc sunt chiar două companii ale statului: Elcen şi Complexul Energetic Hunedoara (CEH).

„România liberă“ a scris în mod repetat, cel puţin în ultimii trei ani, despre situaţia termoficării Capitalei şi, implicit, despre creanţele pe care le are Elcen, care o pun într-o situaţie financiară dificilă, având în vedere că este în insolvenţă. RL a scris şi despre situaţia CEH, care e subtehnologizată, foloseşte cărbune scump din import, iar grupurile energetice, precum cele de la Centrala Paroşeni, sunt perdante şi mari poluatori.

Potrivit datelor ANAF, Elcen avea la sfârşitul anului trecut datorii la stat de 830 milioane lei, iar CEH – 800 milioane lei, informează Digi24. Situaţia Elcen şi CEH nu este singulară.

 

Lista ruşinii

Lista firmelor care au datorii la Fisc pe primul trimestru al anului 2019 se va publica la sfârșitul lunii aprilie, aşa că vom folosi precedentele date publice oficiale.

Pe trimestrul al IV-lea al anului trecut, Fiscul a publicat o listă – aşa-numita „listă a ruşinii“, cu 35.000 de societăţi cu datorii la stat. Companiile de stat sunt în topul datornicilor. Un Top 10 realizat de Observator.tv arată că, însumate, restanţele acestora la bugetul de stat au ajuns anul trecut la aproape 270 milioane euro. Cât bugetul unui oraş mare din ţară, precum Timişoara.

Cap de listă este Complexul Energetic Oltenia (CEO), unul dintre cei mai mari producători de energie electrică din ţară, cu datorii de 102 milioane euro în 2017. Din banii aceştia, statul ar fi putut construi 20 de spitale orăşeneşti, cu peste 100 de paturi.

„România liberă“ a scris de mai multe ori despre situaţia CEO și despre cum influenţează această situaţie dificilă OUG 114 dată de Guvern: făcând-o şi mai dificilă. Din această cauză salariaţii au fost în grevă. Acum lucrurile s-au mai liniştit, după apariţia OUG 19.

Pe locul al doilea în acest top al datornicilor este compania Electrocentrale Constanţa, cu restanţe de 50 milioane euro. Cu această sumă s-ar fi putut construi, spre exemplu, 8 km de autostradă. În decembrie 2018, conform ANAF, restanţele Electrocentrale Constanţa scăzuseră la 777.575 lei, adică la aproape 170.000 de euro.

Pe a treia poziţie, potrivit Registrului Comerţului, este Societatea Naţională a Cărbunelui, cu restanţe de 26 milioane euro. La finele anului trecut, SN a Cărbunelui avea obligaţii fiscale totale de 118.073.426 lei, adică tot aproape 26 milioane euro.

Societatea Naţională Îmbunătăţiri Funciare avea, la rândul ei, impozite şi taxe neplătite la buget de 21 milioane euro, pe socotelile de la sfârșitul anului 2017. Un an mai târziu, totalul obligaţiilor fiscale restante, conform ANAF, era de 75.906.928 lei, adică de 16,5 milioane euro.

Mai sus am dat exemplul Elcen Bucureşti, care dă agent termic, în cogenerare, către Radet – care încălzeşte Capitala. Aceasta acumulase în 2017 datorii de 14 milioane euro şi a intrat în insolvenţă. La sfârșitul anului trecut, conform ANAF, Elcen avea total obligaţii fiscale 826.443.825 lei (aproape 180 milioane euro), iar Radet – 51.818.483 lei (11,2 milioane euro).

Topul continuă cu Reparaţii Locomotive CFR Braşov (total obligaţii fiscale, conform ANAF: 62.312.804 lei, adică 13,5 milioane euro) şi Societatea de Transport Public Timişoara (care a dispărut din „lista ruşinii“, de la ANAF, în decembrie). Ultimele poziţii din top: Termoelectrica (total obligaţii fiscale în decembrie 2018: 21.148.602 lei), Regia Autonomă de Transport Public Iaşi (36.406.679 lei) şi Metrom Braşov (44.759.343 lei).

 

Sabotaj?

Care e cauza acestei situaţii? „Companiile de stat sunt sabotate“, susţine expertul în management Valentin Ionescu. Cuvântul este extrem de greu în semnificaţii. Anume în ce fel sunt sabotate?

„Suntem în stadiul în care nu respectăm nici măcar regulile elementare ale modelului tradiţional de guvernare corporativă. Aşa că suntem departe de implementarea modelului părţilor interesate. Trebuie să tragem o linie. Ne-am întors cu 20 de ani în urmă“, a spus Ionescu pentru RL.

Ce înseamnă că „ne-am întors cu 20 de ani în urmă“? „Firmele de stat sunt devalizate şi de oamenii puşi politic, şi de tot felul de constrângeri legale. Regulile de guvernare corporativă nu sunt respectate. Selecţia se face arbitrar, mai degrabă pe criterii politice decât tehnice“, susţine expertul.

Valentin Ionescu, expert în management: „Scopul principal destinat firmelor de stat este să fie devalizate, prin extragerea de rentă.”

„Am înregistrat un regres în ce priveşte sistemul de guvernare corporativă al firmelor de stat şi, cel puţin aici, nu am creat condiţiile necesare ca să trecem la un model cu părţi interesate. Scopul principal destinat firmelor de stat e să fie devalizate prin extragerea de rentă“, afirmă Valentin Ionescu.

 

Modelul părţilor interesate – următorul val

Ce înseamnă aceste noţiuni: guvernarea corporativă şi modelul părţilor interesate? EY a organizat recent, la Bucureşti, o dezbatere pe acest subiect. Guvernarea corporativă e modelul „tradiţional“ de funcţionare al companiilor de stat, pe principiile tipice democraţiei liberale.

Legislaţia guvernării corporative intrase, în vara anului trecut, din nou sub atacul majorităţii parlamentare, care încerca exceptarea a 100 de companii de stat de la un management corporativ, deşi acest lucru fusese declarat anterior neconstituţional.

Legislaţia datează din anul 2011. Atunci, Cabinetul Boc a dat OUG 109 privind guvernarea corporativă. Cum se observă, există unele OUG ce-şi justifică urgenţa emiterii şi pot avea efecte benefice. Din păcate, acest act normativ nu e aplicat.

Care sunt originile guvernării corporative? În SUA, în anii ’70, au fost nişte scandaluri. Unul mare, aminteşte Valentin Ionescu, „a fost legat de o firmă de căi ferate ce opera regional. Acţionariatul era oarecum disipat. Managerii făceau cam ce le trecea prin cap, pentru că nu prea erau controlaţi“.

Atunci, s-a pus pentru prima dată problema să se reglementeze mai bine drepturile acţionarilor minoritari, şi ale board-ului, şi ale managerului. Din motive doctrinare, cineva a propus să nu se mai folosească cuvântul management, ci noţiunea de „guvernare corporativă“. Termenul a fost iniţial folosit de un jurist în anul 1963.

De mai multă vreme suntem într-o fază „în care se merge pe altceva şi se discută despre stake holder model în sistemul de guvernare corporativă, care evoluează către modelul părţilor interesate, în sensul că guvernarea unei firme nu-i mai priveşte doar pe acţionari“, detaliază Ionescu.

Anume, „priveşte şi comunitatea unde se află firma respectivă. Sunt firme care poluează şi, când iau decizii, ar trebui să se consulte cu oamenii din comunitate“, a declarat specialistul pentru „România liberă“.

Aşadar, firma poate spune că activitatea sa e profitabilă, dar pe termen lung ar putea fi costisitoare, iar dezavantajele ar fi mai mari decât avantajele. „Cum e Schweighofer în România. Aduce profit? Dă de muncă? Da, dar face praf pădurile“, exemplifică Valentin Ionescu.

La fel, Roşia Montană nu e un proiect sustenabil, pentru că distruge tot şi lasă în urmă un infern chimic pentru sute de ani. Exemplele notorii abundă pe mapamond. DuPont Chemicals a distrus nişte rezervaţii naturale prin Filipine. Dar noi, în prezent, suntem destul de departe de aceste lucruri.

Comentarii

loading...