Este vorba de tronsonul terminal al Coridorului european VII de transport fluvial „Rin – Main – Dunăre“, care uneşte Marea Nordului de Marea Neagră, Portul Rotterdam de Portul Sulina.
În urmă cu două decenii, navigația navelor maritime pe Canalul Sulina se desfășura cu mare dificultate. Pe de o parte, piloții navelor trebuiau să facă manevre complicate la „Cotul dracilor“, unde o parte din șenalul navigabil era ocupat de epava navei „Rostock“, pe de altă parte era necesară o refacere a malurilor Canalului Sulina, afectate de eroziunea produsă de valuri.
Ambele situații trebuiau rezolvate de statul român, prin AFDJ Galați, compania națională care asigură condițiile de navigație pe sectorul românesc al Dunării. Contractul de cinci milioane de euro pentru scoaterea la suprafață a epavei navei „Rostock“ fusese semnat în 2004 cu Rostock Wreck Removal Consortium, format din Multraship BV (Olanda), Titan Maritime (SUA) și Deltacons Tulcea. Doi ani mai târziu, epava „Rostock“ era scoasă, dar în continuare navigația se desfășura în condițiii dificile, din cauza eroziunii malurilor canalului. Pentru ambele lucrări, România a luat un împrumut de la Banca Europeană de Investiții (BEI). Proiectul „Apărări de maluri pe Canalul Sulina și sistem de măsuri topografice pe Dunăre“ a fost finanțat 50% din împrumutul de la BEI și 50% de la bugetul de stat. Valoarea totală a proiectului a fost de 39,8 milioane de euro.
Modernizarea finală, cu bani de la Bruxelles
Etapa finală a proiectului de modernizare a Canalului Sulina, lansată acum de AFDJ, are ca principale obiective îmbunătățirea infrastructurii de transport naval pe Dunăre și protejarea Rezervației Biosferei Delta Dunării, în contextul creșterii transportului de mărfuri și de călători preconizate pentru perioada 2030-2035.
Și asta în condițiile în care Dunărea este una dintre cele mai importante căi navigabile interioare ale Europei și a fost desemnată de Parlamentul European și Consiliul European ca fiind Axa Prioritară nr.18 „Rhine/Meusse-Main-Danube“. Această etapă este finanțată în cadrul Programului Operational „Transport“ (POS-T) 2007-2013, finanțarea fiind alocată în scopul dezvoltării unui sistem durabil de transport pe fluviu și integrării acestuia în rețelele de transport ale UE. Bugetul total al etapei finale a proiectului este 800.899 de euro, 85% din fonduri fiind finanțarea nerambursabilă alocată de UE, iar restul de la bugetul de stat.
Protejarea ecosistemului Deltei, prioritară
Potrivit studiului de fezabilitate, o prioritate a etapei finale a modernizării Canalului Sulina este protejarea ecosistemului fragil al Deltei Dunării la efectele deplasării pe Canal a unor cargouri de mare tonaj.
În asigurarea acestor echilibre între ecosistemele Dunării și Deltei, concomitent cu asigurarea condițiilor de navigație, implementarea proiectului va ține cont de schimbările climatice produse în România în ultimii ani, schimbări care au însemnat ploi abundente ce au condus la cote istorice ale Dunării în Rezervația Biosferei Delta Dunării. Aceste viituri produse pe Dunăre au avut ca rezultat inundații, care au afectat deopotrivă populația, fauna și vegetația Deltei, dar au avut un impact semnificativ și asupra transportului naval pe Canalul Sulina.
„Din punct de vedere al mediului, prin ridicarea digurilor de apărare pe Canalul Sulina fără a afecta schimbul lateral de apă cu Rezervația Biosferei Delta Dunării este o variantă de consolidare a trecerii în condiții de siguranță a navelor și cargourilor prin ecosistemul fragil. Se conferă în acest fel o posibilitate mai mare de restrângere pentru toată perioada anului a poluării accidentale sau incidentale survenită în urma navigației“, se spune în studiul de fezabilitate.
Va fi realizat modelul matematic al canalului
În cadrul proiectului va fi realizat modelul matematic 2D hidromorfologic al Canalului Sulina și a Barei Sulina (zona vărsării în mare), pentru a fi utilizat la studierea lucrărilor de apărări de mal prezente și viitoare.
Vor fi elaborate și mai multe studii geologice, geomorfologice și geotehnice de sinteză pe unele sectoare ale Canalului Sulina. Va mai fi realizată o serie de activități specifice navigației, precum amenajarea unor locuri de acostare pentru șalupe la punctele de supraveghere a navigației de pe canal, diminuarea depunerilor aluvionare în gura Canalului de acces la lacul Fortuna, reabilitarea estacadelor de la Partizani, Maliuc, Gorgova, Crișan și Sulina, dar și completarea cu blocuri de piatră până la cota + 2,00 metri a digurilor de la Bara Sulina, care sunt în contact direct cu Marea Neagră.
Printre lucrările care vor fi realizate se află și un sistem de construcții hidrotehnice al căror obiectiv este echilibrarea debitelor pe cele două brațe ale Dunării de pe teritoriul României, Canalul Sulina și Brațul Sf. Gheorghe. La capitolul de „propuneri de soluții tehnice“ a studiului de fezabilitate este prevăzută „execuția unor construcții hidrotehnice în zona unde brațul Tulcea se desparte în Brațul Sf. Gheorghe și Sulina, pentru echilibrarea debitului de apă pe cele două brațe“.
Brațul Sulina, amenajat pentru navigație
Brațul Sulina (Canalul Sulina) este cel mai scurt și mai drept braț al Dunării în zona Deltei, fiind format prin ramificarea Brațului Tulcea, la est de orașul Tulcea, în două brațe, Brațul Sulina (la nord) și Brațul Sfântu Gheorghe (la sud). Canalul Sulina are o lungime de 71 km și se varsă în Marea Neagră în zona orașului Sulina. Este regularizat și canalizat, pentru a permite circulația navelor maritime cu un pescaj de 24 de picioare, adică 7,2 metri. Lucrările de amenajare a Canalului Sulina pentru navigație au fost începute după anul 1856 de Comisia Europeană a Dunării. Pe 3 septembrie 1861, a fost marcată începerea navigației cu nave maritime pe Brațul Sulina printr-o ceremonie de înalt nivel guvernamental. Cu acel prilej, reprezentanții marilor puteri celebrau finalizarea lucrărilor de adâncire a apelor mării la Bara Sulina, lucrări întreprinse de Comisia Europeană a Dunării. Modernizarea Canalului Sulina a fost continuată în secolul XX. Canalul necesită efectuarea în permanență a unor lucrări de dragare, de scoatere a aluviunilor, pentru a fi asigurată adâncimea de navigație de 24 de picioare, prevăzută de regulile internaționale de navigație maritimă.
