Simptomele coronavirusului ar trebui să fie cunoscute până acum: o temperatură ridicată, o tuse nouă, continuă și – într-un nou raport oficial- probleme cu simțul gustului sau al mirosului. Dar un alt simptom își face loc – afectându-i pe cei care nici măcar nu au fost infectați – ceea ce ar putea fi destul de îngrijorător pentru autorități. Unii îl consideră o simplă anxietate publică, dar alții văd nivelurile de frică ca fiind echivalente cu isteria.
Graba înapoi în martie printre cumpărători pentru a face stoc de bunuri esențiale, a arătat cât de omniprezentă panica a devenit. Patru luni mai târziu, Ipsos MORI a constatat, după ce a analizat opinia din 27 de țări, că britanicii erau mai preocupați de Covid (59%) decât media globală (43%).
Astfel de constatări i-au determinat pe parlamentarii Conservatori să se întrebe dacă ordinul guvernului de a “rămâne acasă” a fost eficient, având în vedere cât de încorporată a devenit nervozitatea. Cercetarea comandată în iulie de către firma Kekst CNC a arătat cât de departe percepțiile publice cu privire la pandemie au fost denaturate, constatând că au fost înclinați să creadă că răspândirea și fatalitatea a fost mai mult de o sută de ori mai rea decât realitatea.
De exemplu, britanicul mediu a estimat luna trecută că boala a distrus până la 7% din Regatul Unit, ceea ce ar echivala cu aproximativ 4,6 milioane de persoane, mai degrabă decât rata reală în zeci de mii. Ei estimează că puțin peste 22% din populație a avut Covid-19, care la puțin peste 14,6 milioane de oameni ar fi cu mult peste numărul de cazuri confirmat în prezent de 322.000.
“Când oamenii estimează riscul, îl supraestimează masiv”, spune profesorul Neil Greenberg de la King College London, care lucrează cu Public Health England ca parte a Unității de Cercetare pentru Protecția Sănătății pentru Pregătirea și Răspunsul în Situații de Urgență. “Suntem foarte limitați ca public să estimăm ceea ce înseamnă cu adevărat riscul.”
Asta nu înseamnă că amenințarea reprezentată de Covid-19 poate fi respinsă sumar, dar experții sunt dornici de un simț al proporțiilor.
Prof. Udi Qimron, noul șef al clinicii de microbiologie și imunologie de la Universitatea din Tel Aviv, a subliniat recent că 99,9% din populația lumii a supraviețuit până acum virusului, deoarece numărul total de decese cu coronavirus nu depășește 0,1% din populația totală oriunde în lume.
El a avertizat: “Într-o lume în care factorii de decizie, consilierii lor și mass-media au fost capabili să recunoască greșeala lor și panica inițială care le-a cuprins, ar fi revenit de mult timp la rutină. Distrugerea continuă din cauza incapacității de a admite această greșeală, în ciuda numărului mic de mortalitate al epidemiei, este revoltătoare. Istoria va judeca isteria.”
O lecție de sânge rece suedeză
În ciuda mult dezbătutului compromis dintre economie și viețile pierdute în fața Covid-19, cifrele recente sugerează că lumea are multe de învățat de la națiuni scandinave precum Suedia.
Strategia suedezilor de a menține școlile deschise și de a evita orice fel de blocare a deschis calea pentru beneficii economice considerabile, economia lor fiind în scădere doar în al doilea trimestru cu 8,2% – de peste două ori mai mică decât cea suferită de britanici (20,9%). În tot acest timp, ei au avut un număr de decese care – în conformitate cu Universitatea John Hopkins – a fost proporțional mai puțin decât britanicii (la 56.98 la 100.000 de persoane, comparativ cu 62.98).
În plus, vecinii Suediei, precum Danemarca și Finlanda, au suferit scăderi economice și mai mici (7,40 și, respectiv, 3,2%) și au rate ale mortalității mai mici. Ambele națiuni au urmărit în special carantinarea mai scurtă decât Marea Britanie, danezii mobilizându-se mai repede pentru a-și trimite copiii înapoi la școală.
În timp ce miniștrii britanici au luptat în zadar pentru a trimite copii înapoi până în iunie, danezii au făcut acest lucru din aprilie. Experții au respins îngrijorările la scurt timp după aceea că rata de reinfecție va crește – cu Allan Randrup Thomsethere de la Universitatea din Copenhaga observând la scurt timp după aceea că “nu a fost nici un efect pe care îl putem vedea”.
Cicatricile lăsate de Covid sunt vizibile pe psihicul popular. Kekst a constatat în sondajul său privind opinia publică internațională că Regatul Unit rămâne cel mai preocupat de un al doilea val – 76% așteaptă unul în următorul an sau cam așa ceva. În schimb, Suedia este singura țară înregistrată ca fiind din ce în ce mai puțin îngrijorată de o renaștere a virusului.
Suedezii au continuat să sfideze tendințele internaționale, cum ar fi purtarea măștilor cum se întâplă acum în țări precum Marea Britanie și Franța .
Epidemiologul șef al Suediei, Anders Tegnell, a declarat săptămâna aceasta pentru un ziar că dovezile eficienței lor sunt “uimitor de slabe” și au avertizat că este “foarte periculos” să credem că purtarea lor “va schimba jocul”.
Această atitudine se reflectă în comportamentul suedez, sondajele constatând că doar 14% au purtat măști în public, în timp ce alte țări au majorități mari care le preferă.
Să-ți păstrezi calmul și să continui?
De ce Covid-19 a făcut britanicii atât de indispuși să-și urmeze atitudinea lor stereotipică de stoici din timpul războiului “păstrați-vă calmul și continuați”? Prof. Greenberg vine cu un răspuns : “Oricine în acest moment care nu simte anxietatea este un pic ciudat, pentru că acesta este un eveniment care produce anxietate.”
El susține că “cel mai bun mod de a combate anxietatea este de a înțelege inamicul” și de a lua un stoc mai mare în “informații factuale cu greutate”, mai degrabă decât “speculații”.
Poate că atunci merită să reflectăm asupra modului în care focarele din trecut s-au dovedit a fi mult mai anticlimatice decât speculațiile febrile care le-au atrat așa cum s-a sugerat la început.
În urmă cu puțin peste un deceniu, Organizația Mondială a Sănătății nu a dat niciun semnal în a deplânge “cea mai mare provocare unică pentru sănătate a omenirii”, directorul său general Lee Jong-Wook deplângând “răspândirea neobosită”. Boala pe care au avut-o în minte atunci în 2005 nu a fost Covid-19, ci H5N1 – care a ajuns să fie mai bine cunoscută sub numele de “gripa aviară”.
S-a temut că această gripă aviară ar putea ucide 150 de milioane de oameni, deoarece Banca Mondială a estimat că o astfel de pandemie ar provoca un “șoc profund perturbator și de anvergură” care ar putea costa până la 800 de miliarde de dolari. Economistul băncii Milan Brahmbhatt a avertizat că majoritatea pagubelor vor fi cauzate de “panică și perturbare”, deoarece se aștepta ca oamenii să evite călătoriile și să rămână mai mult acasă.
Medicul șef Sir Liam Donaldson a adăugat propria sa prognoză sumbră pentru Marea Britanie, avertizând că ar putea ucide aproximativ 50.000 de persoane cu o mutație de la o tulpină care afectează păsările într-una care ar putea viza oamenii a fost “acum o inevitabilitate biologică – nu mai este o chestiune de “dacă”, ci “când””. Un raport făcut de către un Comitet select din Camera Lorzilor a mers mai departe, a avertizat că până la 75.000 de britanici ar muri într-o “inevitabilă ” pandemie de gripă.
Astfel de declarații au făcut ca păsările să devină inamicul public numărul unu. Imagini au apărut cu pui incendiați în Bali, în timp ce pe site-uri au apărut sfaturi cu privire la pregătirea “camerei de carantină” și reclame cu pachetele de gripă, de vânzare, care ar fi inclus dezinfectant de mână, mănuși de latex și măști.
Medicii de familie au spus că au fost “inundați” cu cereri pentru vaccin pentru gripă sezonieră, așa cum un oficial al Departamentului de Sănătate s-a plâns la publiația The Telegraph: “Există o mulțime de oameni îngrijorați … O parte a problemei este că le spui oamenilor să nu intre în panică și atunci încep să intre în panică.”
În cele din urmă, gripa aviară nu a reușit să deranjeze pe nimeni în Marea Britanie în afară de păsările din curte, determinându-l pe Boris Johnson, pe atunci columnist la Telegraph să scrie pe 30 octombrie 2005 că “singurele victime sunt săraci entuziaști ai luptelori de cocoși thailandezi care s-au angajat în osculație (sărutare) directă cu păsările lor într-un efort de a le revigora pentru lupta.” La rândul său, OMS a estimat că, până în mai 2015, doar 840 de persoane au fost infectate la nivel mondial.
Reflectând asupra acestui lucru în memoriile sale, Tony Blair a recunoscut “am avut aproape o panică vastă peste pandemia de gripă recentă “. El a adăugat: “Mă tem că am încercat să fac minimul pe care l-am putut cu cheltuieli minime. Am înțeles riscul, dar pur și simplu nu mi se pare că “panpanica” a fost destul de justificată “
Pandemie sau panpanică?
În doar câțiva ani, o altă “panpanică” a răsărit – izbucnirea virusului H1N1. Așa-numita “gripă porcină” a fost estimată a fi capabilă de a ucide aproximativ 50.000 de oameni. Un “scenariu rezonabil în cel mai rău caz” despre care guvernul, pe baza sfaturilor lui Neil Ferguson de la Colegiul Imperial, a spus că va ucide până la 65.000 de britanici. Aceasta nu a fost ultima dată când dl Ferguson ar fi fost creditat cu previziuni dramatice, având în vedere notorietatea sa actuală, după ce i-a convins pe miniștri să ordone carantina cu estimarea sa că Covid ar fi putut duce altfel la 250.000 de morți.
Cu toate acestea, virusul (H1N1) s-a dovedit a fi abia o zecime la fel de virulent ca gripa sezonieră, provocând nu mai mult de 457 de decese în Marea Britanie – o rată a mortalității de doar 0,026% la cei infectați, mai degrabă decât la 0,3-1,5% de care se temea dl Ferguson și echipa sa. Din fericire, planurile de urgență raportate, care includeau interzicerea mulțimilor de la evenimentele sportive și crearea crematoriilor de urgență folosind containerele de transport maritim, nu au fost necesare.
Aceste experiențe vor fi condus mulți britanici să concluzioneze că isteria poate fi unul dintre cele mai grave simptome ale unei pandemii. Prof. Greenberg susține că aceasta este o dovadă a “abordării preventive” înnăscute a oamenilor. “Este un lucru bun, deoarece ține oamenii în siguranță pe termen scurt, dar dezavantajul este că nu-ți vei asuma riscul, anxietatea este alimentată, precum și comportamentul care ar opri economia.”
O astfel de preocupare poate fi efectiv facilitată printr-o comunicare oficială clară. Steve Reicher, profesor de psihologie socială la Universitatea din St Andrews care consiliază guvernul ca parte a Grupului său științific pandemic gripal privind comportamentele, spune pentru The Telegraph: “Când te uiți la literatura de specialitate privind frica și riscul, nu este subliniat că există un pericol care face ca oamenii să fie terorizați de frică. Dacă le spui oamenilor care sunt riscurile și le oferi o înțelegere clară a ceea ce este atenuarea, nu mai rezultă groază și anxietate căci oamenii știu ce să facă.”
El vrea ca miniștrii să dea dovadă de claritate în privința strategiei lor, avertizând: “Într-un vid, când oamenii sunt deja îngrijorați, își vor imagina cele mai rele circumstanțe”.
Deși Covid-19 a stârnit un răspuns mai draconic din partea guvernului britanic, eficacitatea sa va rămâne deschisă la îndoială, având în vedere rata mai mare a mortalității din Regatul Unit și performanța economică comparată nefavorabil cu Suedia, care a evitat orice fel de blocaj.
Când iarna se apropie, speculațiile despre faptul dacă măsuri stricte, cum ar fi blocarea locală, ar putea fi necesare pentru a combate criza Covid, fără îndoială, vor fi dezbătute. Ca răspuns, mulți britanici vor fi, fără îndoială, tentați să se concentreze pe păstrarea calmului și să urmeze ceea ce prim-ministrul salută ca “bunul simț britanic” – cu un pic de sangfroid (sânge rece) suedez.
