În pofida maladiei constatate și recunoscute, șeful statului algerian, Abdelaziz Bouteflika, se va prezenta la alegerile prezidențiale din 18 aprilie, dosarul oficial al candidaturii sale fiind depus duminică, 3 martie, data-limită, la Consiliul Constituțional de către directorul său de campanie. Pe hârtie, Codul electoral precizează că declararea candidaturii pentru prezidențiale trebuie depusă personal și însoțită de un certificat medical. Pe hârtie, pentru că Abdelaziz Bouteflika, slăbit după un accident cerebral, în 2013, a ignorat această procedură la alegerile din 2014. Ca și acum. Cu câteva ore înaintea depunerii dosarului lui Bouteflika, la televiziunea algeriană a fost citită o scrisoare a acestuia adresată națiunii. Presat de amplele manifestații populare pentru a renunța la candidatură, președintele a anunțat o serie de angajamente, printre care alegeri prezidențiale anticipate. ”Mă angajez să nu candidez la acest scrutin care va asigura succesiunea mea.” De asemenea, pentru a răspunde protestatarilor care cer sfârșitul unui sistem, Bouteflika promite politici publice de garantare a redistribuirii echitabile a bogățiilor naționale. După anunțarea candidaturii lui Bouteflika, protestele au continuat până noaptea târziu.
O scrisoare cu promisiuni menită să ofere timp majorității aflate la putere care a decis ca președintele să candideze la prezidențiale în pofida stării sale grave de sănătate, pentru a păstra stabilitatea care a caracterizat cele două decenii ale președinției sale. Astăzi însă, manifestațiile schimbă datele și influențează scenariul „mandatului 5”. Sub presiunea străzii care fierbe, establishmentul este în alertă și caută un înlocuitor. Timpul este scurt, circulă mai multe nume, în timp ce diferitele clanuri, care nu au nimic în comun cu excepția puterii, au dificultăți în a se pune de acord. Pentru a-l înlocui, trebuie găsită o personalitate dispusă să le garanteze interesele.
În urmă cu o săptămână, Bouteflika a fost trimis la clinica universitară din Geneva pentru teste medicale și prezența lui la Spitalul Universitar din Geneva (HUG) a fost dezvăluită de Tribune de Geneve miercurea trecută. „Dacă se află la HUG, este pentru că starea sa de sănătate este cu adevărat problematică”, a declarat Hasni Abidi, director al Centrului de studii și cercetare asupra lumii arabe și mediteraneene. Cotidianul El Watan a reluat o postare pe Facebook a unui medic algerian potrivit căruia „Bouteflika este grav bolnav și, în consecință, inapt pentru orice muncă, chiar fără efort”. La putere din 1999, Abdelaziz Bouteflika a suferit un grav accident cerebral în 2013 și de atunci se află în cărucior cu rotile și nu mai vorbește.
„Primăvară algeriană”?
În spatele mișcării populare algeriene are loc un discret duel între Qatar și Emiratele Arabe Unite (EUA), într-un context global de tensiune care domnește între țările din Consiliul de Cooperare din Golf, o tensiune care nu se limitează la conflictele de joasă intensitate din Orientul Mijlociu ce fac ravagii în Yemen, Siria, Irak, Bahrein și au afectat și Egiptul, Libia, Tunisia… Nici Algeria nu a scăpat de aceste tensiuni care opun două alianțe rivale cu scopuri contradictorii. Cea dintre Turcia și Qatar față de cea care pare că sudează Emiratele și Regatul Saudit. Nu trebuie uitat că din 1981 actualul președinte algerian a fost considerat consilier diplomatic al Cheikh Zayed Al- Nahyane, părintele națiunii din Emirate. Beneficiind de naționalitatea EAU, Bouteflika, care dispunea de o importantă rețea iraniană, a lăsat o amprentă asupra parteneriatului comercial între Teheran și Abu Dhabi. Această realitate oferă Emiratelor un drept privilegiat asupra clanului Bouteflika, dar și asupra a ceea ce se petrece în Algeria de când sistemul l-a adoptat pe Bouteflika drept șef de stat.
Afacerea prezidenței algeriene este explozivă, cristalizând atât frustrări interne, cât și contururi externe. Marocul și Tunisia urmăresc atent evoluția situației din Algeria, unde poporul recucerește încet-încet dreptul de a manifesta în spațiul public, și vor să interzică cetățenilor să-și demonstreze solidaritatea față de algerieni. Teama unei noi „primăveri arabe”.
