Summitul, primul după o scurtă reuniune din decembrie trecut, intervine în cel mai grav moment de criză din cei 37 de ani de existență ai CCG, conceput ca o uniune vamală și politică a celor șase state din Golf, în fapt crizele fiind multiple: disputa persistentă cu Qatarul, războiul din Yemen și afacerea Khashoggi, după numele ziaristului ucis la consulatul saudit din Istanbul.
Diviziunile dintre statele din Golf au fost dezvăluite când aliații Arabiei Saudite au reproșat emirului Qatarului că a ignorat invitația personală a regelui Salman, și a lipsit de la reuniune trimițând să-l reprezinte pe numărul doi al diplomației sale. Qatar, acuzat că susține terorismul, este supus de 20 de luni unui boicot economic, diplomatic și politic din partea Arabiei Saudite, Egiptului, Emiratelor Arabe Unite și Bahreinului, care a deteriorat relațiile dintre statele din regiune.
Qatar a criticat operațiunile saudite în Yemen, a susținut acordul nuclear iranian semnat în 2015 și a transmis condoleanțe familiei ziaristului saudit Jamal Khashoggi, asasinat la Istanbul în sediul consulatului saudit. Semn al tensiunilor incontrolabile, înaintea summitului, ministrul de Externe din Bahrein a acuzat Qatarul că s-a angajat față de Iran, arzând astfel punțile cu partenerii săi din CCG. Săptămâna trecută, Qatarul și-a manifestat independența față de Riad anunțând retragerea din cartelul petrolier OPEC, o decizie care a întărit sentimentul că este puțin probabil ca acest conflict din Golf să fie rezolvat.
După summitul de anul trecut, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au anunțat crearea unui Consiliu de coordonare comună care ar putea înlocui CCG și să izoleze oficial Qatarul. Dar la deschiderea summitului de duminică, regele Salman a declarat că dorește supraviețuirea CCG. Un boicot total contra Qatarului era riscant într-un moment în care relațiile tradiționale strânse între Arabia Saudită și Statele Unite se află sub presiune după ce diverse servicii secrete au confirmat implicarea familiei regale saudite în moartea lui Khashoggi, editorialist la Washington Post.
Kristian Ulrichsen, analist la Chatham House și al zonei Golfului, a declarat: „Politicile dictate și impuse de prinții moștenitori din Arabia Saudită, Mohammed bin Salman, și din Abu Dhabi, Mohammed bin Zayed, au fracturat politica Golfului în diferite moduri. „Există tensiuni și între Kuweit și Arabia Saudită și între Oman și Emiratele Arabe Unite, în sudul și în estul Yemenului și în largul litoralului Cornului Africii și Oceanului Indian“ (…). Nici Kuweit, nici Oman, fără a mai vorbi despre Qatar, nu împărtășesc abordarea hiper-belicoasă a Riadului sau a Abu Dhabi-ului privind afacerile regionale și sunt conștiente că riscă să fie supuse presiunii pentru a se conforma geopoliticii de forță a Arabiei Saudite și a Emiratelor Arabe Unite“.
Acord Riad-Moscova
În contextul retragerii Qatarului și al scăderii prețurilor petrolului pe piața mondială, la sediul OPEC din Viena a avut loc o reuniune (chiar înaintea summitului CCG), în cadrul căreia, după două zile de negocieri aprinse, membrii cartelului petrolului și aliații ruși au ajuns la un acord pentru reducerea producției lor la 1,2 milioane barili pe zi. Imediat după primele informații de la reuniunea OPEC cursurile au urcat cu 5%. Încheierea acestui acord demonstrează din nou noua pondere a Rusiei lui Putin în aceste negocieri internaționale – Moscova a jucat un rol crucial în a impune acordul diferitelor părți. Cele 25 de țări reunite la Viena reprezintă jumătate din producția mondială, Rusia și Arabia Saudită fiind al doilea și respectiv al treilea producător mondial, în spatele SUA. Acest acord între Arabia Saudită, lider de facto al cartelului, și Rusia, care a antrenat alte state petroliere, este observat atent de Washington. De câteva luni, președintele Donald Trump nu își mai ascunde dezacordul cu saudiții asupra prețului barilului: „Sperăm ca OPEC să mențină fluxurile
petrolului, fără restricții. Lumea nu are nevoie de o creștere a prețurilor petrolului“.
