Este probabil ca Danemarca să își mărească în continuare cheltuielile militare în Arctica, după ce a dezvăluit o investiție de 250 de milioane de dolari în capacități de supraveghere în Groenlanda și Insulele Feroe pentru a contracara construirea militară a Rusiei în regiune.
Ministrul apărării, Trine Bramsen, a declarat pentru Financial Times că anunțul de săptămâna trecută în privința achiziționării a două drone de supraveghere de lungă durată pentru utilizare în Groenlanda și restabilirea unei stații radar din epoca Războiului Rece pe Insulele Feroe a fost doar „un pas”.
Ea a adăugat: „Dacă situația de securitate continuă să se dezvolte așa cum o vedem acum, atunci vom avea în continuare în vedere noi pași în ceea ce privește capacitățile. Acum vom obține o imagine mult mai bună despre ceea ce se întâmplă, în special pe mare. ”
Vasta regiune arctică a devenit din ce în ce mai interesantă pentru puteri precum Rusia, China și SUA, pe măsură ce sunt urmărite resursele sale potențial bogate și importanța strategică. Rusia s-a concentrat pe creșterea prezenței sale militare pe teritoriul său arctic, în timp ce SUA și-au exprimat interesul de a cumpăra Groenlanda – o parte autonomă a Regatului Danemarcei – sub fostul președinte Donald Trump. Feroe sunt, de asemenea, o parte autonomă a Danemarcei.
Norvegia redeschide o bază submarină construită în stânci din nordul său îndepărtat, deși un mare exercițiu militar care a implicat trupe americane, britanice și alte trupe NATO în această lună a fost anulat din cauza pandemiei Covid-19.
Partidele politice daneze, atât de stânga, cât și de dreapta, au convenit săptămâna trecută că guvernul ar trebui să investească 1,5 miliarde DKr (250 milioane dolari) pentru a spori supravegherea și comunicațiile din teritoriile sale arctice din Groenlanda și Insulele Feroe, precum și costurile anuale de funcționare de DKr300m (€40.2m).
Bramsen a spus că Danemarca, care are aproximativ 300 de soldați desfășurați în Arctica, avea o „responsabilitate specială” pentru apărarea regiunii. Atât dronele de supraveghere DKr750m (€100m), cât și stația de radar Feroe DKr390m (€52.4m),au venit ca răspuns la solicitările NATO.
„Vedem armata rusă construind și desfășurând mai multe activități în Arctica. De aceea, este important să avem mai multe capacități în Arctica. Nu este vorba despre escaladarea conflictelor. Este vorba despre riscul pe care îl vedem în viitor dacă nu avem capacitățile, dacă nu vedem ce se întâmplă ”, a adăugat ea.
Țările nordice și-au intensificat cheltuielile militare și s-au concentrat asupra Arcticii de la anexarea Crimeii de către Rusia în 2014. Dar spun că datorită participării Moscovei la Consiliul Arctic – un organism interguvernamental al celor opt state arctice – relațiile cu Rusia au fost cordiale.
Unii diplomați nordici au fost alarmați de interesul SUA și de un discurs din 2019 al secretarului de stat de atunci Mike Pompeo, în care a condamnat un comportament „agresiv” al Rusiei și Chinei în Arctica. Fostul ministru de externe al Suediei a declarat pentru FT că SUA au o abordare „tristă și periculoasă” a regiunii.
Bramsen a spus că Danemarca a avut „o cooperare foarte strânsă” cu SUA și că ambele țări „au aceeași viziune asupra Arcticii și a amenințărilor”. Ea a respins plângerile unora din Groenlanda că Danemarca a neglijat insula, trezindu-se doar când Trump și-a declarat interesul.
Ministrul a recunoscut că Copenhaga nu a fost capabilă să verifice rapoartele mass-media despre posibile activități rusești în zona dintre Feroe și Insulele Shetland din Marea Britanie anul trecut, deoarece aceasta nu avea capacitățile necesare. Ea a spus că stația radar din Feroe va ajuta Danemarca să știe ce se întâmplă.
Ea a adăugat că cele două drone concepute pentru a patrula în Groenlanda erau pe punctul de a „acoperi cele mai importante puncte oarbe”.
În ultimul deceniu, securitatea militară și-a revendicat relevanța în Arctica. Regiunea devine din ce în ce mai accesibilă datorită topirii rapide a gheții, ducând la intensificarea traficului maritim și a exploatării resurselor. Drept urmare, statele circumpolare câștigă mai multe active naționale pe care trebuie să le protejeze în Arctica, inclusiv prin desfășurarea forțelor armate în regiune.
În timpul Războiului Rece, Arctica europeană a fost puternic militarizată. Dincolo de Cercul Arctic, blocurile militare opuse, din est și din vest, au menținut așa-numita „pace negativă”: nu a avut loc niciun conflict violent, dar tensiunile au persistat și au împiedicat cooperarea.
De atunci, regiunea arctică este într-un flux continuu. Întrucât nu mai este imună la tensiunile geopolitice devine din ce în ce mai mult un loc de concurență strategică între marile puteri.
