Hotărârea de referință a Curții, care se bazează pe seria crescândă de acorduri privind schimbările climatice, cum ar fi Acordul de la Paris, împreună cu standardele privind drepturile omului, cum ar fi cele din Principiile directoare ale ONU, are probabil implicații semnificative pentru companiile multinaționale, chiar și pentru cele care operează în afara petrolului și sectorul gazului sau energiei.
Baza legală pentru obligația de reducere impusă RDS este „standardul de îngrijire nescris” stabilit în Cartea 6 Secțiunea 162 din Codul civil olandez. Curtea a adoptat o abordare extinsă în interpretarea acestui standard de îngrijire, luând în considerare nu numai structura corporativă a RDS și rolul de elaborare a politicilor companiei-mamă pentru Grupul Shell, ci și asupra surselor externe, precum drepturile persoanelor afectate în temeiul Convenției europene. a drepturilor omului și datoria de a respecta drepturile omului stabilite în Principiile directoare ale ONU. Luând în considerare aceasta din urmă, Curtea a pronunțat faptul că „datorită conținutului universal aprobat al UNGP, este irelevant dacă RDS s-a angajat sau nu față de UNGP”, o reamintire suplimentară că întreprinderile trebuie, de asemenea, să își respecte obligațiile, stabilite în așa-numitele instrumente „soft law”, cum ar fi UNGP-urile și Orientările OECD de-a lungul lanțurilor lor de aprovizionare.
Astfel de cazuri „standard de îngrijire” nu sunt noi.În alte jurisdicții, cum ar fi Anglia și Țara Galilor, instanțele s-au confruntat din ce în ce mai mult cu posibilitatea ca societățile-mamă, cum ar fi RDS, să aibă datoria de îngrijire a persoanelor pentru activitățile filialelor lor de peste mări (a se vedea, printre altele, Vedanta v Lungowe; Okpabi v RDS). În Milieudefensie, Curtea a pus un accent deosebit pe „influența de stabilire a politicilor pe care RDS o are asupra companiilor din grupul Shell” pentru a dispune ca o „obligație de rezultate” (adică reducerea emisiilor directe) să se extindă și asupra grupului Shell. Rămâne de văzut dacă avocații din domeniul schimbărilor climatice vor încerca să aducă dosare pe baza unui „standard de îngrijire” cu privire la schimbările climatice în alte jurisdicții.
Cu toate acestea, hotărârea Curții se extinde chiar și dincolo de structura Shell Group; de fapt, ordinul creează o dublă responsabilitate pentru RDS. Deși RDS are o „obligație de rezultate” în ceea ce privește reducerea schimbărilor climatice în sine și a grupului său, are în plus o „obligație semnificativă de eforturi” atunci când vine vorba de relațiile de afaceri ale grupului Shell – ceea ce înseamnă că RDS este, de asemenea, considerat responsabil pentru emisiile clienților săi finali.
Potrivit Tribunalului Districtual:
„Asupra RDS planează o obligație de rezultate în ceea ce privește emisiile din domeniul de aplicare 1 al grupului Shell, precum și o obligație semnificativă de eforturi semnificative în ceea ce privește relațiile de afaceri ale grupului Shell, inclusiv utilizatorii finali, față de care RDS este așteptat să ia măsurile necesare pentru a elimina sau preveni riscurile serioase care asigură emisiile de CO2 generate de acestea și să folosească influența sa pentru a limita cât mai mult posibil orice consecințe durabile ”.Se arată în ordinul publicat pe portalul avocaților quinnemanuel.com.
Curtea a fost în mod clar conștientă de impactul hotărârii sale, recunoscând în mod expres că ordinul său va avea „consecințe de amploare pentru RDS și Shell Group”, care ar necesita o schimbare de politică și ajustarea ofertei de energie a companiei. În această privință, Curtea a motivat că „interesul comun imperios care este servit prin respectarea obligației de reducere depășește consecințele negative pe care le poate avea RDS datorită obligației de reducere și, de asemenea, intereselor comerciale ale grupului Shell”.
În timp ce este de așteptat ca această hotărâre să își facă loc prin instanțele de apel olandeze, decizia instanței este executorie și provizorie împotriva RDS.
Litigiile privind schimbările climatice sunt în creștere în întreaga lume. Numai în ultimul an, cazuri de schimbări climatice au fost auzite în Irlanda (Friends of the Irish Environment v Ireland), Canada (References re Greenhouse Gas Pollution Pricing Act), Franța (L’Affaire du Siècle), printre multe alte jurisdicții, în special în legătură cu statele și obligațiile acestora în temeiul tratatelor internaționale relevante. Într-adevăr, în ziua următoare hotărârii instanței olandeze, Curtea Federală a Australiei a pronunțat decizia din Hotărârea Sharma / Ministrul mediului, recunoscând o nouă obligație de îngrijire datorată de ministru de a nu provoca prejudicii reclamanților prin vătămare corporală. (care prejudiciu ar fi cauzat de efectele schimbărilor climatice) în legătură cu extinderea minei de cărbune Vickery din New South Wales. Cu toate acestea, hotărârea Milieudefensie este un marker semnificativ în această mare de litigii privind schimbările climatice prin impunerea de obligații legale directe pentru companii de a întreprinde acțiuni tangibile (chiar acțiuni care pot afecta în mod semnificativ interesele comerciale) pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră.
