Față de ascensiunea crescândă a Chinei în Europa și sub presiunea neîncetată a SUA care nu vede cu ochi bună această tendință, liderii europeni încearcă să se poziționeze geopolitic/geoeconomic și la summitul de la Bruxelles din 21-22 martie ar putea adopta planul de acțiune în 10 puncte al Comisiei Europene care detaliază condițiile unei relații economice echitabile cu China, un „rival sistemic”. Cei 28, în curând 27, trebuie să facă față unor provocări și nivelul național nu mai este suficient, fie că este vorba despre multinaționalele informatice sau de emergența puterii chineze.
În ultimii ani, într-o lume care seamănă din ce în ce mai mult cu un duel americano-chinez, Europa a -reacționat după modelul „fiecare pentru sine” și Beijingul a profitat avansându-și pionii. Acum se pune problema dacă în secolul 21 Europa va -rămâne un ansamblu capabil să își apere interesele, economice, sociale, ecologice. Planul Comisiei Europene va fi discutat de șefii de stat și de guvern și este prima oară când ia formă o astfel de concertare, dând un sentiment de urgență și de gravitate a situației. Mai ales că summitul se derulează înaintea venirii președintelui chinez Xi Jinping în Italia, Monaco și Franța. Câteva zile mai târziu, la Bruxelles va avea loc summitul anual UE-China, unde Bruxelles-ul va prezenta un raport.
Xi Jinping efectuează turneul într-un continent divizat asupra atitudinii de adoptat față de investițiile Chinei în active strategice în cadrul „noilor rute ale mătăsii ”, proiect chinez geopolitic global la care Washingtonul se opune ferm și suscită temeri la Berlin, Paris și Bruxelles. În pregătirea vizitei lui Xi, în Europa a apărut o fisură prin decizia Italiei de a semna un acord între Beijing și Roma asupra „noilor rute ale mătăsii”. Franța, următoarea etapă după Italia și Monaco, refuză un astfel de acord, la fel și Germania.
Este o problemă sensibilă pentru că principalele economii europene au refuzat până acum cererea Beijingului de a cauționa această strategie de influență chineză prin astfel de acorduri. Or, Italia, în lipsă de investiții, rupe acest front al refuzului și se alătură Greciei, Portugaliei și unor țări din centrul Europei, care au deschis porturile fără să ia în considerare riscurile influenței chineze.
Potrivit analiștilor, aceste divizări sunt sinucigașe cu o țară de talia Chinei care nu joacă cu aceleași reguli de joc ca occidentalii. Roma a trimis deja un mesaj clar Bruxelles-ului: dincolo de orice rezoluție comună a UE privind China, ceea ce contează este interesul economic național al Italiei, care va ralia porturile Veneția, Trieste și Genova la „rutele mătăsii”.
Avertismente
Desigur, propunerile Comisiei Europene nu rezolvă toate contradicțiile, dar oferă o bază pentru poziții comune acceptabile – reciprocitate în schimburile economice și o abordare comună a riscului utilizării echipamentelor gigantului chinez Huawei în rețelele 5G europene, un subiect -fierbine, sau filtrajul investițiilor chineze pe continent. Recentul turneu al președintelui francez în trei țări din Africa de Est (Djibouti, Etiopia, Kenya) a relevat omniprezența umbrei chineze – economică, politică și chiar militară. Un exemplu că rutele mătăsii sunt cu totul altceva decât menționarea romantică a unui trecut îndepărtat.
Din punctul de vedere al UE, problema-cheie rămâne „lipsa accesului reciproc pe piață” și se vrea un acces mai bun pentru întreprinderile europene, mai puține subvenții ale Beijingului pentru companiile chineze și o reducere a transferului de tehnologie de la firmele europene către cele partenere deținute de stat în China. Totul va trebui să facă parte dintr-un acord asupra regulilor de investiții care va fi încheiat până în 2020.
Raportul UE, făcut de Berlin și Paris, conține un element subtil și integrează „amenințarea chineză”, poate nu atât de deschis ca într-un raport al Pentagonului. Și diplomați europeni au recunoscut că au existat puternice presiuni din partea Washingtonului. Bruxelles–ul știe foarte bine că Washingtonul ar putea sancționa „aliații” care se apropie prea mult de Beijing.
