Giulia Lagana, Analist Senior pe Politici, Migrație, Fundația pentru o Societate Deschisă
Pe măsură ce pandemia noului coronavirus se extinde în Europa, liderii Uniunii Europene au promis că aprovizionarea cu alimente va fi garantată. În ultimele zile, însă, asociațiile agricole au dat semnalul de alarmă cu privire la deficiențele mari de forță de muncă care ar putea pune în pericol recoltele.
Se estimează că 300.000 de lucrători lipsesc în Germania, 200.000 în Franța și 25% din muncitorii agricoli italieni nu sunt gata să înceapă să culeagă produsele de primăvară și vară.
Acest lucru se datorează faptului că, indiferent ce ar pretinde populiștii Europei, agricultura noastră depinde în mare măsură de forța de muncă migrantă.
Blocările din întreaga UE înseamnă că lucrătorii sezonieri din statele UE centrale și de est nu pot ajunge în ferme în altă parte, iar frica provocată de situația dramatică din Italia și Spania ar putea de asemenea să țină mulți acasă. Între timp, lucrătorii sezonieri din afara UE nu pot intra din cauza interdicției de călătorie a UE, care scutește doar resortisanții UE, precum și categorii precum refugiații și rezidenții străini pe termen lung. Căpșunile vor avea o ofertă scăzută în această vară, din cauza blocării lucrătorilor sezonieri din Maroc, care în mod normal se deplasează în sudul Spaniei în fiecare an pentru a le recolta.
Miniștrii agriculturii UE și Parlamentul European s-au luptat să abordeze consecințele pandemiei pentru agricultura europeană. Procedurile de accesare a subvențiilor pentru politica agricolă comună a UE sunt relaxate și fondurile sunt pompate în sector pentru a menține fermierii și întreprinderile pe linia de plutire. Guvernele franceze și germane solicită resortisanților șomeri să își asume locuri de muncă pe care nu și-au dorit să le facă de zeci de ani. Totuși, factorii politici par să nu se concentreze asupra oamenilor care ne culeg fructele și legumele, ambalează și procesează mâncarea și o transportă în Europa. De fapt, apelurile pentru a reduce birocrația și a suspenda cerințele de raportare vor înrăutăți probabil condițiile de muncă.Chiar înainte ca pandemia să lovească Europa, sistemul său agricol se străduia să rămână viabil din punct de vedere economic, în ciuda finanțării masive a UE. În mod crucial, acesta a fost, de asemenea, nesustenabil din punct de vedere ecologic și social, epuizând solul, otrăvind acviferele și concentrând puterea în mâinile cartelurilor cu amănuntul care au direcționat prețuri atât de scăzute, încât în multe cazuri sunt sub costurile de producție. După cum arată cercetările existente și viitoare publicate de Open Society European Policy Institute (OSEPI), fermierii recurg la reducerea singurului cost pe care îl pot controla – prețul forței de muncă. Acest lucru a dus la o exploatare pe scară largă, nu doar în țări precum Italia, unde condițiile sunt adesea asemănătoare sclaviei, dar și în Germania, Suedia și Olanda, unde barăci sunt folosite pentru a reduce veniturile sau pentru a restrânge drepturile. În sudul Europei, mii de lucrători agricoli migranți își trăiesc viața în câmpuri și așezări nesanitare, unde pandemia ar putea avea efecte devastatoare. Pe câmpuri, muncitorii lucrează în imediata apropiere, fără echipament de protecție în cel mai important moment.
Deci, ce poate și ar trebui să facă UE?
Criza creată de pandemie prezintă UE o oportunitate de revizuire a sistemului său agricol și alimentar pentru a o face mai ecologică, mai corectă și mai eficientă, cu lanțuri de aprovizionare mai scurte și mai puține circuite, prețuri adecvate atât pentru fermieri cât și pentru consumatori și drepturi de muncă garantate pentru muncitori.
Politica agricolă comună este în prezent reformată. Noua PAC, care va fi extinsă anul viitor, trebuie să includă respectarea standardelor de mediu printre criteriile de acordare a subvențiilor pentru agricultură. Condițiile de muncă ar trebui să facă parte și din aceste așa-numite condiționalități.
Pentru a rezolva deficiențele de forță de muncă în timpul blocajelor actuale, Comisia Europeană ar putea adopta propunerea comitetului pentru agricultură al Parlamentului European de a acorda un permis special pentru lucrătorii sezonieri din statele membre estice. Pentru a se asigura că muncitorii sosesc și din afara Europei, Comisia ar trebui să își îmbunătățească proiectele pilot în domeniul migrației legale existente. Până în prezent, schemele au implicat în principal un număr mic de muncitori calificați – specialiști în tehnologie din Africa de Nord, de exemplu – dar la scară largă, prin coordonarea de către UE de aducere a muncitorilor sezonieri, ar corespunde ofertei și cererii din fermele europene. O singură procedură de screening și garanția echipamentului de protecție și a condițiilor de muncă decente ar asigura, de asemenea, respectarea drepturilor muncii, precum și înlăturarea preocupărilor cu privire la contagiunea ambelor părțiÎn state membre precum Italia și Spania, guvernele naționale ar trebui să fie sprijinite dacă decid să acorde o amnistie migranților fără documente, care sunt cea mai vulnerabilă parte din fondul de muncă exploatabilă deja din țară. Taberele mari de migranți și centrele de detenție ar trebui să fie închise în întreaga UE, oamenii fiind mutați în unități de locuințe mai mici, unde este posibilă distanțarea fizică. În majoritatea țărilor UE, suspendarea procedurilor de azil și de imigrare din cauza pandemiei a aruncat, de asemenea, milioane de oameni în uitare și poate priva pe mulți de actele lor de identitate. Prin urmare, permisele de ședere ar trebui prelungite automat, așa cum a făcut deja Portugalia.
În timp ce sprijinirea fermierilor în această criză este importantă,doar simpla injectarea de mai mult cash într-un sistem spart nu o va rezolva. În schimb, aceasta poate duce le subvenționarea poluatorilor iar lucrătorii ar putea să nu beneficieze deloc, întrucât mai mulți bani în buzunarele fermierilor nu garantează salarii mai mari pentru lucrători.Criza dezlănțuită de răspândirea coronavirusului a arătat cât de fragil și de nesustenabil este sistemul nostru de aprovizionare cu alimente. Instituțiile UE și guvernele naționale ar trebui să acționeze acum pentru a se asigura că mâncarea pe care o consumăm nu este produsă prin exploatarea oamenilor și a planetei – și astfel încât să fim pregătiți pentru următoarea criză.
