În timpul crizei financiare, guvernul federal a salvat băncile pe care le declarase „prea mari pentru a eșua”. De teamă că falimentul acestora ar putea declanșa un Armaghedon economic, federalii le-au sprijinit cu bani numerar, relatează Michael Goodwin, autorul editorialului.
Ceva similar se întâmplă acum în cadrul FBI, unde factori de influență ai Washingtonului învăluie agenția, pentru a o proteja de acuzațiile de corupție. De data aceasta, fraza care ar putea descrie situația este „prea de tot pentru a crede”.
Cu toate acestea, în fiecare zi apar rapoarte credibile care sugerează că instituția se află la un pas de un scandal enorm care implică membri de prim-rang ai celei mai proeminente agenții de aplicare a legii din America. Rapoartele, care aduc în discuție printre agenți, existența unei „societăți secrete”, din care, brusc, lipsesc pasaje de text, indică, atât existența unei cabale în scopul înfrângerii lui Donald Trump în 2016, cât și un plan de a o lăsa pe Hillary Clinton „în pană” în cazul emailurilor clasificate.
Dacă una dintre ele este adevărată – și e posibil că amândouă să fie -, ar însemna că liderii FBI au trădat națiunea prin abuz de putere, în încercarea de a alege președintele.
Și mai mult sprijin în susținerea acestui argument implică utilizarea de către FBI a dosarului rusesc despre Trump, utilizare plătită de campania Clinton și de Comitetul Național Democrat. Este aproape sigur că FBI a făcut uz de dosar pentru a obține mandatele FISA, cu scopul de a-i spiona pe asociații lui Trump.
Editorialul din New York Times subliniază asupra acestui joc dublu și menționează un posibil caz și mai grav: există din ce în ce mai multe motive să se creadă că cineva din administrația președintelui Barack Obama a dat în vileag informații clasificate despre Trump către tabăra lui Hillary Clinton.
Acestea și alte elemente combinate formează un amestec toxic ce miroase până la cer, însă majoritatea americanilor nu știu prea multe despre aceste fapte. Acoperirea mediatică a fost rară și părtinitoare, fie de o parte, fie de cealaltă, existând un gol flagrant din partea „democraților obsedați de Rusia, Rusia și iar Rusia”, se afirmă în editorial.
Un astfel de scandal ar putea reprezenta un șoc mult prea mare pentru ca America să-i poată face față, așa că toată lumea preferă să ignore realitatea și să meargă mai departe.
Însă, din fericire, episodul rușinos nu va fi trecut cu vederea, datorită unei echipe de congresmeni republicani, condusă de Devin Nunes, președintele Comitetului Permanent pentru Informații. După ce a acuzat FBI-ul că a transferat înregistrări, atitudinea Biroului s-a mai domolit, cel puțin parțial.
Rezultatul a reprezentat dovada clară că a existat o îndârjire evidentă împotriva lui Trump din partea oficialilor însărcinați cu investigarea lui și a lui Hillary Clinton. Aceiași agenți par să fi acționat în același mod părtinitor pentru a înclina balanța în favoarea contracandidatei Clinton.
Toate drumurile din cercetările explozive au condus spre James Comey, a cărui imagine de cercetaș constrastează cu suspiciunea sinistră conform căreia acesta, ca și infamul său predecesor, J. Edgar Hoover, era mai presus de lege.
De aceea, autorul editorialului din New York Times l-a supranumit pe acesta J. Edgar Comey, declarând că era „adeptul insinuărilor și scurgerilor de informații”, pentru a de înțeles tuturor de la Washington că ar putea fi următorii luați în vizor și investigați.
Chiar în biroul adjunctului-șef al lui Comey, Andrew McCabe, niște agenți au discutat despre o „poliță de asigurare” în cazul în care Trump va câștiga. Rapoartele au indicat faptul că această poliță era înțelegerea cu Rusia.
Textul a fost scris de Peter Strzok, investigatorul principal al lui Trump, și a fost trimis către Lisa Page, avocat al FBI, cu care Strzok are o relație amoroasă.
„Vreau să cred în ceea ce am discutat în biroul lui Andy – că nu există nicio posibilitate ca acesta să fie ales -, dar mă tem că nu putem să ne asumăm acest risc. Este ca o poliță de asigurare în cazul în care exista posibilitatea incertă că vei muri înainte să ajungi la 40 de ani (…)”, a scris Strzok.
Este îngrijorător faptul că Strzok, care la numit pe Trump „un idiot”, a fost investigatorul principal al cazurilor Clinton și Trump.
După ce aceste lucruri au fost date în vileag, Strzok a fost eliberat din funcție, deși încă mai lucrează în cadrul FBI.
Suspiciunile trenează, întrucât FBI declară că nu poate găsi arhiva corespondenței dintre Strzok și Page, pe o durată de cinci luni, timp în care aceștia au schimbat aproximativ 50.000 de mesaje. Corespondența lipsă a avut loc între 14 decembrie 2016 și 17 mai 2017, perioadă crucială a campaniei de la Washington.
De asemenea, au existat numeroase scurgeri de informații clasificate chiar înainte și după inaugurarea lui Trump, pe 20 ianuarie, afirmă autorul.
