Este ceea ce a declarat grupului de presă Madsack negociatorul german Ruprecht Polenz, care a semnalat că este iminentă încheierea unui acord final, după cinci ani de negocieri între guvernele de la Berlin şi Windhoek, potrivit Agerpres. ”Am ajuns la un consens privind multe puncte”, a spus oficialul german, amintind că pachetul de măsuri convenite mai trebuie să treacă şi de votul parlamentelor din cele două capitale.
Însă contrar exigenţelor reprezentanţilor popoarelor Herero şi Nama, principalele victime ale masacrelor comise în urmă cu mai mult de un secol, proiectul de acord nu prevede plata unor despăgubiri individuale.
”Vom oferi sume substanţiale pentru a face justiţie faţă de responsabilitatea noastră istorică, dar respingem plata unor reparaţii individuale pentru generaţia strănepoţilor”, a indicat Ruprecht Polenz.
Planul avut în vedere de Germania prevede investiţii în zonele locuite în principal de popoarele Herero şi Nama, care nu şi-au revenit niciodată de pe urma masacrelor şi expulzării din ţinuturile lor şi suferă şi astăzi din cauza discriminării.
Conform spuselor lui Polenz, asistenţa germană va fi direcţionată către reforma agrară – în anul 2018 circa 70% din terenurile exploatabile comercial erau încă în mâinile descendenţilor coloniştilor -, îmbunătăţirea sistemului de sănătate şi a celui educaţional şi infrastructura de furnizare a energiei electrice.
Pachetul de măsuri cuprinde şi crearea unei fundaţii care să contribuie la ”conştientizarea în rândul germanilor a paginilor obscure din istoria colonială, o istorie colonială despre care astăzi mulţi cred că nu există”, după cum remarcă negociatorul Berlinului.
O anumită parte a spectrului politic german, în special formaţiunea de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), s-a pronunţat repetat împotriva abordării chestiunii trecutului colonial german, criticând ”cultivarea unui complex german de vinovăţie”.
Potrivit istoricilor, între anii 1904 şi 1908 trupele germane au masacrat circa 65.000 de membri ai comunităţii Herero şi circa 10.000 din comunitatea Nama, după ce aceştia s-au răzvrătit împotriva puterii coloniale. Un plan de exterminare sistematică a bărbaţilor, femeilor şi copiilor, ucişi, abandonaţi în deşert sau închişi în lagăre de concentrare, a prefigurat alte acţiuni de curăţare etnică din secolul XX.
