În august 1953, Londra şi Washingtonul au orchestrat o lovitură de stat împotriva premierului iranian Mohammad Mossadegh, care naţionalizase compania petrolieră controlată până atunci de britanici, comentează AFP.
Lovitura de forţă permite revenirea la Teheran a şahului Mohammad Reza Pahlavi, constrâns să se exileze în Europa din cauza dezacordurilor cu Mossadegh, care încerca să-i limiteze puterile.
Iranul în perioada şahului devenise unul dintre principalii clienţi ai industriei de apărare americane şi un scut împotriva influenţei sovietice.
La sfârşitul anilor ’50, au fost puse bazele programului nuclear iranian, sub auspiciile Statelor Unite şi în cadrul unor acorduri bilaterale cu şahul. În 1957, este semnat cu Washingtonul un acord privind un program nuclear de cooperare civilă.
La 1 februarie 1979, imamul Khomeini s-a întors la Teheran după peste 14 ani de exil. Şahul a fugit în ianuarie după luni de proteste împotriva regimului său şi revoluţia a învins pe 11 februarie.
La 4 noiembrie 1979, studenţi islamişti au luat cu asalt ambasada SUA la Teheran, cerând extrădarea fostului şah care primea îngrijiri medicale în Statele Unite. Un număr de 52 de persoane au fost ţinute ostatice timp de 444 de zile.
În urma acestui incident, în aprilie 1980 Washingtonul a rupt relaţiile diplomatice cu Iranul şi a impus un embargou comercial.
În noiembrie 1986, dezvăluirile iraniene privind vizita la Teheran a unui emisar al preşedintelui american Ronald Reagan au făcut să iasă la iveală afacerea de vânzări de arme americane către Teheran (Irangate), care viza să obţină eliberarea ostaticilor americani în Liban.
La 3 iulie 1988, cu puţin înainte de încheierea războiului dintre Irak şi Iran, un avion Airbus al companiei Iran Air este doborât, ”din greşeală” , potrivit Washingtonului, de o navă de război americană deasupra Golfului. Bilanţul: 290 de morţi.
La 30 aprilie 1995 SUA au decretat un embargou economic total împotriva Iranului ”care căuta să obţină arma nucleară”, potrivit preşedintelui american de atunci Bill Clinton. Embargoul este urmat de sancţiuni împotriva companiilor care investesc în sectoarele petrolier sau de gaze naturale din Iran.
La 29 ianuarie 2002, succesorul lui Bill Clinton, George W. Bush, a plasat Iranul pe aşa-numita ”axă a răului”, argumentând că acest stat susţine terorismul.
Preşedintele conservator iranian, Mahmoud Ahmadinejad, relansează în 2015 programul de îmbogăţire a uraniului.
În martie 2009, preşedintele SUA Barack Obama se oferă să ”discute direct cu poporul şi liderii” Iranului. Dar în iunie, el a condamnat represiunea împotriva manifestaţiilor din Iran şi a apreciat că legitimitatea realegerii lui Ahmadinejad pune ”serioase semne de întrebare”.
În iunie 2013, Statele Unite afirmă că ”sunt pregătite să colaboreze direct” cu noul preşedinte Hassan Rohani, iar în septembrie, Obama şi Rohani vorbesc la telefon, o premieră din 1979 pentru doi lideri american şi iranian.
La 14 iulie 2015, Teheranul ajunge cu cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate (China, SUA, Franţa, Marea Britanie, Rusia) şi cu Germania la un acord care pune capăt la 12 ani de tensiuni în jurul dosarului nuclear iranian.
Încheiat la Viena, acordul intră în vigoare la începutul anului 2016 şi prevede o ridicare treptată şi condiţionată a sancţiunilor în schimbul garanţiilor că Teheranul nu se va dota cu armă atomică.
Dar la 8 mai 2018, preşedintele SUA Donald Trump a anunţat că ţara sa se retrage unilateral din acesta pact. Washingtonul a restabilit în august, apoi în noiembrie, sancţiuni severe, în special împotriva sectoarelor petrolier şi financiar ale Iranului.
În mai 2019, Teheranul a început să se retragă din unele dintre obligaţiile asumate în cadrul acordului internaţional din 2015, ca represalii la sancţiunile americane care sufocă economia ţării.
Tensiunea a atins un nou apogeu în iunie când Gardienii Revoluţiei, armata ideologică a Iranului, au anunţat că au doborât o dronă americană care ar fi încălcat, potrivit Teheranului, spaţiul aerian iranian, acuzaţie negată de Pentagon. Trump a susţinut că a anulat in extremis represaliile la acest incident.
În iulie anul acesta, Iranul a anunţat că produce uraniu îmbogăţit la cel puţin 45%, un nivel interzis de acordul de la Viena.
