Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Istanbul, orașul refugiu pentru opozanții arabi

Istanbul, orașul refugiu pentru opozanții arabi

Amenințați în țările lor, sute de disidenți au început o nouă viață la Istanbul, dar după dispariția ziaristului saudit Jamal Khashoggi ei nu se mai simt în siguranță în marea metropolă turcă, devenită capitala exilaților politici din regiune.

Gabriela Anghel 0 comentarii

 

Numeroșii exilați din Orientul Mijlociu și din Africa de Nord care și-au găsit un spațiu de libertate în Turcia islamo-conservatoare a lui Erdogan, în special cei care trăiesc la Istanbul, sunt îngrijorați pentru propria securitate după asasinarea ziaristului saudit la consulatul  propriei țări din marea metropolă turcă de pe malurile Bosforului.

Lunga frontieră turcă comună cu mai multe state o face atractivă pentru numeroasele persoane care fug din țările vecine, inclusiv pentru miile de refugiați din calea războiului din Siria.  De asemenea, Turcia este o destinație privilegiată pentru persoanele aflate în pericol în țări mai îndepărtate. Sute de disidenți irakieni, iranieni, sirieni, yemeniți, egipteni și libieni trăiesc astăzi în Turcia, mulți alegând să trăiască la Istanbul, cel mai mare oraș al țării și cel mai cosmopolit.

Mulți dintre ei au participat la manifestațiile din fața consulatului saudit, situat într-un cartier din estul părții europene a metropolei, purtând portretele ziaristului Jamal Khashoggi, cunoscut opozant al Riadului care trăia în SUA și scria pentru Washington Post. Sherif Mansour, ziarist egiptean la MiddleEastEye, a recunoscut că „după un incident precum cel al lui Khashoggi este normal că ne temem să nu fim vizați din cauza opiniilor noastre politice”. Mansour trăiește în exil în Turcia după lovitura de stat din țara sa care i-a înlăturat de la putere pe președintele Hosni Mubarak și guvernul său legat de Frații Musulmani, în 2013.  El a fost condamnat în contumacie la 25 de ani de închisoare și afirmă că și-a părăsit țara din cauza represiunii. Acum, se teme că nu mai este în siguranță în pofida distanței. ”Vizarea opozanților se poate produce oriunde, nu neapărat într-un consulat”.

 

Valurile disidenților

Acest mare val de disidenți - activiști și persoane amenințate - veniți în Turcia a început în anii 1990, când kurzii, turkmenii și musulmanii șiiți din Irak s-au opus regimului lui Saddam Hussein. Represiunea lor brutală a determinat fuga a sute de persoane dincolo de granițele turce, unde majoritatea lor au și rămas.

Iranienii s-au adăugat și ei, fiind vorba în special de criticii lui Mahmoud Ahmadinejad, a cărui alegere la președinție în 2005 a suscitat o represiune generalizată în Iran. În 2011, când au izbucnit manifestațiile care au afectat regiunea, cunoscute sub numele de Primăvara Arabă,  au început și reprimările lor și mulți s-au îndreptat spre Turcia pentru a obține azil. Zeci de exilați politici au fugit din Egipt, Libia, Irak, Siria și Yemen. De asemenea, numeroși membri ai opoziției politice siriene au ales să domicilieze la Istanbul când președintele Bashar al-Assad a atacat manifestanții în 2011, declanșând un război civil care continuă să facă ravagii. Ultimul val de doritori de azil care au venit la Istanbul este compus din yemeniți care au început să fugă din țară în 2015, după ce coaliția condusă de Arabia Saudită a început să combată rebelii houtsi. Tawwakol Karman, celebra disidentă yemenită, laureată a Premiului Nobel pentru Pace, este rezidentă la Istanbul. Ea a declarat pentru Middle East Eye că presiunea politică exercitată de țările din Golf se extinde de acum la Bosfor. „Este o adevărată catastrofă și nu mă așteptam să se producă o astfel de crimă. Este o crimă fără precedent în istorie atragerea unui ziarist în consulatul țării sale pentru a-l ucide și dezmembra, așa cum au precizat forțele de securitate turce, referitor la soarta lui Khashoggi. „Criminalii nu trebuie să scape de sancțiuni”, a declarat disidenta, subliniind că o comisie de anchetă internațională va trebui să fie creată pentru descoperirea adevărului și urmărirea autorilor acestei crime.

În urmă cu câțiva ani, ziaristul sirian Zaher Ashurqar a fost ucis la Gaziantep de către jihadiștii ISIS. O ziaristă siriană și mătușa ei, ambele personalități ale opoziției, au fost ucise în locuință anul trecut. Toți ziariștii de opoziție se tem pentru că oricând poate interveni lichidarea lor asemenea lui Khashoggi. Mulți declară că își caută o țară din Europa pentru a cere azil pentru că nu se mai simt în siguranță în Istanbul.  

 

UE vrea recompensarea Iranului pentru acordul său nuclear

Un centru special conceput pentru a permite companiilor europene care fac comerț cu Iranul să ocolească sancțiunile americane impuse recent va fi inaugurat în Europa în câteva luni, posibil în Franța sau în Germania, potrivit Guardian.

„Camera de compensație” europeană, cunoscută sub denumirea de vehicul cu utilizare specială (SPV), este considerată esențială pentru asigurarea Teheranului că Uniunea Europeană dorește cu adevărat recompensarea Iranului pentru semnarea acordului din 2015 asupra programului său nuclear prin dezvoltarea relațiilor cu acest stat.

Potrivit termenilor acordului, Iranul a acceptat să-și limiteze activitățile nucleare și să se supună inspecțiilor internaționale în schimbul ridicării sancțiunilor. Președintele Donald Trump a scos SUA din  acord în acest an și o panoplie completă de sancțiuni americane au intrat în vigoare luni. Pachetul include amenințarea sancționării întreprinderilor sau țărilor care cumpără petrol iranian, motorul economiei sale. Aflat la Londra, adjunctul ministrului iranian de Externe, Kazem  Sajjadpou, și-a exprimat regretul față de ritmul punerii în funcție a SPV. „Lipsesc rapiditatea și eficacitatea.” Teheranul spera un anunț pentru week-end asupra viitoarelor etape ale SPV, care va servi ca schimb-troc, fără legătură cu sistemul financiar internațional dominat de dolarul american, fără necesitatea transferurilor monetare între țările UE și Iran. Astfel, o întreprindere iraniană care vinde în Europa acumulează credite ce pot fi apoi utilizate pentru achiziția unui produs din altă țară europeană.

Cele trei principale semnatare europene ale acordului din 2015 – Franța, Germania și Marea Britanie – studiază încă implicațiile detaliate ale deciziei SUA. De exemplu, modul în care SPV va proteja o companie germană ce operează în SUA contra sancțiunilor secundare. Există temerea că nici o țară europeană nu ar fi dispusă să găzduiască SPV de teama represaliilor din partea Statelor Unite. Marea Britanie nu are șanse de a fi o locație pentru SPV, atât din cauza complicațiilor juridice ale Brexit-ului, cât și a necesității pentru SPV de a negocia în euro.

În parte, SUA au respins SPV, în timp ce Federica Mogherini, șefa diplomației europene, preciza: „Comerțul între Iran și UE este un aspect fundamental al dreptului iranienilor de a dispune de un avantaj economic în schimbul a ceea ce au făcut până în prezent, anume respectarea tuturor obligațiilor lor nucleare, a  angajamentelor“.

Comentarii

loading...