Atacul s-a produs în timpul vizitei reprezentanților Consiliului de Securitate al ONU în Mali și în Burkina Faso și intervine la șase zile după un atentat jihadist în Dioura, în aceeași regiune, dar mult mai la nord, contra unei tabere a armatei maliene, care a pierdut 24 de oameni. În pofida misiunii Națiunilor Unite în Mali (Minusma), a unei puternice prezențe militare franceze și a creării forței militare regionale G5 Sahel (Mauritania, Niger, Mali, Burkina Faso, Ciad), violențele jihadiste persistă în țară.
Securitatea s-a degradat grav și în Africa de Vest, unde combatanții ISIS au reușit să captureze numeroase arme și intensifică atacurile în nordul Nigeriei față de o armată ce pare depășită. Șefii armatei declară: „Am asistat la sosirea de combatanți experimentați și de tehnologie după ce elemente ISIS au fost alungate din Siria și s-au transferat în nord-estul Nigeriei”.
Tulburările din numeroase state din Sahel și deteriorarea rapidă a situației în materie de securitate amenință să se propage la țările vecine, anunțând un potențial de destabilizare a unei vaste regiuni din Africa cu extinderea grupărilor extremiste.
Situația internă din Algeria și din Libia îngrijorează atât comunitatea internațională, cât și țările vecine. Trimisul Națiunilor Unite în Libia, Ghassan Salame, speră ca negocierile de reconciliere, ce vor avea loc în orașul Ghadames, în perioada 14-16 aprilie, să aducă stabilitate în țară și avertizează că un eșec va antrena o violență crescută în această țară divizată.
Libia este sfâșiată între două administrații rivale, dar mozaicul politicii energetice libiene este mult mai complex decât o bătălie est-vest, a triburilor, a milițiilor și a rivalitățile între orașe, toate jucând un rol în crearea unui stat bogat în petrol și disfuncțional. După războiul susținut de NATO contra regimului lui Muammar Ghadafi, în 2011, Libia s-a divizat în mai multe miliții și acapararea câmpurilor petroliere a întreținut luptele pentru controlul acestora. În contextul divizării și fragilizării autorității, jihadiștii au intrat în Libia pentru a beneficia de resursele petroliere.
Condiții favorabile
În Algeria, unde președintele Bouteflika, 82 ani, aflat de trei decenii la putere, bolnav și a cărui putere a fost preluată de clanurile apropiate, este contestat în stradă, populația cerând plecarea lui și schimbări radicale la vârful statului. Consecințele crizei algeriene îngrijorează vecinii sahelieni ai Algeriei, care se tem pentru stabilitatea regiunii și a lor. Precedentul libian și destabilizarea Sahelului care a urmat după căderea lui Ghadafi bântuie încă spiritele, potrivit analiștilor. Mauritania, țară-pivot între Maghreb și Africa Subsahariană, scrutează mișcarea populară care agită Algeria, cu care împarte o frontieră de 500 km, dar în Mali mizele sunt mai importante, destinul celor două țări fiind legat între nordul malian și sudul Algeriei, iar legăturile comerciale, sociale și politice sunt profunde și complexe.
Criza politico-militară în care a basculat Mali în 2012 este în parte rezultatul căderii regimului libian ce a facilitat diseminarea arsenalului de război și a mercenarilor. Dezagregarea securitară a nordului acestui stat african este legată de sosirea, zece ani mai târziu, a teroriștilor algerieni ai Grupului islamic armat (GIA). În zonele deșertului malian, unde controlul statului este minimal, grupuri teroriste au pus o bază pentru internaționalizarea jihadului lor – Al-Qaeda din Maghrebul islamic (AQMI).
Căderea lui Ghadafi a antrenat un terorism fecund din cauza căruia a suferit și Tunisia. După un atac jihadist comis în 2016, soldat cu 60 de morți, după cele din Bardo și Sousse, s-a mențio-nat intenția jihadiștilor de a instala un califat în sudul tunisian. Situația s-a mai ameliorat în Libia, dar prezența ISIS rămâne subiect de preocupare securitară și economică. Pe flancul vestic, Tunisia împarte o frontieră de 1.000 km cu Algeria, putere regională cheie. Dacă destabilizarea Libiei a provocat dezordine în Mali, de care au profitat grupările jihadiste, cu Algeria totul poate fi mult mai rău, pentru că este statul central din Maghreb.
