Pe o căldură sufocantă, manifestanții au defilat duminică peste șapte ore pe străzile principale ale orașului – care a fost întotdeau-
na un refugiu pentru opozanții regimului comunist de la Beijing -, exprimându-și ostilitatea față de proiectul autorităților din Hong Kong, pro-Beijing. Organizatorii au estimat numărul participanților la marș la un milion, în timp ce poliția, care în mod obișnuit oferă cifre net inferioare, a anunțat prezența a 240.000 de persoane. În orice caz, media asiatică și publicația britanică Guardian au subliniat că manifestația este comparabilă celei din 2003, când o jumătate de milion de persoane au coborât în stradă forțând autoritățile să renunțe la o lege controversată asupra securității naționale. În 1989, când colonia britanică (și mare centru financiar internațional) nu intrase încă sub sfera de influență chineză, 1,5 milioane de persoane au manifestat pentru susținerea protestatarilor din Piața Tienanmen.
Marșul de duminică, 9 iunie, cu o mobilizare exemplară, reprezintă o provocare uriașă pentru Carrie Lem, șefa executivului regiunii semiautonome Hong Kong, care nu este aleasă, ci numită și care a cerut ca amendamentele să fie adoptate înaintea sfârșitului lunii iulie. Ignorarea amplorii ostilității față de proiectul de lege ar putea alimenta furia populației și ar relansa o mobilizare comparabilă „Mișcării umbrelelor” din 2014. Dar un recul al lui Carrie Lem, care a făcut deja o serie de concesii, ar nemulțumi Beijingul.
Criticii susțin că proiectul de lege va plasa populația la discreția unui sistem judiciar chinez opac și politizat și va da Chinei continentale dreptul de a cere transferul presupușilor criminali, permițându-i să vizeze în totală impunitate inamicii săi politici. Pentru că legea vizează simplificarea procedurilor permițând trimiterea suspecților spre terțe țări sau teritorii, cum este China continentală, Macao și Taiwan, în plus față de cele 20 de țări cu care Hong Kong-ul dispune de convenții de extrădare.
Garanții spulberate de Beijing
Fosta colonie britanică a fost retrocedată Chinei în 1997, cu garanții asupra autonomiei și libertăților sale, în special cea de a dispune de un sistem judiciar distinct. Întreprinderile și diplomații de pe teritoriul acestui centru financiar internațional consideră sistemul judiciar cel mai important atu care i-a mai rămas după uzurpările Beijingului. Independența orașu-
lui – presupusă a fi garantată până în 2047 – s-a erodat lent, în special după ce Xi Jinping a preluat conducerea Partidului Comunist, în 2012. Or, legea extrădării anunță sfârșitul politicii „o țară, două sisteme”, în cadrul căreia Hong Kong a prosperat ca placă turnantă a comerțului și finanței internaționale. Camera de Comerț americană din oraș a exprimat „serioase rezerve”, afirmând că astfel de măsuri „subminează percepția Hong Kong-ului ca un refugiu sigur pentru operațiunile comerciale internaționale”. Într-o declarație comună, miniștrii de Externe ai Marii Britanii, Jeremy Hunt, și Canadei, Chrystia Freeland, și-au exprimat îngrijorarea față de efectul potențial al propunerilor asupra „numărului mare de cetățeni britanici și canadieni din Hong Kong”. Iar fostul guvernator britanic al teritoriului, Chris Patten, a avertizat că legea va fi „cel mai rău lucru” pentru Hong Kong după transferul puterii în 1997. „Dacă această lege va fi adoptată, sistemul juridic al Hong Kong-ului va fi distrus. Hong Kong nu va fi decât un alt oraș din China”. Anul trecut, șase membri ai pretinsei „alianțe pan-democrate” au fost excluși din Parlamentul din Hong Kong și candidații pro-democrație au fost descalificați din alegerile parțiale.
Ceea ce îngrijorează este extrădarea spre China continentală, suspiciunile fiind întărite de o serie de dispariții de personalități critice față de puterea chineză, printre care un grup de editori disidenți din Hong Kong care publicau texte ce îi vizau pe liderii chinezi. Ei au reapărut în China continentală, după ce mărturisiseră crime nepolitice – infracțiuni rutiere vechi de 13 ani. De asemenea, un miliardar a fost dat dispărut dintr-un hotel de lux, iar apoi a fost plasat în detenție pe continent.
