La Tribunalul din Paris a început procesul celei mai spectaculoase afaceri, „escrocheria secolului”, cu taxa pe carbon. 36 persoane, originare din Marsilia, sunt judecate în dosarul „carbonul marseillaisse” pentru o fraudă imensă pe piaţa emisiilor de carbon.
O fraudă tentaculară în care 385 milioane euro s-au evaporat din trezoreria statului în câteva luni. Afacerea cu TVA pe piaţa cotelor de emisii de carbon este o înşelătorie care a costat fiscul francez 1,6 miliarde euro.
Escrocheria cu TVA pe piaţa „cotelor carbon”, considerată o specialitate a mediului franco-israelian, a dat naştere în ultimii ani la procese-fluvii. Dar cel care a început la Paris le depăşeşte prin numărul inculpaţilor şi uriaşa cifră a fraudei.
La vertijul cifrelor se adaugă profilul cel puţin atipic al protagoniştilor, un trio al organizatorilor prezumptivi ai unei vaste reţele de fraudă şi spălare de bani. Christine Melgrani, sexagenară, fostă profesoară de matematică, devenită regina escrocheriilor, numită şi „naşa din Panier”, cartierul istoric al Marsiliei, în colaborare cu mafia corsicană.
De asemenea, Gerard „Giad” Chetrit, 49 ani, afacerist franco-israelian căsătorit cu una din fiicele unui magnat israelian, care duce o viaţă de nabab între Paris, Londra, Monaco şi Israel. Al treilea, Eric Castiel, este în prezent instalat în Israel şi face obiectul unui mandat de arestare. Primii doi se află în detenţie provizorie.
Printre cei inculpaţi mai figurează o sculptoriţă, o servitoare, un organizator de serate, pensionari. Ei sunt suspecţi că au participat la deturnarea uriaşei sume sau la spălarea banilor dându-se investitori, comercianți.
Cele 385 miliarde euro sustraşi au circulat în totală opacitate între Marsilia, Caiman sau Singapore, Letonia sau Noua Zeelandă, printr-o reţea „tentaculară” de societăţi fictive ce operau pe piaţa drepturilor de poluare, cu conturi bancare offshore repartizate în 15 ţări. Şi în majoritate, banii s-au volatilizat.
„Combinaţia” era simplă – cumpărarea de drepturi de poluare în afara taxei într-o ţară europeană, revânzarea lor în Franţa la un preţ incluzând TVA şi apoi investirea fondurilor într-o nouă operaţiune fără a vărsa vreodată TVA-ul către stat.
