Transferul Ambasadei Statelor Unite de la Tel Aviv, o promisiune de campanie a președintelui american, Donald Trump, constituie un act diplomatic extrem de controversat, chiar și de istorici israelieni.
Nu este numai o breșă imensă în consensul internaţional, dar și un motiv de escaladare a unui conflict zonal ce implică Palestina în primul rând, dar și țări arabe și musulmane, în contextul unei politici explozive în Orientul Mijlociu.
Ierusalimul de Est, „teritoriu oupat“
În opinia comunităţii internaţionale, Ierusalimul de Est rămâne „teritoriu ocupat de Israel” din 1967, iar ambasadele nu trebuie să se instaleze în oraşul al cărui statut nu a fost soluţionat prin negocieri cu palestinienii.
Dintre cele 193 de state din cadrul Adunării Generale a ONU, 128 au condamnat decizia americană, inclusiv aliaţi ai Statelor Unite ca Franţa şi Marea Britanie.
Donald Trump nu a participat la inaugurare, însă consilierii săi apropiați, fiica Ivanka și soţul acesteia, Jared Kushner, plus o serie de oficiali americani au sosit duminică în Israel pentru ceremoniile de inaugurare.
Peste 35.000 de palestinieni s-au ciocnit cu armata israeliană la frontiera cu Fâșia Gaza, aflată sub blocadă, iar surse palestiniene susțin că peste 50 au fost uciși, iar peste 900 au fost răniți, dintre care 450 de gloanțe. Israelul a anunțat că au fost uciși șapte teroriști care încercau să pună explozibil în zona de graniță Rafah.
Armata israeliană şi-a dublat efectivele combatante în zonă, anunțând că se face uz de gloanțe adevărate numai dacă „circumstanțele” se agravează. Peste o mie de poliţişti israelieni au fost mobilizaţi la Ierusalim cu scopul de a securiza Ambasada şi împrejurirmile acesteia, în cartierul periferic Amona.
Istoria dramatică a Ierusalimului
În discursul de inaugurare, premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a declarat că „Ierusalim a fost și va fi întotdeauna capitala Israelului”. Numeroși istorici afirmă că revendicarea de către israelieni a „capitalei lor”, ca și revendicarea palestinienilor a Ierusalimului de Est, constituie doar o temă naționalistă ce creează tensiuni și împiedică procesul de pace, însă nu are temei în istoria dramatică a acestui oraș vechi de peste 5.000 de ani.
Ierusalimul de Est este cunoscut ca una dintre cele mai vechi capitale din lume, dar nu a Israelului, ci a canaaniților, populație eterogenă. Orașul a fost capturat de 44 de ori, asediat de 23 de ori, distrus de două ori, controlat de marile imperii, persan, egiptean, neoasirian, neobabilonian, elen, roman, otoman, britanic.
Perioada evreiască se referă la regatul lui David și Solomon, în anul 1000 î.e.n. David a cucerit Ierusalimul, iar Solomon a construit Templul, ce a devenit loc de pelerinaj iudaic.
După Solomon, regatul s-a împărțit în Iudeea, cu capitala la Ierusalim, și Samaria, care n-a rezistat atacurilor repetate ale asirienilor.
Orașul Ierusalim a avut o istorie proprie, devenind un simbol pentru cultele cu aceeași origine, iudaic, creștin, musulman, devenind țintă „sfântă”, religioasă, revendicată de bizantini, arabi, otomani, cruciați, fiecare instaurând noi reguli.
Sub mandat britanic, a început un exod al evreilor din diaspora către Ierusalim, stârnind revolte în rândul populației arabe.
La 29 noiembrie 1947, Națiunile Unite au aprobat un plan ce partaja dominionul britanic Palestina în două state, unul evreu și unul arab, cu o enclavă arabă, Jaffa, Ierusalimul fiind plasat sub statut internațional. Un plan ce nu a fost îndeplinit până în prezent, Israelul opunându-se armat înființării statului arab, Palestina, care revendica Ierusalimul de Est ca oraș-capitală.
