Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

O analiză de risc a companiei chineze Huawei

O analiză de risc a companiei chineze Huawei

Este greu să vorbeşti despre o mare companie, oriunde în lume, fără să descoperi ce nenorociri a făcut de când era mică, dar nu foarte mică. La fel este şi Huawei, un lup mereu înfometat de putere. O maşină de bani, ca toate organizaţiile de business din lume.

Florin Budescu 0 comentarii

Să nu ne facem iluzii că lucrurile pe care le vom scrie în continuare caracterizează doar Huawei. Acum zece ani, avea venituri sub 200 miliarde de yuani. Anul trecut, a ajuns la 721 miliarde de yuani. Ren Zhengfei, fost inginer în armata chineză, a fondat Huawei în anul 1987 și a fost ­CEO-ul său din 1988. Educaţia sa militară a influențat puternic managementul companiei, care a devenit cunoscut sub numele de „cultura lupilor“ de la Huawei.  

Ren vrea ca angajații săi să rămână înfometaţi. El a declarat, într-un interviu pentru CNN în această lună, că propaganda americană contra Huawei va fi bună pentru angajați, care au devenit „leneși, corupți și slabi“ după decenii de succes

CEO-ul discută deseori despre „spiritul lupului“ și le-a spus, în trecut, colegilor „să fie fără rușine“ în eforturile lor de a dezvolta afacerea, conform „The Huawei Story“, o carte despre companie, scrisă împreună cu Tian Tao

Acesta este membru al Consiliului Consultativ Internațional Huawei, organizație afiliată companiei, și lucrează la Universitatea Zhejiang din estul Chinei. Este de dorit ca angajații Huawei să imite natura sângeroasă a lupilor, lipsa de teamă, rezistența la condițiile dure și abilitatea fiarelor sălbatice de a lucra în haită.

Huawei a început prin a vinde produse ale altor companii, dar a decis să-și dezvolte propria tehnologie, cheltuind o mulțime de bani și plătind pentru aceasta foarte mulţi salariaţi.

Potrivit „The Huawei Story“, la început, compania a echipat o mare clădire industrială cu spații de lucru și o bucătărie. Paturile erau așezate pe pereți, iar saltelele pe podea. Angajații au muncit multe ore îngrozitoare, fără sfârşit, dormind și mâncând chiar în locul unde lucrau. Această exploatare cumplită este o chestiune tipic asiatică.

Un jurnalist român ajuns recent în Tokio a fost şocat – şi a făcut poze – cu japonezii care, venind de la muncă, în metrou, dormeau în picioare, storşi, cu bărbia sprijinită într-o pernă, cu crăcană până-n podea.

Munca aceasta neîncetată a sclavilor moderni angajaţi a dus la rezultate – relatează CNN. Într-un an, Huawei și-a construit propriul sistem telecom. Primele produse Huawei erau ieftine și deseori se stricau. Dar compania a devenit notorie prin serviciul său de asistenţă oferit clienților, pentru ca echipamentul stricat să fie repede repus în funcțiune.

În deceniile ce au urmat, Huawei a continuat să-și îmbunătățească produsele și să introducă altele noi, cum ar fi smartphone-urile. Chinezii au început să se extindă internațional, trimițând directori pe piețele în curs de dezvoltare din Africa, America de Sud și Asia. Dar acelea erau vremuri de pionierat, când Huawei urca muntele. Astăzi este pe munte, în vârf, şi are probleme.

 

Informatică şi spionaj

Rețelele de telecomunicații sunt concepute astfel încât să permită interceptarea convorbirilor telefonice – explică LawFareBlog.­com. Cerințele impun efectiv ca operatorul să utilizeze echipamente cu cârlige de supraveghere, pentru a răspunde solicitărilor guvernamentale.

Guvernul grec s-a confruntat cu dezavantajele sistemului când partide necunoscute au compromis rețeaua din Atena pentru a spiona oficialii guvernamentali.

Din acest motiv, companiile de telecomunicații și țările ce-și modernizează rețelele trebuie, atunci când fac upgrade-uri, să ia în considerare riscul de interceptare a convorbirilor telefonice. Acum se pune problema dacă SUA și aliații ar trebui să apeleze la Huawei 5G. Sunt trei opțiuni: utilizați echipamentele, le interziceți sau, pur și simplu, nu upgradaţi la 5G.

Recent, Centrul de Evaluare a Securității Cibernetice a Marii Britanii a lansat un raport în care se afirmă că atenuarea acestor riscuri e imposibilă. Codul folosit de Huawei (ca şi restul celor rulate în lume) e pur și simplu un coșmar: complex, scris nesigur, folosind limbi nesigure. Scara și complexitatea sa fac imposibilă analizarea, pentru a căuta bug-uri.

Ca să nu mai vorbim despre sabotaj. Acesta poate fi mascat și este foarte greu de detectat chiar și când cineva are codul-sursă, chiar dacă e descoperit. Poate fi, de asemenea, categorisit ca simplă greșeală.

Chiar dacă Marea Britanie ar putea inspecta complet codul, pentru a se asigura că e lipsit de sabotaj, pașii ce transformă codul-sursă în ceva ce rulează sunt imposibil de făcut. De fiecare dată când codul este construit, produce ceva diferit, astfel că nu există vreo modalitate de a fi sigur că acel cod final care rulează pe un dispozitiv e același cu cel care a trecut inspecția, rulând pe alt dispozitiv.

Deși construcțiile au fost deterministe, acest lucru nu a putut opri sabotajul în fabricație sau a împiedicat o soluție fixă ​​să nu includă ceva în plus. Aceste riscuri nu sunt caracteristice Huawei. Secretul murdar e că... cea mai mare parte a infrastructurii informatice din lume e un coșmar similar. Deci nimeni nu poate da tehnic asigurare că anumite echipamente Huawei sunt libere de sabotaj.

 

Şi NSA, draga de ea, sabotează la greu

Riscurile echipamentelor Huawei pot fi gestionate doar prin înțelegerea riscurilor politice: cât de mult e dispusă o țară să parieze că Huawei se va opune presiunii guvernului chinez? NSA, Agenția de Securitate Națională din SUA, sabo­tează echipamente în tranzit, mituieşte companiile ca să implementeze standarde sabotate și impune cooperarea companiilor americane în activitățile de intelligence. Ar fi naiv din partea noastră să ne așteptăm la mai puțin de la China, nu-i aşa? Riscul mărit este că Huawei poate fi, de fapt, o companie de stat.

Acest lucru lasă trei opțiuni. Prima: să cumperi Huawei 5G, economisind o sumă considerabilă. Riscul este că orice politician la nivel înalt poate fi monitorizat de serviciile secrete chineze. Acest lucru ar putea fi un compromis util: daunele provocate de spionii chi­nezi ar trebui cântărite în balanţă cu miliardele economisite din achiziționarea echipamentelor.

A doua opțiune: cumpărarea de echipamente de la competitorii europeni. Ericsson şi Nokia sunt mai scumpi decât Huawei, dar mai siguri politic. Niciuna dintre națiunile-spion majore nu poate exercita presiune asupra companiilor Nokia (finlandeză) sau ­tEricsson (suedeză), cum fac agenţiile de informaţii cu companiile lor naționale.

A treia ­opţiune: evitarea upgrade-ului. În lumea reală, 5G nu e deloc de 20 de ori mai rapidă decât 4G. ­Performanța ajunge rareori la lățimea de bandă maximă teoretică şi e limitată de spectrul comun de comunicare.

 

În lume, încă se încheie contracte 5G cu Huawei

Țările din întreaga lume încheie contracte cu Huawei pentru rețelele 5G, în pofida avertismentelor repetate și a presiunii din partea SUA de a interzice producătorul de echipamente – observăYahoo Finance.

Gigantul chinez a câștigat peste 18 contracte comerciale 5G noi în ultimele cinci luni. Jumătate sunt cu Europa. Cu 40 de contracte comerciale în total, Huawei are instalat 5G aproape în întreaga lume.

Niciunul dintre contracte nu vine din ţara de origine, China continentală, unde, culmea, Huawei are un contract făcut prin Hong Kong. În mod surprinzător, cel mai mare operator de transport din China, China Mobile, a înmânat anul trecut un contract de 1,17 miliarde euro companiei finlandeze Nokia.

Poate chinezii vor să spioneze sau să saboteze mai relaxaţi codul-sursă al finlandezilor... Ericsson, celălalt producător de telecomunicații, a câștigat 18 contracte comerciale la nivel global, inclusiv pe piețele din SUA și Australia, unde Huawei a fost interzis.

Aşa că îţi vine să reacţio­nezi ca maimuţa aceea, scărpinându-te în creştet şi repetând: „So, whadodooo...“.

Comentarii

loading...